Tulburarea Afectiv Bipolara - Solutii

Si cu parere de rau o spun, daca nici aceste lucruri nu pot fi facute, apelati la Primarie, il puneti sub curatela, servindu-va de actele medicale si apoi hotarati numai Dumneavoastra ce este de facut, avand dreptul sa intrati in casa si sa luati decizii pentru el.Zic si eu, poate prin aceste sfaturi veti gasi ceva util!

Multumesc, incercam acum sa gasim o solutie.

Buna seara

incercati sa-i oferiti variante, ar fi important sa nu plece la drum cu masina in noaptea aceasta de unul singur (evitati acest lucru cu orice pret), dar daca este de acord sa ramana acasa, rugati-l sa ia ceva pentru somn, e important sa doarma cat de cat noaptea aceasta si apoi vorbim din nou maine dimineata.

Va doresc din inima sa reusiti sa procedati asa cum este cel mai bine pentru el.

Va multumesc tuturor pentru incurajari si sfaturi, apreciez foarte mult ca mai exista oameni care inteleg suferinta altora si vor sa intinda o mana de ajutor, chiar daca este virtuala.
Fiul meu este acum in Iasi, in siguranta, intr-o familie iubitoare, si un loc plin de liniste si pace.
Plecarea din Bucuresti i-a fost benefica, si mai ales faptul ca a iesit din presiunea imensa pe care toata lumea o punea pe el. A inteles ca tratamentul il va ajuta sa se echilibreze, si chiar daca el considera acum ca acest tratament este pentru o perioada limitata de timp, macar este un pas inainte.
Vom fi alaturi de el ca il ajutam sa depaseasca momentele astea teribile, si vom vedea apoi care sunt urmatorii pasi.
Va doresc tuturor numai bine, si o sa va mai spun cum evolueaza lucrurile...

Draga Lia-Iulia,

ma bucur tare mult sa aud ca ati gasit o solutie sa ajunga in siguranta. Sper din tot sufletul sa-i fie bine in Iasi. Oricand va dori sa stam de vorba - ai numarul meu.

Cu drag.

Stie cineva mai multe informatii despre o clinica din Buzau condusa de Dr. Adrian Ionescu ?
Sau despre tratamentele cu biorezonanta pe care le face Dr. Mezei la Sighisoara ?
Am gasit doar cateva opinii pe net, evident contradictorii..
O zi buna va doresc !

@Lia- Iulia
Pe topicul"atac de panica-stare anxioasa depresiva(va rog ajutati-ma)"autorul topicului explica cum a reusit dupa 5 ani de suferinta in care a pierdut familie, servici, prieteni, bani+tentative de suicid, sa-si gaseasca solutia problemelor in sedintele cu biorezonanta si aportul zilnic de suc legume si fructe preparate in casa de propria-i persoana.Asa cum spun mereu, pt fiecare exista un drum, o cale, o solutie.
Povestea cu clinica Nifon din Buzau si dr.Ionescu, eu le-am elogiat in diverse comentarii, modul de abordare in aceasta clinica este mult mai uman, locatia insasi este un atuu in plus, dar pt mine doar asta e diferenta, povestea cu medicatia este ca oricit de, , generatie noua, , ar fi declarata, mecanismul de actiune este acelasi, dar daca credeti ca aveti nevoie de o perioada in care numai asa se poate interveni, atunci acesta este un loc potrivit.Opinii contradictorii veti intilni despre absolut orice si oricine asa ca mergeti pe propria intuitie.

