Medicamente antidepresive?

Nu vrea sa afiseze ce vreau.

Cu placere Bogd ;)

Domnule Dr.T,
revin la subiectul meu anterior la care mi-ati raspuns, sa stiti ca depresia mea a fost etichetata cand ca depresie severa, neoficial cu manifestari psihotice, cand ca tulburare afectiva depresiva medie fara tulburari somatice, ultima data medicul pomenind ceva de psihoza depresiva(nu am gasit echivalent in DSM), poate V unde se pomeneste de o personalitate psihotica depresiva.Alt dg, mai aproape de adevar, ar fi tulburare depresiva recurenta endogena, cu caracter eredo-familial, pe fond structural.Intre episoadele severe, aveti dreptate, persista o depresie usoara, cronica.
Daca va intereseaza subiectul, am sa va mai scriu...
Cu stima!

As vrea sa stiu daca va intereseaza indicatorii DALY(disability adjusted life years), in legatura cu depresia, sunt niste studii care nu circula in mediile psihiatrice, ale doamnei Adriana Galan, specialist in sanatate publica la Institutul de Sanatate Publica Bucuresti, dar poate ca va intereseaza.Mai lucreaza acolo un domn psiholog Gabriel Popescu, specialist in psihologia muncii, care are niste studii foarte interesante legate de stresul profesional si altele.Au ei si un site, dar nu gasiti prea multe acolo...Eu mai am nistestudii pe acasa, trebuie sale caut bine, in legatura cu aceste subiecte.

@pulberedestele: depresia e tot o tulburare afectiva, asa ca acele diagnostice sunt cam unul si acelasi;
DSM V inca nu a aparut, se vrea sa se publice prin 2013; mi se pare aiurea sa apara diagnostic cu personalitate psihotica depresiva, pentru ca psihoza nu e o trasatura de personalitate, ea nici macar la tulburarile de personalitate nu e intalnita...
Antidepresivele nu isi fac efectul?...caci cu un tratament adecvat toate simptomele astea pot deveni istorie.

Ar fi interesante aceste studii...multumesc :)

Saptamana urmatoare am sa va scanez unele studii, dar trebuie sa am o adresa de e-mail sau ceva, altfel nu stiu cum le-as putea posta(desi as fi vrut sa le postez).Mi se pare ca termenul corect care va aparea in DSM V, am vorbit cu un domn profesor care are ceva legaturi cu autorii, ar fi de psihopatie depresiva.Oricum, a opinat ca tot la o tulburare afectiva ma incadrez.Am pierdut legatura cu domnul profesor, pentru ca in opinia mea, sper ca destul de logica si corecta, un practician cu mare experienta, cum este doctorul la care merg acum, este mai eficient pentru mine fata de un profesor universitar, bun teoretician, dar care are timpul atat de limitat...In fine, dumnealui, domnul profesor, nu-mi putea scrie o reteta, fiindca nu este in relatie cu Casa si pretul consultatiei nu este nici el, prin urmare, decontat de Casa.Salariul meu nu imi permite sa am un medic independent, profesor universitar, asa ca am un medic foarte bun, aflat in relatie cu Casa.Sper ca ma intelegeti...Uneori, trebuie sa alegem unele lucruri, iar eu cred ca am ales foarte bine, pentru ca tratamentul prescris de actualul medic da rezultate foarte bune.In final, va mai spun ca au mai existat tratamente care m-au ajutat, dar pe o anumita perioada de timp, apoi a survenit recaderea.Poate ca in conditiile de criza din Romania, tratamentul pentru cei predispusi genetic, este chiar salvator.Oricand poate surveni un stress major...Cel putin asa gandesc eu, din experienta mea, destul de nefericita.Va multumesc pentru aplecarea fata de problemele celor de pe forum!

