Let me try !

Dragii mei, draga Ioana Dana,

mi s-a parut un scenariu ce am citit mai sus legat de Ioana Dana. Imi pare atat de rau - dar nu e de ajuns. Incerc sa vorbesc cu ea, daca voi putea. Eu am vrut s-o intalnesc sa vorbim - dar nu am primit nici un raspuns de confirmare din partea ei.

Cele spuse de tine, Germont, sunt lucruri pertinenete. Ea e f tanara, desteapta, cu multe calitati. La fel ca tine, cred si eu ca o schimbare a modului de viata i-ar aduce imbunatatiri -

Insa nu am aflat din gura ei, mai nimic. Cum poti actiona, daca nu cunosti realitatea?

Eu vreau sa tin legatura cu ea, si s-o ajut sa inlature cauzele - innoindu-si viata. Sunt in proces pt recuperarea locuintei unei rude - inca nu am reusit anularea, daca vom reusi sa castigam locuinta, - ea ar putea sa vina sa stea- sa fie ajutata.

Sa nu-si piarda speranta, nici credinta. Dumnezeu actioneaza prin oameni.
Va iubesc.

Astept un mic semnal, indiferent pe ce cale.
Mai am cateva zile libere - unde sa o caut?

La multi ani, prieteni !

Sunt interesata pentru o adoptie pe viitor. Mi-am dorit dintotdeauna sa nu fiu singura, sa am oameni iubitori aproape.

va iubesc.

La multi ani tuturor !

@ Ioana Dana + Daniel N.
Cautati ajutor inclusiv in spital.
Doar nu o sa o omoare acolo medicii. Poate ca o sa o trateze mai bine decat mama-sa si poate ca o sa iasa mai sanatoasa de acolo si se va intoarce la tine Daniel N. .Nu inteleg de ce nu pune nimeni problema si asa. Sunt atat de idioti aia acolo la spitalul 9 ??? Era mai bine la maica-sa ?
Pare un pic prea dramatizat totul, nu credeti?

Va doresc sa va fie cat mai bine posibil si sa fiti rabdatori !

Nu se mai intoarce la mine. Dar macar as vrea sa stiu ca ii e bine acolo, oriunde ar fi.

E buna si psihiatria, dar asta te trateaza doar fizic. Durerea din suflet nu ti-o poate trata nici un medicament.

La multia ani, 2011 !

Durerea din suflet poate fi vindecata prin iubire. Inca mai exista iubire - inca mai sunt Oameni printre oameni...

Am fost ff ingrijorata, ..nu am indraznit sa formez numarul Ioanei Dana pe telefon, dar toat ziua m-am framantat.fie-ti-va mila de mine...ma imbolnavesc...

Ioana dana - ce se intampla? Abia acum am putut intra la calculator - Suntem vreo 5 pe un singur calculator, va dati seama.

Vindecare noastra e posibila - chiar daca pare o utopie, doar pare ! In realitate, suntem puternici prin vointa noastra prin capacitatile daruite de Dumnezeu. El / noi trebuie sa invingem. Nu va lasati. Nu va fie frica de oameni...prin ei Dumnezeu isi intinde mainile spre noi...

Uneori, un strain care-ti e adevarat prieten poate fi salvarea ta.
Poti fi ajtat cu un cuvant pretios, cu un sfat/ sau in oricare alt mod...( sau daca sunt mai multi si uniti - cu putinul fiecaruia se poate cladi chiar un Vis...)

Dumnezeu sa ne binecuvanteze in Noul An cu Lumina si Intelepciunea Sa !

Draga Daniel, sa fim f obiectivi si drepti cu noi - poate uneori ne inchidem singuri in propria durere prin faptul ca nu vrem sa vorbim nimanui despre ea. Si eu gandeam la fel din mandrie/orgoliu nu stiu - dar, oare, nu ne facem singuri un mare rau prin asta? Sau - daca tot avem o demnitate anume - atunci sa fim pregatiti a indeparta "sagetile" care si-au facut obiceiul a ne rani.
Poate - si cred ca exista sigur - o metoda de le face sa ricoseze; sa-si schimbe directia..." De ce spre sufletul meu? De ce? " - A !! - NU le mai primesc !! NU, de azi inaite !!