Sa aveti gindul cel bun, vindecator

In Canada e la moda internarea cu forta, la noi e mai dificil desi in cazuri din astea grave este necesar.
Insa adevarul este ca pe nimeni nu-l intereseaza atat timp ca nu face rau altuia, daca ar fi facut rau altora sa fiti voi siguri ca era luat pe sus in 2 ore si internat imediat, sareau ei repede in 'ajutor'.
Hai sa va zic de Valdoxan ptr ca se vorbea mai devreme de el, ca eu tocmai l-am incercat cam o luna, luam 1 x 25 mg/seara asa cum imi spusese medicul meu psihiatru (noroc ca e de varsta mea si ne intelegem). In primele zile inducea putin somnul insa apoi numai facea asta, la cam 5-6 zile de cand il luam am intrat putin in hipomanie care a trecut repede, apoi m-am trezit ca Depresia si Anxietatea s-a agravat ! Asa ca mie nu mi-a mers cu asta nicicum, macar ca nu avea asa multe efecte secundare ca Cipralex, de exemplu nu umbla la libido.
L-am lasat naiba si gata, asta dupa ce nu mi-a mers 2 luni cu Cipralex adica cu celebrul Cipralex pentru ca se spune ca majoritatea depresii-lor se remit cu el, pe mine ma facea sa vreau sa dormitez mereu, nu aveam motivatie de nimic, era naspa.
Pulberedestele, tu spuneai de Valdoxan 'se presupune...', deci nu e sigur, pai ne jucam asa, ce facem ? Concluzia este ca nu m-a scos din Depresie si Anxietate nici ala nici alalalt, am decis sa renunt complet la ele si gata, fie ce o fi, acuma iau Anxin care e natural sa vad ce si cum, iau de cam 3 saptamani, dar tot nu vad mare diferenta.
Plus ca si la mine asa zis TAB este prezent, de exemplu marti eram vesel dar si Miercuri, ieri iar am picat, azi dimineata eram posac si cam demotivat, dupamiaza ceva mai bine, noroc ca nu am Manie ci doar slabe hipomanii.
Nici nu stiu ce sa mai zic, concluzionez si eu ca tratamentul psihiatric face rau de nu se poate si trebuie gasite alte metode de vindecare, exceptand cazurile grave unde trebuie sa stabilizezi pacientul cumva in prima faza.
Pfuai si de la Cipralex ala ma sculam dimineata asa nauc, chiaun, demotivat, fara nici un rost, aveam o stare mai rea ca cea intiala, in loc sa faca bine, dadea peste cap si altele.


Adriane, problema sta in felul urmator, nimeni nu a recomandat acele ierburi sau ce spui tu acolo, doar s-a discutat despre ce s-a studiat si atat, nu citesti atent, ca am citit si eu despre ce era vorba.
Episoadele psihotice sunt o durere ptr pacient, nu si le doreste, sufera cand apar, e semn de dereglare a creierului cumva sau doar o metoda de descarcare, apropo de cei care au stat cu manie si le-a trecut apoi, posibil ca dupa ce se consuma treaba sa scapi.
In ceea ce privesc ierburile alea, oamenii aia se drogau si considerau ei ca asta e ceva mistic, ceva de sus dat, nu stiau ca ce simteau este tot din mintea lor, adevarat ca unii erau mai creativi cand luau insa nu inseamna ca era bine ce faceau.
Ciuperci magice iei cand doresti sa te joci si sa mai vezi ce e in mintea ta ascuns, deci nu sa suferi ca cei ce fac episoade psihotice, vrei tu sa ai halucinatii si asta e, asa fac aia in Olanda unde-s legale si chiar sunt cabinete unde sunt asistati de medici ca sa nu faca vreo tampenie cand se joaca, desi nu e recomansat deloc pentru ca asta nu prea e joaca sanatoasa, depinde in ce stare esti inainte sa iei intrucat se continua si se amplifica dupa ce iei, deci daca esti vesel e bine, daca esti deprimat e nenorocire, nu urca bunadispozitia daca esti deprimat. Noroc ca nu da dependenta.
Plus ca este o mare diferenta, in episoadele psihotice ai halucinatii iar cu ierburile ai halucinoze, adica in primul caz nu stii ca ce ti se intampla e fals, in al doilea caz esti mereu constient ca ce traiesti e iluzie.
Deci e alta Marie cu alta palarie, chiar daca in ambele cazuri ai trairi si iluzii, mecanismul din sparte e putin diferit.

@Lia Iulia

Sper ca fiul dvs. este mai bine si ca ati gasit o solutie macar momentana de rezolvare a problemei.Este un domn cu aceeasi afectiune, mai bine zis a avut TAB, Acum este restabilit complet, a deschis un topic si vrea sa dea solutii pertinente si relatii despre cum a reusit in vindecare.Daca doriti putem sa va indrumam catre topicul respectiv, domnia sa a fost ajutat de un medic cu care tine legatura.