M am potcovit si eu cu depresie plus accese de panica in spatii inchise si nu numai.
ma mira ca si dr de famile, psihiatrii, neurologi unii f cunoscuti la care am fost.una doua prescrie din practica si citite niste medicamente.fara a face omului niste analize.care in strainatate se fac curent..si anume...serotonina in singe.cetecolamidele in urina /24 ore etc.CARE POT DA STARILE RESPECTIVE.si dupa care se pot trge concluzii...
asta ca sa nu se mai complice si ca sa chinuie un procent mare de oameni cu chimicale care dupa citeva luni sa se vada ca nu au efect sau mai rau.chiar nu este o procedura..minima stabilita in medicina?
o sa intreb si la CASMB..
ROG SA RASPUNDA LA ACEASTA INTREBARE IN SPECIAL.MEDICII CU M MARE...DE PE AICI...STIU CA ANALIZELE ALEA SE FAC GREU CONTRA COST DAR M, ACAR SA STIE LUMEA SA CEARA..MACAR IN BUCURESTI UNDE SE POT FACE.EU AM FOST LA UN NEUROLOG CONOSCUT..SEF SECTIE- DR IN MEDICINA etc CARE S A OFUSCAT CIND I AM SPUS DAR PINA LA URMA MI LE A DAT SA LE FAC..LA PARHON PLATITE DE MINE CA LA ALTII CU LABORATOARE PRIVATE SE FAC CICA IN GERMANIA..

Serotonina serica nu e relevanta; in creier poti sa ai cu totul alta concentratie pe care nu o poti masura

Catecolaminele nu ajung in urina, eventual metabolitii lor: metanefrina si normetanefrina, care nu sunt relevante deoarece creierul nu se afla in urina :))... iar cantitatea serica de catecolamine nu e in concordanta cu cea din SNC. - analiza de care spui se face la feocromocitom.

Mai citeste ceva medicina si intreaba ceva fiziologi cum sta cu BBB sau BHE = Bariera Hematoenecefalica.

ptr dr t...daca nu ajung in urina..atunci cum fraierii aia de la institutul parhon fac determinari in urina colectata in 24 ore ptr a le determina...
dupa dvs analizele astea recomandate in tarile civilizate si CARE SE FAC si LA PARHON SUNT INUTILE.SI INSTITUTULsau laboratoarele lui AR TREBUI DESFIINTAT.CA STIU DOCTORII PRIN 5 ANI FACUTI LA MEDICINA DIN ROMANIA CARE E PESTE CLINICILE DIN VEST... SA TRAGA CONCLUZII CAM CA VRACII DIN AFRICA.din experienta vietii.
O FUNCTIONARE NECORESPUNZATOARE A GLANDELOR SUPRARENALE.ETC POT INFLUENTA NEGATIV SI CREIERUL..DEGEABA IEI CA BLEGUL XANAX @CO RECOMANDAT DE MEDICI CARE NU SE MAI COMPLICA CU ALTE ANALIZE...SI NU MAI RESPECTA NICI UN PROTOCOL.ca de..nu i mai controleaza nimeni..
restul sunt discutii care vor sa ascunda lipsa de profesionalism...

Buna dimineata Dr T,
Sant Olga din Baia Mare, (daca va mai amintiti de mine) pt.mine este a doua luna cu seroxat, si pot sa va spun ca ma simt mult mai bine, dar simtomele depresiei nu au disparut in totalitate.Uneori mai apare asa din senin acea frica panica insotita de tot felul de ameteli, palpitatii si toate aceste simtome care parca vin din ceafa(banuiesc ca sant din creierul mic). Nu dureaza mult, dar sant destul de suparatoare, mai ales la schimbarea timpului si a variatiilor de temperatura.In plus traiesc cu frica in suflet ca ce se va intampla la intreruperea tratamentului, va reveni tot meniul acesta pe care il prezinta depresia?va trebui sa depind toata viata de medicamente? va rog frumos sa-mi raspundeti cu toata sinceritatea, bolile acestea psihice nu se vindeca niciodata?Am citit un comentariu al dv. ca se pot transforma in schizofrenie ceea ce ma sperie si mai tare.Si inca ceva; cam cat dureaza tratamentul cu seroxat?mentionez ca eu am fost un an de zile pe fevarin apoi am trecut la seroxat.Mi-e tare frica ce se va intampla la intreruperea tratamentului mai ales ca d-na dr.care ma trateaza se pensioneaza luna aceasta.Va rog tare frumos daca se poate sa-mi raspundeti.Cu mii de multumiri, Olga.

@apolo11: Nu determina noradrenalina si adrenalina din urina pentru ca nu au cum, ei determina metabolitii si prin calcul afla cat e in sange...analiza se face pentru tumorile de suprarenale. Da, aceste analize sunt inutile pentru bolile psihice pentru ca acele substante cu rol neurotransmitator in creier au alte doze si periferic altele...astfel ca nu au nici o legatura una cu cealalta. Analizele se fac pentru a pompa bani la laboratoare prin tot felul de teste scumpe ce trebuiesc consumate.
In plus sunt alte semne clinice daca catecolaminele ar fi in prezenta mare in organism si anume: hipertensiune, tahicardie sinusala, tahipnee, greturi si voma, tulburari ale vederii etc...atunci chiar e necesara dozarea catecolaminelor.