Doamne ajuta !
Va iubesc

Daca suni pe telefonul Ioanei iti va raspunde taica-so, pt ca ea nu mai are acces la telefoane.

Da e greu sa ne spunem durerea din suflet pt ca de cele mai multe ori oamenii ridica din umrei si zice n-am ce sa-ti fac, descurca-te si tu cum poti, tu esti singurul care te poti ajuta si bla bla bla... chestii d-astea.

...am ametit

...recunosc ca am vorbit recent cu ea, si i-am propus sa faca o iesire zilele astea; aveam o prietena care cunostea manastirile din jur - dar nu am nr ei de tel - nu aveam cum sa ies acum de sarbatori la manastire, in "anonimat " - pt ca daca am plecat de acasa, trebuie sa se stie unde am plecat; la rude sau unde ? cu ce scop? Daca pot s-o cazez - in cazul ca vor pleca la job dintre membri familiei mele, sau daca se rezolva favorabil cu acel apartament al matusii mele - e altceva; am si eu nevoie de o posibilitate concreta/ reala - asa.sa vb de dragul de a vorbi nu are rost; daca ea poate si doreste sa vina la o manastire, s-ar putea in weekendul urmator / urmatoare

La spitalul in cauza, indiferent de sectie este un orar de vizita dimineata si dupa-masa. Apoi, cf legii sanatatii mintale, tot indiferent de sectie, pacientul are dreptul la utilizarea propriului telefon.
Sper in curand sa fiti mai bine!

Cf.noi legi, drepturi arfi!ele mai multe;si vizite, si telefon, si sa-si poata alege bolnavul o pers.apropiata care sa-l reprezinte in relatia cu spitalul sau autoritatile...etc.Dar trebuie procedat cu delicatete si finete pentru a nu deranja(supara)familia care poate recurge si la masuri mai extreme(in Romania, e totul posibil).Date fiind antecedentele si pe baza actelor medicale se poate cere punerea sub interdictie ceea ce implica decaderea din toate drepturile ca si persoana si implicit se pot face abuzuri sau poate fi internata definitiv intr-un centru.De aceea ca rog sa fiti diplomati, daca vreti sa o ajutati.Sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa o aiba in paza si safaca ce e mai bine pentru sufletul ei!Transmite-_tii daca puteti ca nu e singura, ca cineva se roaga ptr.ea si ii doresc sa poata trece de acest hop!Cu bine si cu speranta !

"Noua" lege e din 2002, suficient timp ca cei pe care ii vizeaza direct sau indirect sa stie de ea, s-o inteleaga si mai ales s-o respecte! In alta ordine de idei, cu diplomatie e cel mai bine de actionat oriunde, este o caracteristica a civilizatiei.
Rugaciunea ajuta, dar si faptele intelepte si actiunea pozitiva a oamenilor. Cand un om se afla in suferinta si boala are cel mai mult nevoie de spijin si ajutor.

corect

Vorbeam de noua lege deoarece din septembrie 2010 s-au adus citeva modificari, care de la caz la caz sunt benefice sau...mai putin !De ex.un bolnav poate fi internat si fara consimtamint dar intermen de 24 de ore se v-a face o comisie care v-a stabili daca e corect sau e un abuz, bolnavul isi poate da acordul ca o pers.agreata de el sa-l poata reprezenta, etc.D-l pulbere de stele ne-a informat pe alt topic deoarece si pe mine ma afecta reducerea dreptului la demnitate al celui bolnav.Sunt multe de spus si mai ales greu de luptat cu "sistemul" !E ceea ce incerc sa fac de aproape 3 ani, pentru restabilirea drepturilor unei pers.bolnave !Va doresc numai bine !

Intr-adevar sunt multe de spus si lupta cu "sistemul" e grea. Si eu va doresc numai bine si mult spor si putere in actiunile dumneavoastra.

ce mai face Ioana-Dana ?Nu a fost externata ?Sper sa auzim vesti mai bune si ii doresc ca Dumnezeu sa o ia sub aripa lui protectoare si sa-i calauzeasca pasii !