@Costy

Internarea cu forta se practica cam peste tot in lume.din punctul meu de vedere este cea mai rea abordarea a problemei, adica se aduce o trauma in plus unei fiinte care deja nu mai poate face racordul intre minte si suflet si care are nevoie mai mult decit in oricare alta afectiune, de rabdare nelimitate, dragoste neconditionata/suport de orice fel in fiecare minut pina se ajunge pe cale naturala la stabilizare.Stiu, exista situatii critice in care se poate ajunge la oprimarea vietii, la crima, pierderea valorilor materiale, dar sub control permanent se pot evita chiar si acestea.Este doar parerea mea si este rupta din realitate.VIzioneaza filmele expuse de autoarea topicului.

Buna ziua k.v. !
Da, sunt interesata sa iau legatura cu acel domn, si multumesc ca te-ai gandit sa ma pui in legatura cu el !..
Si fiul meu a mers la un doctor care lucreaza in cercetare pe acest sindrom, si a fost entuziasmat de alt mod de abordare al afeciunii. Deocamdata i-a lasat aceeasi medicatie( Seroquel si Orfiril), dar i-a redus-o la jumatate, si a introdus o doza mica de Lithium.Se vor intalni din doua in doua saptamani, se pare ca e un medic care crede ca exista sansa de vindecare pentru oricine, dar e un proces de lunga durata...Important este ca are intelegere si compasiune pentru pacient, si asta ii da incredere !...

Adevarat ca ar fi o trauma in plus ptr pacient, insa vezi tu de ce e bine sa nu se ajunga ca pacientul sa fie asa ? Tocmai de aia, ca se ajunge la nenorociri, de aia mai bine sa nu aveam prea multe dureri in suflet.
Dar daca s-a ajuns intr-o stare critica rau, pana la urma nu ai ce-i face ca poate sa-ti dea si in cap, ma refer repet la cazuri extreme nu la oricare, cand devine necontrolabil, cand devine extrem de violent si nici nu mai stie pe ce lume traieste, este cam imposibil sa-l calmezi doar asa din vorbe ptr ca el nici nu le mai capteaza cum trebuie vorbele in acele momente, comportamentul frumos al celorlalti nu mai este de multe ori interpretat cum trebuie de el si atunci ce folos ? Trebuie adus in starea in care sa conteze toate astea, e f greu si complicat. Iar asta e din realitate din pacate.
Baiatul Iuliei a avut noroc ca s-a calmat, dar daca-si facea singur un rau iremediabil sau altora ? Suferea toata viata apoi ptr ca societatea nici nu ajuta dar in acelas timp si condamna faptele netinand cont ca nu e vina omului ala ca nu a fost ajutat la timp de fapt de cine se considera sanatosi.
Pana la urma se ajunge la vorba aia 100 % reala dar pe care eu nu o credeam reala pana ceva timp in urma, o vorba care taie orice speranta si anume "cine rezista bine, cine nu moare cu zile sau ramane bolnav psihic toata viata", din pacate si asta tot din realitate este.
Am visat si eu muult insa cand am observat ca erau in gol si neargumentate, au picat visarile, realitatea arata invers.

@Lia Iulia

Cu ceva vreme in urma v-am trimis un mesaj privat.Acum pot sa va dau citeva linkuri informative, eu personal am mare incredere in biorezonanta(am motive serioase sa confirm asta) in special cea efectuata cu aparatura ruseasca si aveti citeva marturii, iar in plus pe d.nul T-one cel care a invins aceasta afectiune.
http:http://forum.romedic.ro/prod/Tulburarea_Afectiva_Bipolara_(Partea_II)_012725.html/8//forum.romedic.ro/prod/se_practica_biorezonanta_in_Timisoara_?_013645.html

Daca hopforbipolars s-a vindecat, inseamna ca se poate si nu este o boala incurabila asa cum li se implanteaza pacientilor ideea in cap.
Am vizionat si eu din acele documentare si mi s-a parut f interesant, cam are sens ce spune acolo, insa pe cine intereseaza ? Doar pe cei ce doresc sa rezolve problema cu adevarat.
Dupa efectele secundare de la medicatie pe care le-a enumerat hopeforbipolars, sincer...mai bine mort decat asa viata, aia nu e viata.
Chiar mi s-a spus si mie ca as fi putin bipolar cu predominanta depresiva si i-am zis medicului clar "neee, nu discutam de asta intrucat nu accept tratament in acest sens, stiu ca fara Depakine sau Orfiril nu se discuta, iar eu asa ceva nu iau".