@hapciug: Sigur ca imi amintesc de Dvs. Palpitatiile si ametelile care parca ar veni din ceafa nu au nici o legatura cu cerebelul care e responsabil numi si numai de miscare/coordonare. Nu ma pot pronunta daca va vor trece complet simptomele, desi eu tind sa cred ca DA, si nici daca dupa intreruperea tratamentului depresia si anxietatea se cvor intoarce sau nu.trebui vazut si monitorizat de catre medicul Dvs curant.
NU TREBUIE SA TRAITI CU PANICA DE A DEZVOLTA SCHIZOFRENIE.nu ati avut enomene psihotice si nu cred ca veti dezvolta o asemenea boala.ele intr-adevar sunt un semnal de alarma la persoanele foarte tinere si nu la cele adulte (trecute de 25-30 de ani cand personalitatea s-a format).
Tratamentul cu Seroxat dureaza intre 6 luni si un an; dar totul depinde de pacient, se poate prelungi daca efectul benefic nu se instaleaza complet.

Multa sanatate.

catre dr t

stiti si dvs sau nu vreti sa recunoasteti ca simtomele sunt f similare intre functionare necorespunzatoare glande suprarenale.si a altor glande din corp gen tiroida sau hipofiza...etc.cu cele ce induc starile gen atac panica nervozitate..stari paroxiste etc..si induc o stare de dereglare inclusiv sistem nervos
de aceea ar fi bine inainte sa recomandati tratamente psihiatrice sa faceti bine sa invatati lumea de pe aici sa si faca analizele..gen..ca cele mentionate de mine inainte si altele de a le da indicatii de...sa se indoape luni sau ani cu niste chestii care te pot deregla definitiv.
multumesc

.



e

@apolo11: patologia suprarenaliana si tiroidiana in general se observa si e de datoria medicului de familie de a investiga bolnavii inainte de a ii trimite la psihiatrie; desigur ca la o anxietate brusca se investigheaza primul lucru tiroida (suprarenalele sunt mult mai evidente cu hipertensiune si tahicardii, insuficienta lor poate sa dea semne psihice mai evidente decat hipersecretia lor) si se exclud cauzele fizice de boala (e primul lucru care il faci cu pacientul), apoi daca nu sunt cauze fiziologice se trece la medicatia psihiatrica.
E scris clar in DSM IV sa se excluda alte cauze cum sunt cele organice sau consumul unor substante psihoactive.

Cine te face sa crezi ca nu sunt excluse cauzele organice?

Domnule dr. T,
Va multumesc din suflet pt. raspunsul promt, deja simt ca m-am mai linstit, stiind ca acest raspuns vine din partea unui specialist, si nu in ultimul rand din partea unui adevarat om cu suflet si inima mare, care intelege suferintele semenilor si se implica in alinarea lor.Mare pacat ca nu locuiesc in Bucuresti ca as fi cu siguranta pacienta dv.Dar oare nu exista nici o cale in privinta aceasta, mai ales ca raman fara medicul meu curant, pt ca de la 01.04.11 se pensioneaza?

Multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat si sunt convins ca sunteti pe drumul cel bun. Eu nu sunt din Bucuresti, ci din provincie.

Daca medicul se pensioneaza e nevoie sa mergeti la altul, cautati un alt medic, eventual mai tanar/a...de unde sunteti?

Buna.
Dr.T.Va multumesc de ajutorul acordat, am inceput sa ma simt mai bine de la Asentra(sertralina) si ma intreb daca pe langa tratament as putea lua ulei de peste Omega-3 fara sa fac ceva prostie, adica sa nu interactioneze cu antidepresivul.
Multumesc.
Cu bine.

P.S.Referitor la testul de serotonina si eu am vrut la un moment dat sa il fac, pentru a ma lamuri cum stau, insa desi costa mult nu este concludent, asta dupa ce m-am documentat serios.Serotonina serica nu este aceiasi cu cea din creier.Dupa cate am vazut, o singura analiza ar fi concludenta si anume cea de Omega-3.Potrivit unui studiu concentratia de Omega-3 din randul sinucigasilor este mai mica fata de cel al unui om sanatos.