Toate telefoanele sint moarte ! nu se stie nimic.

Daniel, nu ai fost s-o vizitezi pe Ioana?

Buna tuturor si multumesc din suflet pentru grija pe care mi-ati purtat-o chiar si asa de departe.
Citindu-va postarile (eu ieri dupa-amiaza m-am intors din spital) parca mi s-au sters cu buretele toate "ranile" care mi-au fost pricinuite unele cu stiinta, unele fara stiinta.
Ce s-a intamplat pana la urma ? E foarte greu de povestit in cateva cuvinte, mai ales ca nu mai vreau sa imi aduc aminte.
Poate imi pusesem eu nadejdea prea mult in oameni si acei oameni = prieteni care ar fi trebuit zic eu sa imi dea o mana de ajutor la momentul oportun, m-au lasat balta... Trist dar adevarat. Alta data va trebui sa stiu eu insami sa imi aleg mai bine persoanele de care sa ma atasez si cu care sa am o relatie apropriata.
In primul rand, in mare, boala mea, tulburarea afectiva bipolara, a pornit pe un fond genetic la varsta de 16 ani, in urma unei batai a mamei mele. Din cei 17 ani de boala (eu am acum 33), am avut perioade de remisie de vreo 12 ani. Cu alte cuvinte vreo 12 ani nu a trebuit sa iau medicamente. Am facut doua facultati si am avut serviciu fara sa fie nevoie de ajutor psihiatric.
La inceputul lunii decembrie anul trecut, medicamentele pe care le luam mi-au dat niste efecte secundare care m-au speriat asa de tare incat le-am intrerupt pur si simplu si am sperat sa am inca o perioada de remisie.
Parintii mei sunt niste persoane extrem de posesive si avare. Inclusiv cu lucrurile care nu le apartin. In mare, ce s-a intamplat ? Imi cumparasem/primisem 3 tablouri pe care le-am pus pe perete si am dat de pomana litografiile din locul lor. Nu aveam de gand sa fac depozit de lucruri inutile in casa. Mama s-a speriat f tare, "ca am inceput sa dau din casa", "ca am vrut sa ma mut la tata" pentru ca nu o mai puteam suporta (ma batea la cap din 3 in 3 minute) si nu m-a mai primit in casa, pe frig, pe ger, era zapada afara in conditiile in care eu nu aveam haina si caciula. Laura a inteles cel mai bine tot ce s-a intamplat atunci.
Si asa a fost. Cu Politia chemata de vreo 5 ori nu am reusit sa imi iau din casa nici hainele, nici portofelul cu actele, nici lucrurile personale, nici nimic.
Mama nu ma primea in casa ca nu vroia iar tatal meu care avea... 7 camere... ca nu voia sa incalzeasca pentru mine inca o camera in conditiile in care i-am spus ca ii voi achita jumatate din factura.
Pur si simplu am umblat si m-am incalzit pe unde am putut vreo 4 zile. Doua dintre ele am dormit la Cernica, contra cost, bineinteles. Nu stiam unde sa ma duc.
Dupa care obosita de atata umblat am incercat sa ma duc tot la tata care a inceput sa urle efectiv la mine, probabil tot din cauza caldurii... Fratele meu a auzit, a coborat si am fost batuta sub ochii tatalui. De ce anume ? Nu se stie.
Eu lucrurile acestea le detest. Bataile aiurea (la varsta mea de 33 de ani) si oamenii in care eu am investit atat de mult pana atunci si mi-au intors spatele. Nu au putut sa imi dea o solutie unde as putea inopta sau nu au vrut sa vorbeasca la telefon cu parintii mei sau cu fratele meu sa nu imi mai faca rau.
Mentionez ca nu am avut comportament psihotic, lucru care rezulta si din foaia de externare si ca nu am facut nimanui nimic rau. Nu am fost violenta si nu am creat dezordine publica, spre a fi incadrata in acea lege care ar fi obligat politia sa ma duca involuntar la spital.

Singurul care a venit dupa mine a fost Daniel care se afla in tren in timp ce Politia venise sa ma ia de la tata. Si apreciez EXTREM DE MULT acest lucru.