pt hopeforbipolars,
ai putea te rog sa spui de cat timp nu mai iei tratament alopat si in ce consta tratamentul homeopat ?
multumesc

Buna seara,

ma bucur ca tema pe care am deschis-o incepe sa puna oamenii la adapost... eu nu va pot recomanda remediul meu homeopat pentru ca nu functioneaza de la mine la tine ca sa spun asa... de aia nu prea multi doctori isi baga nasul in homeopatie. Este destul de complicat. Un remediu functioneaza de minune la mine si n-are nici un efect la tine. Si un ceai face minuni la mine si nimic la tine. Suntem unici si remediile homeopate si naturististe se stabilesc de un medic specializat pe asa ceva pentru fiecare persoana in parte in urma unui consult amanuntit care implica intrebari de genul: ce traume ai avut in viata, ce anume te sperie, cum te simti in interior, ce fenonene atmosferice anume provoaca durerea din piept, etc. Un astfel de consult este mult mai serios decat stetoscopul, pulsul si tensiunea pe care ti-o iau dnii dr. si spun senin Depakine + Haloperidol sau Orfiril + Seroquel, sau eu mai stiu ce.

Vestea buna de la mine: viata mea nu s-a terminat, mi-a revenit energia, dragostea de viata, slabesc in continuare si nu am cancer. Am facut niste analize de sange (fara nimic invaziv - adica biopsie) si medicii mi-au confirmat ca nu am cancer. Mai mult tiroida mea este perfect sanatoasa nu are nevoie de nici o medicatie. Doar a secretat un hormon mai mult decat trebuia pentru a-mi proteja organismul de toxinele luate de mine atatia ani. Multumesc lui Dumnezeu ca mai am a doua sansa.

Am gasit un site interesant si pentru cei suferinzi de schizofrenie: http://www.moshersoteria.com/, unde cei ce stiu EN pot vedea ce efecte dezastuoase au tratamentele cu antipsihotice in special pentru viata tinerilor.

Cu drag.

Foarte interesante filme-le pe care le-ai tradus tu, le-am urmarit cu atentie pe toate 11, mai sunt si nu am gasit eu ?

Mai sunt dar numai in EN (nu am din pacate timp sa mai fac deocamdata subtitrari... voi continua cat de repede posibil). In EN le gasesti pe canalul bipolarorwakingup. Sunt 23 in total + alte cateva facute de acelasi autor.

Cu drag.

@ hopeforbipolars

Nu cred ca te afli pe o cale buna neluindu-ti tratamentul.
Toti doctorii care m-au tratat mi-au spus ca tulburarea afectiva bipolara nu este o boala vindecabila.
Nici faptul ca slabesti nu este in regula.
Asa incep de obicei episoadele maniacale: cu lipsa poftei de mancare, slabit si nesomn.
Ai grija de tine si mergi la un medic psihiatru care sa iti dea un tratament pentru a nu vira.

Mama s-a intalnit cu fosta mea doctorita din copilarie, d-na dr. Sanda Magureanu, care este si profesor universitar si care i-a zis ca cel mai bun tratament pentru tulburarea afectiva bipolara este Litiul. Are o pacienta care ia de 15 ani litiu si nu a avut nici o recadere.

Mai nou, mi-am schimbat si eu doctorita cu o doamna doctor de la Spitalul Obregia care si-a facut studiile in Franta si care a zis si ea acelasi lucru. Drept urmare mi-am procurat Litiu si am ramas doar pe acest tratament cu care ma simt bine.

Mentionez ca nu mai am efectele adverse pe care le aveam de la celelalte tratamente cu antipsihotice.
Mai cunosc o persoana care are tulburare afectiva bipolara si care ia litiu. Imi spune tot timpul ca se simte ca si cum nu ar avea nici o boala.