Pt.dr.T
Sant din Baia Mare, si aveti dreptate, ma voi indrepta spre un medic mai tanar, in caz ca Doamne fereste daca boala mea dureaza toata viata sa nu raman din nou fara medic.Aveti dreptate si in privinta dispozitiei mele, cand sant ok, ma simt foarte optimista, fericita si plina de viata, dar cand starile mele se revin, atunci am impresia ca lumea se prabuseste si ca nu voi scapa niciodata de aceasta afurisita boala.Dar chiar daca imi voi alege un alt medic, banuiesc ca voi mai putea comunica cu dv.pt.unele sfaturi si incurajari.Sper sa gasesc si aici in Baia Mare un medic la fel de bun cum santeti dv., iar aprecierile sa stiti ca au fost f.sincere, am spus ce am gandit eu.

ptr dr t

e bine ca treptat..dupa 2-3 comentarii mi ati dat dreptate in mare parte si ca indirect recunoasteti ca trebuie finalizate anumite analize preliminarii si rog inainte sa recomandati tratamente sa intrebati cei de pe aici de ele macar...CARE NU SE FAC in mare procent inaintea deciziei de a a da tratament pina sa bagi in tine seroxat. xanax.etc... care se dau de specialisti inclusiv psihiatrii..fara o elementara analiza.spun asta din proprie experienta si dupa consultarea a 3 specialisti neuroshihiatrii...cunoscuti...dar de degeaba mergi la policlinici pe bani grei..si acolo.nu se face treaba ca lumea ca in.in toata romania...foamea de bani.e inainte de constiinta medicala.poate sa sara unii cu studii de medicina in sus..ca ei nu...dar ajunge sa te duci la un spital..sa vezi stilui de lucru..

@fadeawayboy: Ma bucur sa aud vesti bune. Desigur ca poate fi luat Omega 3 - e chiar recomandat afectiunilor psihice. Grija doar la medicamentele farmaceutice, caci ele pot interfera cu sertralina, asadar nici Aspirina care e banala nu e recomandata.
Stiam de efectele Omega3, insa nu stiam ca s-a facut studiu privind rata sinuciderilor si concentratia de Omega3...interesanta teorie care ar putea duce la medicamente revolutionare cu zero efecte secundare.

@Hapciug: Toti avem zile fericite si triste...totul e sa trecem peste ele. Desigur ca puteti conta pe mine pentru orice nelamurire sau intrebare aveti...decat sa asteptati pana cand aveti programare la medicul psihiatru, mai bine puneti intrebarea aici :) pentru un raspuns mai rapid...desigur cand ma depaseste situatia sau sunt terti factori care numai medicul Dvs ii stie, cum e isa medicala si toate inregistrarile, atunci nu imi voi poutea da cu parerea.

@apolo11: Desigur ca trebuiesc exclusi factorii organici sau substantele mai mult sau mai putin legale care pot da fenomene psihice. Ca o simpla informatie: daca un om cu o patologie tiroidiana discreta avand numai manifestari in sfera psihica si e tratat pentru afectiunea psihica, acel om nu va resimti o diferenta foarte mare dupa medicatie. Eu am obiceiul ca si la pacientii care anterior cand au venit nu aveau probleme endocrine, si se trateaa de ani buni, sa ii trimit periodic sa isi investigheze cam tot...pentru ca pot aparea surprize ce interfereaza cu medicatia psihiatrica.din pacate nu toti medicii procedeaza asa.

Domnule doctor, am o problemă :(. Încă nu ştiu dacă starea mea e cauzată preponderent de un dezechilibru al serotoninei sau al dopaminei. După ce am întrerupt tratamentul de capul meu, pentru că în două luni nu m-am simţit deloc mai bine (doar puţin mai energic şi dormeam mai bine; în rest eram la fel de distrat cu gândurile în timpul zilei şi accesele de iritabilitate mai puternice) psihiatrul m-a pus să semnez că refuz tratamentul şi mi-a dat liber. Deşi eu nu refuzam tratamentul, refuzam doar acel medicament pentru că timpul e scurt şi dacă în două luni nu am simţit nicio schimbare am decis că nu e cazul să risc şi să pierd timpul aiurea. În fine... am vrut să mă programez la spitalul militar din oraş, dar m-a întrebat ce legătură am cu armata (probabil aş fi avut prioritate) şi că din păcate să revin în aprilie să mă programeze la jumătatea lui mai, pentru că agenda este plină şi doamna doctor e plecată în concediu.

