Ajung sa cred ca sunt nebuna...IL BANUIESC CA MA INSALA

Imi pare bine ca am gasit un loc unde pot sa imi discut problemele pentru ca ajung sa cred ca sunt eu nebuna

Sunt cu prietenul meu de 2 ani, o relatie la distanta, inurase diferite, dar ne intalnim destul de des si totul era f bine...
Desi el are mai multe prietene fete, cu care iesea in oras, nu am avut niciodata o problema pe tema asta pana cand in grupul lui a aparut o colega pe care prietenul lui cel mai bun o place.
De atunci tot vad poze cu ei (la birou, in oras, la munte) in care ea sta foarte lipita de el si nu de prietenul lui. Am inteles ca ea nu il place pe prietenul lui si sunt doar amici.
Dar trecand printr-o experienta din care am invatat ca de la prietenie la flirt si la sex se ajunge foarte usor, si mai ales sa aflu ca tipa respectiva este destul de usuratica (s-a sarutat la petrecerea firmei cu un tip logodit, ar fi fost de acord sa faca sex de fun cu prietenul pe care nu il place) tind sa cred ca daca are cea mai mica atractie fata de prietenul meu, nu ar ezita. Si mai stiu ca la fel, niciun barbat nu ar ezita daca are ocazia.
Mie mi s-a pus pata pe ea, de cand am vazut pozele cu ea lipita de el, pentru ca am studiat si citit despre limbajul corpului si pentru mine pozele respective sunt foarte graitoare. Si de atunci am cam ramas blocata pe ea si ma deranjeaza de fiecare data cand imi spune ca ies impreuna in acelasi anturaj(el, prietenul lui, tipa respectiva si prietena ei). El este foarte deranjat ca am inceput sa comentez si chiar a inceput sa se enerveze, sa aiba o atitudine pe care nu am mai intalnit-o la el, motivand ca s-a saturat sa ma iau de ea, si chiar mi-a spus odata ca vrea mai multa libertate. cand am auzit de LIBERTATE simtul meu imi spune ca este clar ceva la mijlor.
Va rog sa imi spuneti parerea dvs. pentru ca simt ca se distruge totul...
Eu nu pot sa ma abtin cand tot aud de ea si mi-am pierdut total increderea in el si nu mai pot avea linistea necesara.
Iar el imi spune ca am o gelozie acuta(pe care nu am mai avut cu nimeni pana acum)

Va multumesc anticipat pentru raspuns!!!

Va multumesc pt raspuns!
Noi nu ne dorim sa ramana o relatie la distanta. Am facut planuri in privinta asta si chiar avem planuri impreuna, dar sunt in cautarea unui job in orasul lui inainte de toate. Stiu ca ma iubeste si nu vrea sa ma piarda. Tocmai ca nu spun ca ma inlocuieste dar ma obsedeaza gandul ca m-a inselat.
Mie toate aceste indicii asta imi spun.
-schimbarea atitudinii
-se enerveaza usor pe subiectul asta(stiu ca si eu insist, dar ma roade)
-s-a apucat de sala
-a inceput sa iasa mult mai mult in acest anturaj si a neglijat vechile grupuri in care iesea.

Cat despre ce ati spus, eu asta simt! Ca e ceva la mijloc!!! Si nu e vorba ca nu vreau sa o aud! Dar el neaga cu desavarsire si doar ajung sa ma gandesc ca sunt nebuna sau exagerez cu gelozia!
Simt ca o iau razna...

Domnule psiholog, sunteti in primul rand psiholog si mai ales barbat!

Cu distanta sau fara, cu motive sau fara, ce credeti ca poate sa faca o femeie ca sa impiedice ca barbatul(fie el sot) sa o insele.

Eu am constatat ca oricat ai incerca sa ii satisfaci poftele culinare, sa fii atragatoare, sa mentii pasiunea, sa il surprinzi, sa il iubesti, sa fii afectuoasa, sa il sustii si sa il incurajezi. In alte cuvinte sa fii femeie si amanta si prietena, EU totusi consider ca nimic din toate astea nu il pot impiedica sa te insele (daca se iveste ocazia).

Sa fie in natura barbatilor si efectiv sa ne impacam cu ideea??