In timp de dr. T (pe care imi vine sa il trag de urechi...) o incuraja pe mama sa cheme Politia si Salvarea, crezand toate bazaconiile pe care le scotea ea.

Nu am vrut sa merg la spital fara Daniel si am afirmat acest lucru de mai multe ori insa Politia nu a tinut cont de acest lucru.

La Spitalul Obregia nu exista legi sau drepturi ale pacientilor... mai ales in internarile involuntare. Am fost perfect lucida in camera de garda. Le-am explicat ca mama ma tine pe strazi de 4 zile, le-am explicat situatia dar mama a reusit sa faca putin circ, sa planga si sa se vaite si i-a convins ca trebuie sa fiu internata involuntar.

Ce sa va spun ? Probabil ca acest lucru se va intampla intotdeauna. Cand va dori mama mea, pentru ca eu am toate actele ca sufar de o boala.

Am petrecut toate aceste saptamani in spital incurajandu-ma cu gandul la voi, cei care imi erati deja prieteni de pe forum. In afara de mama, care mai mult nu a venit sa ma viziteze decat a venit... o singura prietena recenta a reusit sa discute cu doamna doctor care ma trata si sa fie acceptata sa ma viziteze.

La spital nu s-a intamplat decat un singur lucru: mi s-a schimbat haldolul cu seroquel si poate ca acest lucru a fost inspre bine pentru ca nu mai am acele dureri cenestopate cu care ma confruntam si nu mai am acele pseudoparalizii.

Asistentele si infirmierele din Sectia 8 unde am fost internata se poarta insa inuman (e putin spus) si ma mir ca nu m-am imbolnavit si mai rau de la ceea ce am vazut ca se intampla acolo. Erau cateva persoane care nu erau corect urmarite de doctori, care stateau de luni bune in spital si care mai prezentau inca sechele de episod psihotic si trebuia sa li se dea drumul acasa... Lucru care lasa de dorit... In sfarsit... Nici nu mai vreau sa imi reamintesc.

Bine ca am scapat.

Nu sunt o fire care sa se bucure de raul nimanui. Dar nu meritam asa ceva. Daca doctorita mea sau oricare alt doctor ar fi stiut sa imi explice corect situatia, fara sa se panicheze, eu as fi reluat tratamentul cu un singur medicament schimbat acasa, fara sa mai fie nevoie sa mai trec prin atatea lucruri. Se pare ca nu se poate in Romania acest lucru si trebuie apelat la brutalitate si la acte de violenta si de degradare.

@ vreau sa traiesc

Ai afirmat ca un strain poate fi salvarea ta.
Afirm si eu ca DA, aceasta tanara domnisoara care a venit la mine din 3 in 3 zile aproape cu mancare si cu tot ceea ce ea a avut mai bun a fost salvarea mea si toata bucuria mea in acea oaza plina de suferinta si de duritate (cauzata de comportamentul cadrelor medicale)

Telefoane de la spital nu e voie sa dai decat unul singur dar atat de urat s-au purtat cu mine ca nici pe acela nu am reusit sa il formez. Nici sa dai de pe mobilul cuiva din salon nu te lasau. Asa de rele si de fara de inima erau infirmierele.

Nu cunosc vreo lege care sa fi fost aplicata in spital. Cel putin nu de fata cu mine. Nu s-a intrunit absolut nici o comisie. Sau poate s-a intrunit din doctora care ma trata si rezidentii ei care faceau exact ce le spunea ea.

Asa ca nu pot sa concluzionez decat cu:

a. Doamne fereste sa ajungi la cheie la Obregia !
b. este buna credinta dar cu limite; nicidecum nu vindeca bolile psihice fara medicatie. O imbinare dintre credinta si un tratament adecvat ajuta cel mai mult un pacient.
c. este foarte important ca atunci cand esti internat sa fii sustinut si vizitat de catre cei apropiati.

Multumesc tuturor care m-ati felicitat si de 31 decembrie, ziua mea de nastere si de Sf. Ion si va doresc un an nou plin de speranta, bucurie in suflet si lumina.