Ca să vă faceţi o idee, am să încerc să scriu punctual câteva dintre simptome:
- nu mai simt nicio plăcere în nimic. S-a întâmplat progresiv, în decursul a 4 ani, în fiecare an simţindu-mă din ce în ce mai APATIC. Efectiv nu mai îmi place să mă uit la filme, să ascult muzică, să citesc, să vorbesc... Asta nu înseamnă că nu mă forţez să îmi pierd timpul făcând aceste lucruri (pentru că mă tem că altfel starea s-ar agrava şi nici măcar să stau toata ziua în pat nu-mi place :)) nu am stare)
- voinţa/ambiţia a revenit în urma rezultatelor şcolare foarte bune (pe care, sincer, nu ştiu cum am reuşit să le obţin), însă motivaţia e absentă. Vreau şi îmi place mult să învăţ, dar... nu prea ţin minte. Nu reuşesc să mă concentrez decât dacă nu dorm după-amiaza şi după ce fac mişcare şi puţină meditaţie (nu în stil yoga) cât să-mi adun puţin gândurile. Oricum, după un sfert - jumătate de oră, gata.. nici sportul, nici exerciţiile mintale nu mă mai aduc înapoi pe pământ. Mintea, gândurile o iau razna, în sensul că mă gândesc la orice, numai la ce am în faţă nu. Citesc o propiziţie şi apoi timp de doua-trei minunte mă gândesc la oamenii din laboratoare(cum ar fi să fiu unul 8-), la eprubete, ADN, PCR... deci mintea mea e tot în domeniul despre care citesc, doar că nu mai e atentă la informaţia nouă, ci rămâne blocată în trecut, dând naştere diferitelor scenarii de care mă plângeam.
- nu mai mă simt ancorat în mine însumi. Sunt letargic, gândesc nu foarte greu, dar greoi totuşi, faţă de cum reuşeam înainte. Când citeam o cartea mă simţeam ca făcând parte din diegeză, empatizam cu personajele. Nu sunt foarte obosit; mă simt undeva între abia trezit şi timpul de culcare. Sau, ca să înţelegeţi mai bine, acea stare de letargie din duminicile de vară însorite şi foarte călduroase, când eraţi copil şi nu era nimeni acasă să iasă să vă jucaţi sau dacă era fie dormea, fie era pedepsit. Cam plictisul acela îl simt permanent.
- nu mă trezeasc noaptea niciodată (nici pentru mers la baie sau băut apă), dar adorm foarte foarte greu, din cauza gândurilor care o iau razna şi nu se mai opresc. Cu toate că eu nu vreau să mă gândesc atunci, vreau doar să dorm. Adorm cam într-o ora, dacă sunt obosit. Uneori, foarte rar, nu dorm toata noaptea. Adorm pe la 4 şi mă trezesc la 6 (că trebuie), aşa că m-am hotărât că dacă tot nu am dormit până la ora aia, nici să n-o mai fac. După-amiaza dorm foarte mult (cam 3 ore) şi după ce mă trezesc e teroare. În timpul zilei mai îmi revin eu, treptat, şi când ajung acasă şi simt că am restul zilei la dispoziţie pentru mine (nu că aş avea ce face) mă simt mai liniştit, mai calm (de fapt, sentimentul acesta de linişte, de împăcare a dispărut şi el, nu ştiu când. Nu mai mă simt bine nici în propria casă şi mai am idei de "evadare" să mă mut undeva la munte, singur). După ce mă trezesc, sincer, ating apogeul apatiei, anhedoniei sau orice ar fi. Vidul mintal de care se tot plânge Livia mă caracterizează şi pe mine 100%. În plus, la un moment dat, pentru o perioadă scurtă de timp, simt o furie iraţională faţă de viaţă. Sau furie poate e prea mult spus, dar o iritare pornită din senin când mă gândesc la scopurile mele din viaţă şi le găsesc inutile. Acest ultim fapt îmi accentuează şi mai tare starea de nervozitate pentru că simt că pe lângă emoţii şi motivaţie, încep să-mi pierd şi voinţa de-a face ceva, de-a mă face util. Deci în momentele alea mă găsesc inutil şi ştiu că sunt semnele depresiei. De-asta nervozitatea se accentuează şi ea. Zi de zi sper să mă simt mai bine, şi starea de după somnul de amiază îmi dă o palmă şi-mi spulberă speranţele :-??. Dar durează puţin (nici 5 minute), după care "vidul" pune stăpânire pe creier din nou, până a doua zi dimineaţa. Venlafaxina m-a făcut să contemplu niţel şi suicidul, dar nimic serios.
- Simt nevoia să-mi mişc picioarele sau corpul (nu adorm fără să-mi mişc nevrotic laba unuia dintre picioare). Nu se întâmplă în rarele momente când sunt absorbit de ceva (o discuţie, o scena dintr-un film), dar după ce momentul trece, iar încep s-o mişc rapid, precum aparatul Morse.
