Medicamente antidepresive?

" buna seara mr nick. am citit mai sus despre omega 3. tratamentul meu nou este mianserin de 10 mg si tanakan la pranz si seara mianserin 20 mg trittico si dormicum. acest tratament il incep azi dupa ce vreo 20 de zile am luat doxepin in loc de mianserin. eu am o tulburarare mixta anxios depresiva cu acoze somatoforme. noul tratament mi s-a dat datorita unei presiuni puternice la cap. este bun acest nou tratament? ma intereseaza sa i-au in paralel cu tratamentul alopat si unul naturist. inclusiv omega 3 despre care a ti scris mai sus. astept un raspun cu nerabdare.
as vrea sa fac si sedinte de acupunctura. in cazul meu ar fi indicat? am facut o prima sedinta la dr Codrut TUTU, daca aveti o alta recomndare o astept cu mare interes!

P. S. ptr consultatii va gasim si la un cabinet particular sau doar pe internet? "
_

Stimată dră/dnă Pufulet Maria, tratamentul care vi s-a recomandat este bun, generalmente vorbind, însă nu ştiu cât de bun se va dovedi a fi în ameliorarea sau tratarea condiţiei medicale de care suferiţi dv., de vreme ce fiecare organism reacţionează diferit, de obicei. Dv. administraţi-vi-l aşa cum v-a fost prescris. Cu credinţă în Dumnezeu vă veţi face bine, ajutată fiind şi de medicaţie.
Ţinând cont de natura farmacologică destul de complexă a tratamentului dv., vă aduc la cunoştinţă faptul că NU puteţi să-l asociaţi cu orice alt tratament naturist. Mai mult de 80% din tratamentele naturiste NU pot fi combinate cu medicaţia neuro-psihiatrică de natură clasică (alopată), datorită riscului major de producere a sindromului serotoninergic, în principal, dar nu numai. NU luaţi nimic fără să primiţi aviz de la medicul dv. curat!
Omega 3-ul îl puteţi lua doar cu avizul medicului dv. curant, în doza şi frecvenţa de administrare prescrise de dânsul, doar în combinaţie cu un preparat antioxidant, de pildă cu vitamina E (tocoferol) sau cu Microhidrină (de obicei, în astfel de cazuri, se prescrie o gelulă de omega 3, după cină, luată simultan cu un antioxidant!).
Acupunctura vă poate fi de folos, ca de altfel şi homeopatia şi nu numai.
_

Sugestie: Contactaţi-o pe dna terapeut Ana Maria Iliescu. Terapia dânsei vă poate ajuta!
Prof. dr. ANA-MARIA ILIESCU
Cabinetul ANASAN
str. Valea Furcii nr. 8, sector 6, Bucureşti,
Tel. fix: 021/ 777.71.96
Tel. mobil: 0722.552.992 (tel. personal)
_

Pe mine nu mă puteţi găsi la niciun cabinet; nu ofer consultaţii! Doar pe Romedic activez (ofer doar sfaturi, sugerez conduite medicale, îndrum către medici specialişti, atrag atenţia cu privire la cauzele apariţiilor unor diverse condiţii medicale etc., însă NU consult pe nimeni şi nici nu prescriu medicaţii :) ).
_

Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Însănătoşire grabnică.
Cu iubire creştină şi respect,
Nick.

" am urmat terapii naturiste mult timp, si nu sunt defel impotriva lor, si am colaborat si cu Nick si am urmat si sfaturile lui "
_

Fadeawayboy, tu cum te mai simţi? Sper că eşti okay pe toate planurile, în limita ceea ce se mai poate fi în ziua de astăzi. Îmi aduc aminte frecvent de tine, de pe vremea când am colaborat :) Chiar cred că mai am păstrate unele e-mail-uri expediate de tine.
Îţi doresc toate cele bune!
Cu iubire şi respect,
Nick

*a ceea ce...

Stimate dle Readyfile (Radu Filip),

Valdoxanul este un medicament nou, unul dintre puţinele care au afinitate şi pentru receptorii melatonergici. Se prescrie, de obicei, în doză unică, un comprimat, seara, înainte de culcare pentru tratarea unor tipuri de depresie şi insomnie, în principal. Efectele pozitive apar după minim 2 săptămâni de la începerea administrării, iar în cazul în care nu se observă o ameliorare a dispoziţiei mentalo-psihice după cele două săptămâni, medicul curant poate mări doza la două comprimate, administrate împreună, înainte de culcare.
Comparativ cu Zoloft, hmm..., Valdoxanul pare a fi mai bun, cel puţin aşa "susţine mecanismul lui de funcţionare", însă, după cum bine ştiţi, fiecare organism reacţionează diferit, strict în funcţie de cauzalitatea care produce depresia, de receptivitatea organismului faţă de agomelatină - substanţa activă a Valdoxanului (faţă de farmacodinamica şi farmacinetica ei), de calitatea metabolizării hepatice...; până şi de gradul în care dv. aveţi sau nu încredere că acest medicament vă va ajuta.
Valdoxanul (Thymanaxul) este un medicament bun!
_

Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Cu iubire şi respect, dorindu-vă toate cele bune şi sărbători pascale fericite şi luminate,
Mr. Nick

Salve, Fadeawayboy!

Prezenţa mea de pe Romedic a fost, este şi va fi constantă; doar prezenţa mea din cadrul acestui topic a fost inconstantă, strict pe fondul prezenţei unor motive obiective :)
Ce mai fac eu? Hmm...! Viaţa mea este extraordinară de la un capăt la celălalt, Slavă Domnului, deşi suferinţa nu lipseşte din ea, aşa cum nu lipseşte din a nimănui. Am învăţat cu ajutorul lui Dumnezeu să fiu mulţumit fericit chiar şi când sunt plin de suferinţă, acest fapt însemnând pentru mine o imensă realizare. NU mă mai afectează nimic, cel puţin nu atât de mult, încât să mă determine să îmi pierd din echilibrul la care am lucrat 4 ani, neîncetat.
În acest moment sunt implicat în foarte multe proiecte, am portofoliul mai mult decât plin. Mă bucur de viaţă, fac tot ce-mi stă în putinţă să trăiesc în credinţă, nădejde şi cumpătare, şi presar cât mai multă lumină şi iubire pe unde trec.
_

M-am metamorfozat într-o "păpădie"! (păpădia îşi împrăştie cu generozitate seminţele, pe şi prin calea aerului, pentru a îşi asigura existenţa în viitor, în alt loc decât cel în care se află la momentul respectiv).
Am cultivat, cultiv şi voi mai cultiva în mine, cu ajutorul lui Dumnezeu, iubirea, armonia, înţelegerea, iertarea, fericirea, rugăciunea, bunătatea, credinţa, lumina şi tot ce este pozitiv, iar apoi, în momentele de necesitate şi nu numai, le răspândesc în jurul meu; presar seminţele lor pentru a-mi ajuta semenii. Dumnezeu ajută acele seminţe să găsească pământ fertil în unii dintre ei; seminţele mele au germinat, germinează şi vor mai germina şi s-au transformat, se transformă şi se vor mai transforma în plante noi. Plantele respective au făcut, fac şi vor mai face flori, fructe şi seminţe, iar ciclul va continua. Aşa am fost, sunt şi voi mai fi o păpădie, metaforicamente vorbind; cultiv în alţi oameni propria mea esenţă de viaţă creştină bineplăcută lui Dumnezeu, prin gânduri, învăţături, sentimente, intenţii şi fapte - toate pentru promovarea normalităţii, în dauna anormalităţii care primează în ziua de astăzi.

Privesc chiar şi neprivit fiind, ascult chiar şi neascultat fiind, îmbrăţişez chiar şi neîmbrăţişat fiind, iubesc chiar şi neiubit fiind, înţeleg chiar şi neînţeles fiind, ajut chiar şi neajutat fiind, iert chiar şi neiertat fiind, sunt fericit şi îmi păstrez credinţa chiar şi nefericit fiind, gândesc pozitiv chiar şi asaltat de negativitate fiind..., întreprind orice este pozitiv, cu iubire, în mod necondiţionat. Aceasta este filozofia mea de viaţă!
_