Multumesc pt parere!
El este foarte implicat in relatie. Face constant gesturi din care reiese ca ma iubeste si tine la aceasta relatie! Vine constant la mine in vizita, mai des decat il vizitez eu. Aici, nimic de reprosat.
Cat despre mutat, eu oricum o voi face. Iar daca va fi sa nu mearga relatia imi asum! Plus ca ma mut in Bucuresti, asa ca este un pas inainte si nu unul inapoi. Si am puterea si independenta necesara sa o iau de la capat de cate ori va fi nevoie. Adica nu voi regreta ca m-am mutat acolo pentru noi si in cazul in care voi ramane singura.

Tot ce ma macina sunt aceste schimbari evidente, relatia apropiata fata de acea fata si faptul ca neaga cu desavarsire. Mai ales ca i-am propus sa avem chiar o relatie open in cazul in care are nevoie si de altceva, dar a refuzat.
Nu imi place sa fiu luata de proasta!
Si nici el nu face nimic incat sa inlature 'problema'. Probabil ca atat timp cat ea este in rutina lor, acest subiect nu va inceta sa ma irite. Nu imi permit sa ii cer sa schimbe anturajul, dar nici el nu o face. Mai mult chiar ma intreaba inofensiv: 'astia sunt prietenii mei!ce vrei sa fac? O sa reactionezi asa de fiecare data cand e ea in preajma?'
Va dati seama ca raspunsul e retoric (da)
El este si foarte amabil, sociabil si prietenos. Iar multe femei pot vedea in asta niste iluzii false. Cred ca nu are puterea sau barbatia sa isi impuna respect si distanta.
Acum realizez ca mie cand imi face altcineva avansuri, pun acel zid de distanta si impun respect, astfel ca barbatul respectiv inceteaza avansurile vazand ca nu este loc.
El nu are aceasta atitudine. Probabil vine odata cu maturizarea...nu am idee

Pai nu a acceptat o relatie open!!!

Si i-am propus prin prisma faptului ca au inceput sa imi dea de banuit si sa nu se simta 'legat'. Si in ideea sa avem 'aceleasi drepturi' amandoi!
Nu ca el sa permita iar eu sa fiu 100% pt relatie..

Am inteles opinia dvs. Eu incercam sa ii dau alta varianta in cazul in care el mai doreste 'si altceva'
varianta de 'open' era strict in acest caz, in care daca tot mai vrea si altceva, sa nu fie neaparat interzis dar asta sa rezulte drepturi egale. Si m-ar fi scutit pe mine de picat de fraiera...
Eu categoric imi doresc o relatie buna, cu aspiratii spre viitor.

Problema in discutie este posesivitatea ! Indiferent ca o relatie extra conjugala sau amicala s-a consumat fara stirea fetei si ea urmeaza sa afle, relatia paralela e in curs sau, varianta 3 - nici nu a inceput, reactia femeilor este absolut IDENTICA ! Ele vor sa stie ca obiectul sau fiinta este a lor, punct ! Problema incepe de la locul de parcare, cheia de la vestiar si continua evident cu fiintele din jur ! Care pune mana prima pe ceva e al ei !:))

Cherchez la femme !

Dl. stevens, nu contest spusele dvs. DAR OARE numai femeile sunt POSESIVE?
spuneti-mi dvs. daca iubita/sotia dvs. va inseala, sau banuiti ca va inseala, este vina dvs. ca sunteti posesiv? sau cumva inselatul si implicarea intr-o relatie nu se imbina impreuna...?!?
iar in cazul in care doresti sa ai 'relatii' cu mai multe femei/barbati, de ce mai intri intr-o relatie si ai asteptari ca partenerul sa fie fiedel, daca tu nu esti...
cred ca orice femeie ar intelege daca i s-ar spune clar ca nu se doreste o relatie si implicit sa nu ii faca promisiuni...

Posesive in mod inutil da, cu siguranta ! Pe testate oricand si pe orice tema ! :)
Altfel cand e cazul, e normal sa-ti aperi si sa-ti pastrezi femeia, insa in societatea noastra matriarhala ( don' Pescaru, e MA-TRI-AR-HA-LA :), femeile au libertatea de a flirta cu absolut cine vor ele indiferent de statutul lor sau a celui vizat, deci discutia ar trebui s-o ai in primul rand cu acea domnisoara daca chiar vrei sa intreprinzi ceva eficient ! :)

Bafta multa !