Am speranta poate ca impreuna vom trece mai usor peste toate.

Cu pace,

Ioana Dana alias Clara

Bine ai revenit Ioana! multa lume astepta sa te intorci si personal ma bucur f tare de acest lucru cat si de faptul ca esti bine.
Sigur ca te-am inteles si te-am crezut. Probabil, exista unele exagerari in ceea ce priveste relatarea evenimentelor urate si f.urate cu care s-a confruntat un om in anumite situatii, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l crezi; faptele raman, interpretarea lor poate fi putin diferita, caci atunci cand este vorba de tot ceea ce ai spus tu aici, sincer. no comment. Pentru cei care nu te-au crezut cu adevarat(si nu numai au disimulat ca nu te cred, pentru a nu se implica, ajuta, responsabiliza), le indic sa se intereseze concret: se poate afla cu exactitate daca a venit politia si de cate ori, cu atat mai mult cu cat exista si un martor neutru(o vecina), care a chemat si ea politia, si a chemat-o pentru mama ta si nu pentru tine!!; se poate verifica ca ai dormit la Cernica etc). Adica, fratilor, daca un om e cunoscut cu ceva tulburari si afectiuni psihice, inseamna ca nu mai credem nimic din ceea ce spune?
Sunt total contra internarii involuntare(daca nu reprezinti un pericol public), cu atat mai mult cu cat esti rational si iti dai seama de ceea ce se intampla in jurul tau! e foarte traumatizant, ceea ce a confirmat insasi Ioana si a si descris!. RESPECTUL e esential pentru toata lumea!!
Totusi e remarcabil faptul ca ai rezistat si ai reusit sa treci peste aceste uraciuni! Ai fost puternica!
Si iar foarte remarcabil este felul in care a actionat acea prietena a ta! Toate felicitarile! Asa e normal practic, daca ai prieteni sa te sustina indiferent de situatie, dar vedem ca de multe ori lucrurile nu stau chiar asa, si din pacate, devine dureros de-a dreptul cand momentul in care iti dai seama de asta, este unul cand te afli la ananghie.
Este incalificabil modul cum unii membri din familia ta se poarta cu tine! Oameni ai secolului 21, BATAIA= delict, ceve f urat si nejustificabil, pt care in tarile cu adevarat civilizate faci si inchisoare.
Ioana, acum de-abea ai revenit, trebuie sa-ti reiei cat de cat viata ta, dar in viitorul apropiat gandeste-te ff serios sa nu mai locuiesti cu familia ta!
Mai vorbim si repet ca-mi pare f bine ca ai revenit si esti bine! Si bineinteles si eu sunt de parere ca schimbarea tratamentului se putea face printr-o consultatie ambulatorie, in termeni cat se poate de decenti, mai ales daca tu spui ca nu erai impotriva acestui lucru.

bine ai revenit Clara, iti dorim multa pace si bucuria alaturi de noi, ne-ai lipsit, pana la urma am inteles si eu de lipsa ta pe forum, Dumnezeu te iubeste.

Ioana Dana, nu gasesti ca este tragi-comic cum de toate au mers impotriva ta? Fix cand te-ai gandit sa elimini sau sa reduci medicamentele, primesti un sut in dorsal din partea sistemului si incepi anul nou in strada ca un vagabond.
Cu toate ca la o adica, daca te uiti inapoi in timp vezi ca ai ceva scoala in spate si viata ar fi putut fi altfel pentru tine.

Nici Daniel nu a reusit sa ajunga la timp. Cum drac de nu ati dat la pace INAINTE se ajungi in strada ?

deci trebuie sa dai din coate sa castigi controlul inainte sa te imbolnavesti cronic ca mine (nu prea mai am ce face). Sau inainte sa fii obligata de catre niste impostori sa iei iar medicamente, cu toate ca probabil nu aveai nevoie.

Poate daca mi-ai fi urmat sfatul acu 4 luni nu ai fi trecut prin asa ceva.