Nu este o regula, nu inseamna ca daca doctorii au spus ca nu se vindeca, chiar si asa este, fiecare organism e diferit si nu pot sti ei la mod general. Doctorii care te-au tratat nu-s Dumnezeu ca sa fie ca ei 100 %.
Adevarat ca unii nu se vindeca insa nu toti. Ramane o intrebare de baza, de unde stiu eu ca eu nu ma vindec doar ca alti 20 nu s-au vindecat ?!
In al doilea rand cei ce s-au vindecat nu au mai dat pe la medic ca sa mai si raporteze asta, nu s-a mai stiut de ei si dusi au fost. Intai trebuie sa intelegem originea tulburarii bipolare iar eu am vazut in acele documentare, odata ce se rezova conflctul psihologic din interior, este posibil sa te vindeci insa nu este sigur, asta este adevarat.
Iar hopeforbipolars s-a vindecat de ceva timp, daca era in manie si-ar fi dat seama pana acuma.

@clara_p

.., , doctorii care m-au tratat, , imi permit sa afirm ca ce ti-au facut numai a tratament nu seamana, iar povestea cu, , nevindecabil, , ca si-n cazul schizofreniei -este sursa cu care se alimenteaza fricile, , nesiguranta ce vin pe tava alaturi de-o medicatie sadica.Dupa ultima internare- in urma a multor ani de, , tratament, , ai primit depakine 1000mg si zyprexa 20 mg, mi se pare ingrozitor.E bine ca te simti rezonabil acum si esti doar pe Litiu, dar cind medicii anunta o viata fara vindecare si-ti electrocuteaza creierul eu deja-i exclud din planul stiintei.

@ k.v.

Stimata doamna

Eu am de 18 ani aceasta boala, timp in care am fost internata de 10-15 ori, poate chiar mai mult.
In toata aceasta perioada am avut ocazia sa cunosc si sa pastrez legatura cu persoane care sufera de tab sau schizofrenie. Niciuna dintre ele nu a fost vindecata de aceste boli.
Sunt de acord ca de asemenea sunt persoane care nu se trateaza si duc aceste boli pe picioare.
Dar din cauza comportamentului lor ciudat sunt cam marginalizate de societate.
Nu se poate iesi din episod psihotic fara tratament.
Sunt convinsa ca nu puteti afirma ca fiul dumneavoastra, diagnosticat cu schizofrenie, nu ia tratament si este pe deplin vindecat.
Este foarte periculos sa apara persoane precum hopeforbipolars care sa nu isi ia tratamentul de doua luni si sa le induca altora ideea ca s-au vindecat. Numai eu stiu cat am avut de patimit in urma episoadelor psihotice pe care le-am avut.
Boala poate intr-adevar remite. Eu am avut o perioada de 8 ani de remisie, timp in care nu a trebuit sa iau nici un tratament. Dar apoi s-a agravat. Am facut episod psihotic dupa episod psihotic pentru ca nu intelegeam pe atunci ca trebuie sa iau un tratament constant..
Doza de 20 mg zyprexa si 1.000 mg depakine este doza normala cu care se iese din episod maniacal/psihotic. Eu am luat aceste medicamente timp de o luna si jumatate dupa care le-am redus.
Credeti ca eu nu as vrea ca aceasta boala sa fie vindecabila ?
Insasi faptul ca hopeforbipolars scrie ca isi doreste sa ajute alte persoane aflate in episod sa se lase de tratament este un semn ca ea incet incet incepe sa vireze.
Va marturisesc sincer ca atat eu, cat si toate cunostintele mele care s-au lasat de tratament la un moment dar sau altul au virat si au ajuns la Obregia.
E pacat sa mai treaca si alte persoane prin asa ceva.
Tulburarea afectiva bipolara, schizofrenia, episoade maniacale sau psihotice, imi pare rau dar nu se vindeca prin filmulete sau psihoterapie.