- am primit critici din partea rudelor că m-am schimbat şi că nu le mai place de mine. "Înainte erai mai vioi, mai vorbăreţ, mai...altfel". Acel "altfel" e deja clişeu pe buzele tuturor. Mototol, mormoloc, adormit sunt unele dintre adjectivele atribuite :))). De fapt, datorită lor am ajuns la concluzia că am o problemă şi am început să caut pe net. Aşa am luat decizia să merg singur la psihiatru (cred că de-asta m-a şi catalogat ipohondru, că nu i-am povestit partea asta; de fapt, mai nimic din ce-i aici nu am reuşit să-i povestesc aşa cum trebuie. Mi-am pierdut corenţa in primele minute când m-a pus să-i povestesc despre mine pentru că erau prea multe).
- această lentoare în gândire în gândire mi-a cauzat şi declinul social. Îmi place compania celorlalţi, doar că mi-a dispărut simţul umorului şi atunci, nu numai că sunt incapabil de-o glumă copioasă, dar nu pot să gust nici din glumele celorlalţi, să râd (şi astfel să se întărească legăturile de amiciţie). Pentru că nu gândesc la capacitatea mea normală, nu sunt în stare să port vreo discuţie, replicile mele fiind doar ceea ce ştiu că se aşteaptă interlocutorul să răspund sau ce ştiu că ar trebui spus într-o astfel de situaţie. O părerea personală nu prea există pentru că nu mă interesează discuţia. Şi cum nu mai manifest interes pentru aproape niciun domeniu, e clar că nici nu prea am ce spune. Şi e atât de frustrant. Mie îmi plăcea să ies, să vorbesc. Mă impuneam întotdeauna cu o opinie şi reuşeam adesea să-i fac pe ceilalţi să adere la punctul meu de vedere şi eu să fiu "liderul" dezbaterii. Am ajuns un inapt :(.
- simt o răceală cumplită faţă de toată lumea; faţă de cei apropiaţi mie: părinţii. Cel puţin pe mama mea am iubit-o foarte mult şi am fost foarte ataşat de ea. Adolescenţa a adus cu ea şi certurile tipice, vulcanice din cauză că ea e o personalitatea puternică, bossy aş putea zice şi nu prea suportă să i se iasă din cuvânt. Eu sunt fixist, independent (şi de multe ori fac pe invers doar în semn de protest, pentru că încearcă să se impună cu toate puterile ei), obsesiv (dacă mi-a intrat ceva în cap, nu-mi mai iese fără argumente ştiinţifice, logice: de exemplu, adesea avem dispute pe tema frigului şi a răcelii. Eu zic că pot să umblu şi în pielea goală când ninge că tot nu răceşti, că nu e logic. Răceala e produsă de un virus, nu de frig; ea că nu..că fes, că maieu, izmene, geacă groasă. O iarnă întreagă m-am spălat pe cap dimineaţa la 6 jumate doar ca să văd dacă răcesc şi n-am răcit. Cică se deschid porii.. ei da sigur. Bine că se deschid). Tot mai spune că ce, cred că dacă am 18 ani pot să fac ce vreau? (nu fumez, nu beau, colegii nu m-au auzit vorbind porcos niciodată, am note foarte bune). Sau mai spune că alţii au ajuns cum au ajuns pentru că părinţii au scăpat hăţurile din mână la momentul nepotrivit. Cred că încă nu poate să vadă că am crescut şi totuşi m-am mai maturizat, nu mai am nevoie de o educaţie atât de strictă şi un control excesiv. Mereu mă visează copil mic şi se referă la mine drept "copilul" (în loc de băiatul). Toate acestea au contribuit la îndepărtarea mea faţă de ea, dar se întâmpla şi înainte să ne mai certăm şi să mă supăr, însă nu dura şi nu mă răceam. Îmi reveneam în câteva ore, uneori zile.
- simt permanent nevoia de dulce. Dar e un adevărat chin. Sucurile dulci pentru mine sunt ca heroina pentru un toxicoman. Ies uneori şi la 22 din casă, doar ca să-mi satisfac setea nebună de dulce. Şi nu orice fel de dulce: suc sau iaurt de fructe rece. Apoi fructe şi, în fine, ciocolata (pe ierarhia plăcerii). Nu îmi plac prăjiturile deloc. După ce breau o sticlă de doi litri, mă simt mai bine. Mă simt bine şi a doua zi, doar că atunci chiar că nu mai pot să mă concentrez. Sunt cu capul în nori. Am glicemia 71 (pe foaie, limita inferioară e trecută 70). Dacă nu am niciuna dintre cele 3 categorii în casă, devin agitat, ca şi cum m-aş confrunta cu un sevraj sau ceva de genul.
- nu sunt trist, nu mă gândesc la suicid. Nu mai sunt melancolic.

