tulburari psihice, frica, pesimism, agresivitate

Buna, ma numesc Mandy, as dori sa ma ajutati daca se poate intr-o problema foarte delicata.In urma cu 7 ani am divortat, am stat singura doar cu fetita mea, sunt fericita asa, doar ca de circa 2 ani, am niste tulburari psihice, sa spunem mai mult agresivitate iesita din comun. Imi iubesc fiica mai mult ca orice pe lumea asta, dar mai ales inainte de ciclu sunt turbata, imi vine s-o omor, ma scuzati ca ma exprim asa, dar consider ca nespunind adevarul, nu ma puteti ajuta:((. Imi este tot mai mult frica de lume, inainte fiind un om foarte sociabil si calm, acum nu ies din casa, am impresia ca toata lumea imi vrea raul, iar asta se intampla in fiecare zi. Imi este frica de mine pur si simplu, nu stiu ce sa mai fac, simt ca situatia se agraveaza tot mai rau, sunt intr-o tara straina de aceea am apelat la ajutorul dumneavoastra. Va multumesc din suflet!

Doamna Mandy, starea dumneavoastra poate fi datorata absentei unei relatii sexuale, dar nu neaparat.
Este cert ca aveti nervii mai sensibili, eu insami ma simt rau la ciclu, dar eu am o boala psihica. Nu va speriati, nu este obligatoriu sa aveti si dumneavoastra.
Doua lucruri vreau sa va spun:
Primul: incercati sa luati legatura cu un psihiatru, nu este normal nici sa ai agresivitate, nici sa te temi de lume, nu va speriati insa, sunteti tanara si se pot remedia aceste tulburari, care cred ca pot fi si hormonale, dar medicul stie mai bine.
Al doilea lucru, va rog din suflet sa nu fiti agresiva cu fetita, ea nu are nici o vina, dupa ce ca nu sta si cu tatal ei, macar dumneavoastra sa fiti blanda cu ea.
Nu va acuz, stiu ce inseamna sa fii nervos, si eu trec prin momente de manie, dar ingrijiti-va ca aveti un copilas, un dar de la Dumnezeu, pe care trebuie sa il cresteti.
multa sanatate!

Eu i9mi cer scuze daca v-am speriat sau nu m-am exprimat cum trebiue.

Doamna miu anastasia, va multumesc din suflet pentru raspuns, nu m-ati speriat deloc, starea mea actuala imi da foarte mult de gandit. Am luat legatura cu un psihiatru si cu un psiholog, poate asta m-a facut sa ma sperii si mai tare. Sincera sa fiu, in loc sa ma ajute in problema mea, au inceput sa-mi trimita acasa asistenti sociali cu scopul de a-mi lua fetita, tocmai de aceea am apelati la ajutorul dumneavoastra. Aici pot raspunde si doamnei Simina_psih, situatia de fata este mai linistita, ma refer la viata mea, inainte am fost mult mai agitata, dar de 2 ani cand am spus: Doamne ajuta, am trecut peste tot, au inceput starile mele de tulburare. Ma gandesc, oare sa fie tot ce-am adunat atatia ani in mine, iar acum dau totul afara? Tocmai asta imi da de gandit, ca inainte am avut mult mai multe probleme si nu eram asa de afectata, sau cel putin nu m-am exteriorizat sa spun asa, primeam o palma si dadeam si celalat obraz, sa spun asa, iar acum si un gest frumos ma deranjeaza, tot timpul sunt nemultumita si nervoasa. Nu cred in prostii de "facaturi" sa le spunem asa, sar dupa cum am mentionat si inainte: de la o zi la alta am devenit din Om, Neom. Eu va multumesc mult pentru ajutorul acordat, Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa avem o viata frumoasa si lnistita.
Cu respect, Mandy!

draga Mandi-nu sint specialist dar ceea ca se intimpla cu tine este o refulare a vremurilor trecute si eu am trecut deci nu e imposibil.pe fiica ta o iubesti asta e sigur dar accesele de furie vin din subconstientul tau care realizeaza probabil chinurile prin care ai trecut cu tatal ei.eu am depasit momentul dupa ce m-am casatorit cu un om extraordinar si am schimbat totul chiar si tara in care locuiam.acum atfel ma comport cu copilul deoarece sufletul meu a iertat in sfirsit si a uitat la ce ma supus tatal lui.pe curind si toate cele bune!