În ceea ce te priveşte pe tine, îmi pare foarte rău că ai avut o nouă recădere, şi masivă, pe deasupra!
Îţi admir foarte mult perseverenţa. Luptă în continuare, te rog, pentru că echilibrul pentru care te zbaţi va veni în momentul în care vei atinge luminiţa de la capătul tunelului. Şi eu m-am zbătut 4 ani de zile, pentru a mă elibera de simptomatologia unei tulburări de stres posttraumatice, tulburarea pe care am "câştigat-o" în urma a două şocuri. Am fost diagnosticat greşit (cu sindrom depresiv-anxios, deşi eu sufeream de celebra tulburare de stres posttraumatică, o condiţie medicală care constă în retrăirea momentelor psihotraumatice produse în timpul unei experienţe neplăcute, în cazul meu acea experienţă limitându-se la un şoc anafilactic şi unul clinic), am fost tratat greşit (cu Remeron, un medicament care, pe tot parcursul administrării, m-a transformat într-o legumă; l-am luat o lună şi i-am întrerupt brusc administrarea, din cauza faptului că îmi produsese supresie la nivelul măduvei osoase, fapt pentru care mă pricopsisem cu leucopenie, limfopenie şi neutropenie, fiind foarte aproape de agranulocitoză. L-am reluat, pentru că n-am mai putut suporta sindromul de discontinuare, dar l-am întrerupt gradat după 2 luni, tot din cauza afectării imunitare) şi..., of, Doamne. Mă rog, într-un final am ieşit la limanul echilibrului, strict datorită lui DUMNEZEU, într-un mod absolut minunat, nu datorită medicilor, sau datorită mie.
Şi tu te vei însănătoşi, ştiu şi simt acest lucru. Mai ai foarte puţin de mers pe drumul tău, şi vei ajunge la destinaţia echilibrului mentalo-psihic, fără a mai lua medicaţie. Doamne-ajută!
_

Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu iubire şi respect, dorindu-ţi toate cele bune şi sărbători pascale fericite,
Nick

Hristos a înviat!

Fadeawayboy, tu eşti un luptător, iar luptătorii precum tu, care rabdă cu credinţă, vor primi răsplată cerească.
_

" La inceput ma gandeam ca ce rost mai are sa lupt cand totul e in zadar, avem o singura viata si aia chinuita..."
- Ai decât o singură viaţă pe pământ, cea vremelnică, efemeră, dar după consumarea ei te aşteptă altă viaţă, viaţa veşnică, cea pe care o vei petrece unde va decide Dumnezeu, în concordanţă cu faptele tale şi cu iubirea, mila şi harul Lui.
Viaţa înseamnă şi suferinţă, nu numai fericire şi bunăstare. Cară-ţi crucea aşa cum este, că ea nu este mai grea decât poţi duce tu.
Şi eu m-am întrebat mult timp de ce sufăr, de ce am de cărat o cruce "aşa de grea", îmi spuneam eu în propria minte, dar într-o zi am primit o poezie de la o femeie foarte bătrână, fără ca eu să i-o cer, după oficierea Sfintei Liturghii, într-o Sfântă Biserică Ortodoxă - o superbă Biserică aflată la 75 de m N de casa mea. Acea poezie m-a impresionat şi m-a ajutat foarte mult! Am considerat că Dumnezeu mi-a dăruit-o, prin mâinile calde ale acelei frumoase bătrâne. (O voi posta mai jos!).
_

Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?
Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca a mea atât de grea o cruce!
Bunule Iisuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.
Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu întârzie,
Ba chiar şi întârzierea nu arare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare.
Astfel povesteşte mai departe acest frate; cum mă rugam eu cu foc foarte,
Apăsat de greaua mea povară, mă cuprinse somnul într-o seară.
Şi în clipa următoare..., iată, într-o încăpere minunată,
De răcoare şi de pace plină, cu fruntea încununată de lumină,
Îl văzui pe Însuşi Domnul păcii; parcă-i simt şi-acum blândeţea vocii:
"Fiule, îmi zise, nu te teme, căci Eu ştiu de mult că inima ta geme.
Te ridică dar şi îndrăzneşte, ruga ta acum se împlineşte.
Crucea ce ţi-a hărăzit-o soarta, poţi s-o schimbi şi să-ţi alegi o alta.
Iat-a aici sunt cruci de toată mâna, ia din toate câte vezi tu, una".
Tremurând şi-abia ţinându-mi firea, mi-aruncai jur-împrejur privirea,
Fericit cât nu se poate spune, c-am primit răspuns la rugăciune.
Şi-ncepui cum lesne se-nţelege, care-i mai uşoară a alege.
Erau cruci acolo fără număr, le-ncercam şi le puneam pe umăr
Şi le netezeam cu palma lustru, nu pe urmă singur să mă mustru,
Că n-am folosit cum se cuvine, un prilej ce doar o dată-viaţă vine.
În mulţimea lor cum e nisipul, cântărite-alese în tot chipul,
După chibzuinţi îndelungate, m-am oprit la una dintre toate,
Şi spre Domnu-naintând cu frică, am şoptit: "această cruce mică,
Cred eu, Doamne, este cea mai potrivită, pentru restul vieţii să-mi rămână!"
"Bine!" zise Domnul cu blândeţe, "asta e, dar are două feţe,
Singur ţi-ai ales-o dintr-o mie, te-ai uitat pe dosul ei ce scrie?"
Când privii, mai mai să-mi ies din minte, era crucea mea de mai-nainte.