Din nefericire Germont, da, toate s-au intamplat asa cum am relatat. Si am chiar mai multi martori. Dar la ce imi folosesc ? As vrea sa sterg cu buretele toate lucrurile triste.
Eu m-am despartit de Daniel N. la 1 august daca imi aduc bine aminte dar am ramas prieteni vreau sa cred si el a fost cel care s-a urcat in tren in acea noapte de cosmar in care am fost dusa la spital si a venit sa ma ajute. Ma rog la Dumnezeu pentru sanatatea lui.
Sa stii Germont ca am depus toate eforturile, cat au tinut de mine, dar un tratament in etapa actuala in care ma aflu trebuie luat. Si am devenit constienta de acest lucru pentru ca de o luna ma simt chiar bine cu el (depakine si seroquel, domnule Nick). Altfel, risc iar din partea familiei sa se mai intample o data scena sau sa intru in vreun episod maniacal.
Multumesc pentru toate urarile. Tot ce am scris aici este adevarat Germont, din nefericire, si nu doresc sa mi se mai intample niciodata.
Nu pot locui singura pentru ca deocamdata nu am resursele financiare sa fac acest lucru dar desigur ca linistea si independenta m-ar ajuta foarte mult.
Sper ca Dumnezeu care este sus si stie cel mai bine de ce avem nevoie sa isi indrepte privirile si catre mine si sunt sigura ca o va face.
Dar, repet, am o capacitate de refacere destul de rapida, si acum sunt, slava Celui de Sus, bine, si ma bucur ca suntem aici, impreuna.
Au existat totusi 4 nopti in care eu nu am putut sa dorm in casele... parintilor mei. Au fost oameni care m-au ajutat. Oameni care acum, dupa ce am venit mi-au telefonat sa ma intrebe cum ma simt. Sunt o persoana care doreste sa pastreze in suflet tot ce este frumos. O sa ma straduiesc sa ii iert pe cei care mi-au intors spatele fara macar... o vorba buna in acele nopti friguroase si o sa fiu mai prudenta pe viitor sa raman cu cei... mai curajosi. Cei care au zis sub o forma sau alta: "da", suntem aici pentru tine.
Va imbratisez pe toti cu pace si va doresc lumina in suflet.

ma bucur ca ai revenit si ca te simti mai bine ! iti admir taria de caracter si inteleg(cred) ca e dorit sa uiti si sa stergi cu buretele prin ce ai trecut !e foarte greu sa gasesti un medic cu care sa poti colabora cu schema trat. si care sa te ia in serios.incearca sa- dai de el si ar fi bine incet si dupa puteri sa-ti schimbi domiciliul! ai incredere in oameni dar selecteaza-ti prietenii !din pacate am putin timp la dispozitie dar iti doresc ca binecuvintarea lui Dumnezeu sa fie cu tine !pe curind si sa auzim de bine!

Multumesc Pesimist pentru gandurile frumoase. Am ales sa imi pastrez vechea doctorita. Sunt o tipa mai stabila.
M-a certat tare ca mi-am intrerupt tratamentul si mi-a reexplicat pentru a mia oara ca boala mea este cronica si ca nu mai trebuie sa fac asta niciodata, ci sa imi iau pastilele cum o fac cei bolnavi de inima de exemplu.

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
In mare, ce s-a intamplat ? Imi cumparasem/primisem 3 tablouri pe care le-am pus pe perete si am dat de pomana litografiile din locul lor.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

pai ce pana mea, de ce sa nu dai. Ai muncit pentru ele ? si in plus de asta nu stiai cu cine stai in casa ? de ce te-ai complicat?

oricum, ala din Mister Psihiatric a lui Hasek a fost mult mai ghinionist decat tine. Vedeti topicul cu acelasi nume din profilul meu.

Va dedic o poezie de Rudyard kipling ; Sa ai curajul sa spui;DA Sa ai curajul sa spui;NU Si-n fiecare clipa grea Sa fi mereu, acelasi TU! Sa stii sa crezi cind unii te insala, Sa te ridici cind altii te doboara, Sa poti pastra ce altii vor sa alunge Sa stii sa rizi cind sufletul iti plinge Si cald tu sa ramii, chiar daca afara ninge. Aceasta-i ARTA DE A INVINGE! Scuzati ortografia !