Daca v-ati insusit cu totii aceste temeri asta nu este si cazul meu si nu pt ca vreau sa fiu mareata, dar pt ca am platit scump concluziile la care am ajuns.Eu personal nu as incerca nici in ruptul capului sa conving o persoana cu o astfel de afectiune ca medicatia este o prapastie din care mai nimeni nu scapa.Desigur nici nu voi spune altceva decit ce cred sau simt in inima mea, deci exclus sa incep sa, , vind, , iluzii asa cum fac psihiatrii cu voi si pe linga iluzii se mai vind si tone de psihotrope.Daca maine n-ar mai exista nici-un medicament pt schizofrenie, bipolaritate, ce ati face?v-ati ascunde infricosati sa nu vina vreun episod psihotic?.Orice medic psihiatru sau psiholog il va testa pe fiumiu acum va confirma o stare psihica si mentala atit de buna incit nu nu si-ar da seama prin ce-a trecut cindva.L-am avut la consult in plin episod psihotic si am fost asigurata ca are potential de recuperare, ca sa-i mai dau vreodata porcarii de neuroleptic sa-i, , ruginesc, , ratiunea si functia cognitiva inseamna ca as fi o mama vitrega nu una careia chiar-i pasa de viata fiului ei.Pe 31 Decembrie se va face exact un an de cind am intrerupt medicatia si asta nu este o invitatie la nimic, este doar ceea ce declar si ce am facut eu.Poate va mai avea vreodata vreun episod psihotic, dar mult mai usor, ar fi de preferat sa-l aiba pt ca am stopat descarcarea de traume prin aportul de medicamente, sunt pregatita pt orice, iar el placut de societate, are multe de oferit si ce-a inteles ne depaseste pe multi din cei care n-am trecut niciodata prin ceva asemanator.Persoane ca hipeforbipolars...tocmai cineva care-a trait o problema gen Bipolar si o medicatie gen drog mascat, a inteles si a invatat sa se salveze si poate sa-i ajute pe multi, dar cu conditia ca ei sa-si doreasca si sa caute asta.Mie personal mi se pare amuzant ca cineva poate crede ca o invingatoare ca hopeforbipolars, , incepe sa vireze, , doar pt ca are capacitatea de a ajuta oameni ea devenind in curind un adevarat saman vindecator.

Dvs. ati scris pe forum ca aveti atat de multa grija de baiatul dvs. incat nu-i lipseste nimic. Ia lasati-l sa se descurce singur, sa munceasca, sa isi dezvolte cercul social cu tot stresul adiacent (conflicte, rupturi de relatii, concurenta etc) vreo 5 ani sa vedem daca s-a vindecat de tot. Abia atunci puteti spune cu mana pe inima: nu, nu are nevoie de medicamente. Atata timp cat dvs. aveti grija de el, e normal sa nu i se mai declanseze nicio psihoza pentru ca stresul din viata lui e redus cu mult. Daca dvs. nu ati mai fi, nu puteti fi sigura ca la un moment dat in viata, dupa o deceptie, o sperietura sau dupa perioade lungi de oboseala, nu se va manifesta din nou afectiunea.

Stresul e rau pt toti, nu numai pt cei care au trecut prin astfel de perioade, desigur ca m-am ingrijit sa-i asigur un suport cit mai bun si bine am facut.A avut perioade lungi de oboseala, a facut eforturi de tot felul si a demonstrat ca poate rezista la orice, nu stiu cit timp ca nu sunt prooroc, dar nu i-am taiat viata, invata, calatoreste, sfirsiturile de saptamina le petrece cu tineretul la dans, ceea ce nu mai puteam spera inainte.S-a gindit cineva din psihiatrii care ne-au dat povara dublei suferinte(diagnostic+medicatie), noua parintilor, ca prin manifestarile simptomelor negative date de medicatie, ne pot distruge si noua vietile?Interesant ca desi am suferit dramatic nu m-am adincit in depresie, anxietate si chiar daca as fi cazut in aceasta prapastie nu as fi apelat la, , pilula fericirii, ,.
@okto singura ta preocupare este sa promovezi psihotropele?oricum e lumea lor aici, dar nu si pe topicul asta si nici pe cel deschis de mine

Nu ma intereseaza al cui e topicul ca nu si-a cumparat nimeni spatiu de stocare pe forumul asta. Desi chiar nu stiu de ce-mi bat capul cu promovarea responsabilitatii pacientului si a urmarii sfatului medicului pentru o viata normala. Cine nu o face, mai devreme sau mai tarziu tot va ajunge la urgente si atunci isi va da si singur seama ca a gresit. Asa ca simtiti-va ca acasa. Si sarbatori fericite.

Cam obraznicut tonul pe care-l folosesti, de fapt asta ti-a mai ramas din toate placerile tineretii?