Cam asta e. Acum, ziceam că am o problemă. Nu mă pot concentra şi în aprilie am faza naţională la o olimpiadă. M-am calificat sâmbăta trecută :X. Am materia de iX-XII de învăţat şi simt că nu fac faţă. Nu pot să învăţ. Am fost la farmacie să cumpăr Spitomin (că de piracetam, de când tot iau fără niciun rezultat, m-am săturat) şi culmea, i-a apucat corectitudinea acum, când farmaciile dau faliment, dacă am reţetă.
-Cine v-a recomandat? Aveţi reţetă?
-Errm... păi nimeni. Dar să ştiţi că este unul dintre cele mai sigure şi slabe anxiolitice dintre câte există şi nici nu dă dependeţă ca benzodiazepinele.
-Cum...cine v-a spus să luaţi? Aveţi reţetă?
- Nu.
-Atunci nu vă dau.
-Priacetam, vă rog.

Mda. Şi Ritalinul costă mai mult ca Wellbutrinul. N-ai să vezi aşa ceva. Dintre toate companiile care produc metilfenidat, în România se compensează numai Concerta(aşa am găsit pe liste). Cel mai scump dintre toate. Al dracu de scump...228 de lei. Şi se mai plânge CNAS-ul după că nu sunt bani. Ce pot să fac. Medicul de familie poate să-mi dea ceva? De fapt, de ce sufăr? Mie tot nu mi-a spus ce am fostul psihiatru. Doar că dacă am venit să degust antidepresivele am greşit uşa. Dar eu ce să-i fac. Nu mi-a explicat de ce a preferat să-mi dea SNSRI, în loc de NDI. Tot îmi recomanda psihoterapia. Păi ce psihoterapie când eu vreau, dar nu simt şi sunt aproape obosit?

Buna ziua, am peste 40 de ani - se poate sa cer un sfat?
In prezent iau cate un pumn de medicamente - mai mult pe stomacul gol: naturiste ( Rhodiolin, MegaB complex, Strong Bones, Resveratrol, Omega3 si Seleniu, ) la care adaug Venlafaxina la nevoie; pt ca sunt f racita aproape continuu iau si aspirine si paracetamol si azi, am adugat Encephabol. Sunt angajata in activitati stresante ( natura meseriei ), si trebuie sa fac fata; Daca trebuie se va intampla. Nu stiu cum va reactiona organismul la toate aceste combinatii pt ca nu am mers la medicul specialist de f mult timp; dar nu are de ales si va fi bine; Sa va faceti bine, oameni buni ! Simt cu voi, Doamne ajuta !

Recitind ce am scris mi s-a parut ca seamana a nebunie !? sau e o Atitudine?

@bodg28: Aceasta anhendonie sustinuta e marcanta, sau doar moderata? Faptul ca iti zboara mintea e un defect de concentrare, ar fi bine sa incerci un tratament pentru imbunatatirea cognitiei cum ar fi un piracetam (Lucetm 800 x 2/zi) dar in luni de zile isi face efectul + Omega3+ Ginkgo.
Ar fi bine sa incerci si niste teste tiroidiene, pentru un eventual hipotiroidism care da o lentoare in gandire si atitudine (inverstigheaza la endocrinolog T4 cu fractiune libera si legat, T3 si TSH) ! ! ! NEAPARAT - pentru ca lentoarea de care vorbesti e extrem de caracteristica.
Ideea de a te muta singur e un mecanism de coping, adica de fuga de situatia actuala in speranta ca vei scapa.eu zic ca e doar o nevroza la tine si din pacate in situatii de-astea nu prea ai ce sa faci decat sa tratezi simptomele cu hipnotice, antidepresive si antipsihotice in doza mica.
Dulciurile sunt surse de glucoza, iti dau energie.glicemia e buna cum o ai.