(nu ştiu cine a scris poezia!)
_

Înainte de a îţi da crucea pe care tu o cari, Fadeawayboy, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce tu. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci, o poţi duce! Te rog, ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere! Dumnezeu are încredere în tine, nu-L dezamăgi, mergi mai departe, pentru că poţi să o faci.

_

" Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri " (Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie după Marcu 8:34-38).
_

Ca şi psihoterapie - o terapie ca suport de înţelegere a rostului suferinţei tale, te rog să îţi achiziţionezi cartea "Rostul pătimirilor" - ----------*
Această carte, odată citită, eventual chiar recitită de multe ori, te va ajuta să înţelegi care este scopul suferinţei în viaţă şi nu numai!
Te rog să ţi-o cumperi, te rog, dacă vrei să înţelegi dincolo de înţelegerea umană.
_

Numai bine!
Îţi doresc un Paşte fericit şi luminat.
Cu iubire şi respect,
Nick

(*modificat de administrator)

Post Scriptum - Fadeawayboy, îţi fac o surpriză, sper eu, plăcută :)
_
În rândurile de mai jos vei putea să citeşti un crâmpei din prozo-versificaţia " Crucea vieţii" ("Crucea vieţii" este o prozo-versificaţie care este parte integrantă din cartea la care eu scriu de ceva timp, carte care se numeşte "Muţumesc pentru iubirea Ta"). Sper să te ajute să înţelegi ceva benefic pentru tine (ţi-am scris doar partea de proză, aşa cum va fi tipărită în carte, nu şi versificaţia!).

" Vă rog să continuaţi să păşiţi pe drumul vieţii, chiar dacă păşirea vă produce răni care sângerează din abundenţă, datorită crucii pe care o aveţi de cărat şi datorită sentimentelor induse de greutăţile şi neputinţele dvs. Nu vă opriţi nici dacă veţi fi nevoit/ă să escaladaţi obstacole care, în aparenţă, vor părea de neurcat, de necoborât şi de nesuferit. Iubirea Lui, în fiinţa dvs., va construi scara care vă va ajuta să urcaţi şi cea mai mare înălţime a oricărui impediment apărut pe parcursul drumului dvs., lumina Lui, în ochii dvs., va aprinde candela care vă va ajuta să coborâţi şi prin cea mai întunecată parte a acelui impediment, iar bunătatea Lui infinită, ca un untdelemn ceresc, va fi pansamentul care vă va ajuta să suportaţi orice suferinţă de nesuferit. Va trebui doar să-L chemaţi pe El, dar cu toată credinţa disponibilă, şi să-L rugaţi din adâncul sufletului să vă vindece rănile, pentru a putea merge în continuare (...).
Orice coşmar este urmat, la un moment dat, de un vis frumos, pentru că activitatea onirică - cea privitoare la formarea şi desfăşurarea viselor - se află într-o continuă fluctuaţie. Aşa este şi viaţa, într-o continuă fluctuaţie - o fluctuaţie care atinge şi fericirea, dar şi tristeţea! După un "ceva" urmează "altceva", iar după "altceva" urmează "altfel"...trebuie, trebuie şi iar trebuie să aveţi o credinţă imensă în Dumnezeu şi să-L păstraţi constant în "bisericile" de iubire din inimile dvs., în care vocile angelice cântă cu devoţiune totală imnul slavei de mulţumire, cinstire şi preamărire a Sfintei Treimi ("bisericile" din inimile dvs., cele construite cu sângele sfânt al jertfei Unului-Născut, a Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, niciodată nu vor înceta să bată clopotele care vă umplu fiinţele de prezenţa Lui, niciodată).
Ştiu că este greu când suferinţele sunt prezente, ştiu, pentru că şi ochii mei au vărsat lacrimile secundelor, minutelor, orelor, zilelor, săptămânilor sau anilor în care-au existat diverse tipuri şi grade de suferinţă, însă fiecare lăcrimă s-a uscat cu constanţă în credinţa că totul este spre binele meu; că Dumnezeu îngăduie să suport manifestările "întunericului", pentru a mă face vrednic de urmările preabenefice ale luminii Lui. Aşa s-a şi întâmplat!
Oricât de greu ar fi, trebuie să continuaţi, vă rog, şi...nu uitaţi: crucea dusă de fiecare, este una dintre binecuvântările de care avem nevoie pentru a ne mântui ".
© Nicuşor Niculae
_

Numai bine, frate întru Hristos.