SARBATORI CU SANATATE! tuturor celor de aici si de pretutindeni

Problema ta Clara este ca generalizezi, nu inseamna ca daca tu si prietenii tai nu v-ati vindecat, hopeforbipolars nu s-a vindecat. De ce trebuie sa privesti totul doar prin ce vi se intampla voua ? Cum incearca cineva sa ajute gataaaa inseamna ca vireaza in manie ? E culmea.
Eu cand eram in hipomanie pot sa-ti spun ca nu aveam absolut nici o tenta de a ajuta pe cineva, nu aveam nici idei grandioase, deci e relativ.
Adevarat ca multi nu se vindeca, insa cei ce au scapat nu au mai si spus asta, asa ca nu se stie de ei in general.
Iar in ce priveste hope, noi luam de bun ce a spus, timpul ne va spune daca chiar s-a vindecat sau e doar o iluzie.
Cu schizofrenia la fel, fiul lui K.V e bine mersi fara medicatie.

Okto, tu ce vrei sa ne stresam si sa ne indopam cu chimicale ? Nu e mai bine sa ne ferim de stres si de conflicte ? Eu am ales sa ma feresc cat mai mult de ce e rau si incet incet sa scap de depresie, de fapt aia sunt factorii stresori care face ca sa se declanseze psihoza la cei ca fiul lui K.V, asa ca sunt doua solutii, fie ia medicatie fie nu ia si se fereste de stres, nu e mai buna a doua varianta ?
Cum poti tu sa zici ca, cu medicatie ai o viata normala ? Nu tu sex, nu tu greutate normala, nu tu nimic, ce viata e asta omule ? Plus ca medicatia ptr schizo induce depresie intrucat nu lucreaza prea mult pe simptomele negative, deci mai esti si apatic pe deasupra.
Si asta ptr ce ? Doar ca nu vrei tu sa fie ferit omul ala de stres atat timp cat asta e posibil ?
Daca K.V poate sa-l mai fereasca e f bine ca are o viata normala asa, se poate distra, se poate duce cu o fata, si-a revenit si cu greutatea, are pofta de viata, e cu totul altceva.
Tu promovezi doar o viata fada si lipsita de emotii, promovezi vegetarea desi nu in toate cazurile ce-i drept e valabil asta.
Vrei ca lumea sa ia medicamente doar ca sa munceasca in prostie si sa se streseze in prostie ca si cum ar avea ceva bun la schimb nu ? Adica o viata lipsita de bucurie.

Craciun Fericit va doresc, sanatate multa si un an mai bun !
Sa speram ca anul viitor vom auzi mai multe vesti bune despre fiecare, indiferent de calea pe care o urmeaza.
Fiecare persoana este unica si fiecare isi cauta drumul propriu. E bine cand impartaseste cu ceilalti expierenta lui,
dar nu e o regula ca toti trebuie sa urmeze aceeasi cale, fie cu, sau fara medicatie.
Iar orice topic nou deschis cred ca are tocmai rolul de a dezbate anumite subiecte, cu pareri pro si contra,
altfel va semana cu un blog in care doar o persoana isi exprima propriile opinii fara drept de replica..
Va recomand o carte care pe mine m-a impresionat profund : "UN UNQUIET MIND" de Kay Redfield Jamison.
Este o doamna care are acum 65 de ani, este psihiatru la o Universitate americana, care a fost diagnosticata cu TAB la varsta de 19 ani. A trecut prin toate fazele maniacale, depresive, suicidale, etc, si a reusit sa supravietuiasca, ba chiar mai mult, sa conduca un spital, si apoi sa isi construiasca o cariera academica. Dar a reusit toate acestea dupa ce a acceptat ca nu are alta solutie decat tratamentul cu litiu, pe care l-a luat in toti acesti ani. A lucrat cu pacienti diagnosticati cu diverse forme de sindrom psihiatric, si a incercat sa inteleaga care sunt mecanismele care declanseaza aceste schimbari in comportamentul uman.
Daca ar fi fost macar un pacient care sa se fi vindecat fara medicatie, cu siguranta l-ar fi identificat.
Desi ne dorim cu disperare ca asta sa fie adevarat, se pare ca este posibil doar pentru o perioada limitata de timp, care poate fi un an, sau doi, sau cinci. Dar viata cu toate emotiile ei nu poate fi tinuta sub control, si niciodata nu stim ce ne rezerva ziua de maine...Depinde de fiecare individ ce alegere face, si ce riscuri isi asuma.
"Life is too complicated, too constantly changing, to be anything but what it is. There will always be propelling, disturbing elements. It is, at the end of the day, the individual moments of restlessness, of bleakness, of strong persuasions and maddened enthusiasms, that inform one's life, change the nature and direction of one's work, and give final meaning and color to one's loves and friendships."