Nu lua Concerta (metilfenidat) pentru ca e un compus similar cocainei; nu e recomandat decat la ADHD pe reteta medicala.

Psihoterapia nu te ajuta prea mult, ci doar te invata sa gestionezi starea.

DrT, mulţumesc pentru timpul acordat lecturării şi răspuns.

Eu am început s-o resimt drept marcantă. Moderată a fost în vară când nu mai îmi plăcea să mă uit la nimic de la televizor, dar totuşi admiram natura (la sat, la bunici), îmi plăcea să stau afară, să aud vântul etc. Nu mă lăsa indiferent. Spre deosebire de starea de acum. Voi face şi acele analize curând (sper că nu trebuie programări şi acolo, dar la câţi endocrinologi sunt în oraş, cred că îmi vine rândul în doua luni). Nu prea am luat în calcul hormonii tiroidinei pentru că sunt foarte slab pentru înălţimea mea. Şi nici nu prea reuşesc să îmi dezvolt musculatura. În fiecare primăvară sau vară, urmez o lună tratament cu rinocort sau cu Nasonex. Plus Nidoflorul de două ori pe săptămână... Plus stresul...vine bacul, olimpiada, proiecte, note, să fiu cel mai bun (sau printre cei mai buni) etc. La corticosteroizi ce analize se pot face?

Şi cred că mai e şi o mică tulburare anxioasă în cazul meu. De-asta am sperat să iau Spitomin-ul. În casă nu prea transpir. Imediat cum mă îmbrac să ies în oraş, gata... încep să transpir uşor la subraţ cu gândul că voi ieşi afară. Şi afară mă simt într-o permanentă stare de vigilenţă uşoară (să nu îmi facă nimeni rău sau să mă atace..chestii de genul). Nu e ceva acut, în sensul că nu am nicio problemă să interacţionez cu cineva, să vorbesc în faţa unei mulţimi (atunci când sunt bine pregătit), nu am pulsul mărit şi nici nu transpir abundent (faţă, mâini, spate, burtă), dar transpir foarte mult, constant, la subraţ. ISRS-uri nu prea aş mai vrea după experienţele cu venlafaxina :(. Chiar m-a făcut să mă simt rău, cu toate că eram puţin mai vioi.

Cortizolul nu prea se dozeaza, daca ar fi probleme cu el ar aparea si alte simptome fizice; faptul ca esti slabut poate indica hipertiroidie, dar daca e asa, ar trebui sa fi foarte agitat si exuberant.
Ai clar anxietate, faptul ca ai fobia de a iesi...cel mai efectiv antidepresiv la asaceva am vazut ca este Paroxetina, care isi face efectul in max. 2 luni. Paroxetina am vazut ca e destul de bine tolerata...deci merita incercat.

PT.DR.T,
As dori sa va mai intreb ceva daca se poate.Eu am munca de birou, si 8-10 ore stau pe scaun intr-o pozitie nu tocmai corecta, de aceea pe langa toate celelalte, sufar si de spondiloza cervicala si am inteles ca antiinflamatoarele nu merg cu seroxatul.Intrebarea mea ar fi, cam ce pot sa iau pt. aceste dureri reumatice, fara sa dauneze tratamentului cu seroxat, sau sa interactioneze.Am intrebat si pe medicul meu curant la care am fost chiar azi dimineata si mi-a zis ca pur si simplu nu stie. Va multumesc.

Antiinflamatoare unguente sunt OK

unguente am folosit dar nu sant asa eficiente, dar oricum, multumesc pt.raspunsul promt.

buna seara mr nick. am citit mai sus despre omega 3. tratamentul meu nou este mianserin de 10 mg si tanakan la pranz si seara mianserin 20 mg trittico si dormicum. acest tratament il incep azi dupa ce vreo 20 de zile am luat doxepin in loc de mianserin. eu am o tulburarare mixta anxios depresiva cu acoze somatoforme. noul tratament mi s-a dat datorita unei presiuni puternice la cap. este bun acest nou tratament? ma intereseaza sa i-au in paralel cu tratamentul alopat si unul naturist. inclusiv omega 3 despre care a ti scris mai sus. astept un raspun cu nerabdare.
as vrea sa fac si sedinte de acupunctura. in cazul meu ar fi indicat? am facut o prima sedinta la dr Codrut TUTU, daca aveti o alta recomndare o astept cu mare interes!

P. S. ptr consultatii va gasim si la un cabinet particular sau doar pe internet?