Sa fii explorator, sa nu te opresti niciodata din a incerca sa-ti depasesti problema pe care-ai primit-o in viata, este esential desigur.A abandona ideea ca nu mai poti face nimic pt ca nimeni niciodata nu a rezolvat asta, este o atitudine pe care eu n-o imbratisez.Am avut o colega a carei fetita s-a nascut cu boala oaselor de sticla, medicii i-au sugerat s-o lase sa moara, dar ea si-a dedicat tot timpul si toata forta vietii s-o salveze, nu stie nimeni in ce fel de ceaiuri o imbaia seara de seara si cu ce-i ungea corpul, dar contrar prezicerilor a ajuns o domnisoara minunata, sanatoasa-bucuria familiei.Mama fetitei nu s-a dus sa spuna la nici-o televiziune asta, sa fac tam-tam pt ca oricum n-ar fi crezut-o nimeni chiar daca ar fi avut in intentie sa ajute si pe altcineva cu aceeasi problema, asa ca a ramas in anonimat ca multi oameni care inving poveri grele..Corpul oemenesc este o continua surpriza si medicina isi schimba deseori convingerile, de curind tot mai multe voci afirma ca de fapt Serotonina este secretata in intestin si nu in creier asa cum se credea.
Cei care reusesc prin medicatie, le doresc bine, este solutia cea mai simpla si la indemina, dar ca om stapin pe viata mea pot sa am alt drum fara sa mi se spuna ca n-am alta sansa decit chimicalele.

CRACIUN FERICIT! FELIZ NAVIDAD!

Sanatate si ginduri frumoase!

Iulia gandeste-te ca la unii dintre noi se impune sa se intample o minune dat fiind ca si daca 1000 nu s-au facut bine, nu e exclus ca al 1001-lea sa se faca.
Hopeforbipolars este in exemplu se pare, repet ne luam dupa ce declara si nu cred ca declara aiurea dat fiind ca are logica ce spune. Conflicte-le psihologice generate de traume alimenteaza TAB, odata ce ne dam seama de acele conflicte este posibil ca ele sa dispara, dispare cauza, dispare efectul.
De ce se impune ca asta sa se intample o sa-ti spun eu, unii dintre noi nu pot suporta efectele secundare ale medicementelor pentru TAB, de exemplu unii oameni nu pot concepe viata fara sex si fara sanatate fizica gen greutate corporala okey si asa mai departe, se stie f clar ca medicamente-le ptr tab afecteaza greutatea si pot da Diabet, mai ales Depakine, inhiba activitatea sexuala, asa ca ce faci in cazul asta ? Sigur ca ori se rezolva ori poate apare gand de sinucidere, insa cale de mijloc nu prea exista, unii oameni vor sa traiasca nu doar sa supravietuiasca, asta multi nu vor sa inteleaga.
Pentru ceilalti e mai simplu sa ia pastile intrucat nu ii intereseaza nici de greutate nici de sex nici de nimic, asa ca nu mai cerceteaza in plus, noi ceilalti cautam orice, si stii ceva ? CIne cauta pana la urma poate sa gaseasca. Normal ca e un efort sa cauti, sa cercetezi, sa incerci, dar asta este. E mai comod sa iei niste pastile si sa dormi toata ziua si sa nu-ti pese de nimic neavand emotii si nici un fel de viata in adevaratul sens al cuvantului.
Iar in al doilea rand acel medic de care tu spui tot n-a descoperit ce si cum pana la urma. Nu se investesc destui bani in cercetare ci doar in inarmare si razboaie, altfel e imposibil sa nu fi dat de cap la probleme-le astea.