am nevoie de un psiholog sau psihiatru?

Te salut Danteluza,

Foarte trista povestea ta... nush cum lasa dumnezeu ca omul sa traiasca asemenea experiente. Sfatul mamei tale este foarte bun. D aceasta situatie, din pacate, numai nu psiholog te mai poate ajuta sa treci mai departe. De curand, si eu m-am confruntat cu niste multe probleme... deces in familie, copil bolnav, sot epuizat psihic si fizic si nici eu nu eram mai pe departe. Si din disperare am cautat pe internet un psiholog, care sa ma ajute sa trec peste aceasta faza a vietii asa mai de la distanda, sincer iti spun ca nu aveam timp nici sa mor, si pe zi ce trece ma simteam tot mai fara vlaga. Asa am descoperit site-ul topexperti.ro, pe cae ti-l recomand cu incredere. Sunt in consiliere psihologie online de 2 luni... si toate problemele au inceput sa isi gaseasca rezolvare, sunt mai linistita, mai optimism si ma simt puternica. Simt ca orice ar maio aparea pot trece peste... pentru ca doamna psiholog m-a facut sa ma cunosc mai bine, si m-a invata sa imi folosesc calitatile.
Iti doresc mult succes si sa gasesti putere sa treci peste aceasta perioada.. pentru ca apoi sa te poti bucura impreuna cu sotul tau.

Toate cele bune,

salut...am 17 ani si de citeva luni traiesc un cosmar...am o relatie de un an de zile...in urma cu 5 luni miam inceput viata sexuala..si...am ramas insarcinata...am fosta foarte confuza...in cele din urma parintii mau convins sa fac avort...dupa avort deja de 4 luni de zile traesc un cosmar...sunt disperata...ma simt vinovata...simt cum incet ma distrug...nu mai stiu ce sa fac.locuiesc la sat..si cu 3 luni in urma au aflat toti despre avort...toti ma critica...toti ma vorbesc...ma judeca.de ceia ce sa intimplat stiau doar parintii mei, prietenul meu si parintii lui..nu stiu care din ei a raspindit vestea dar dupa aceasta nu mai am incredere in nimeni, nici in ei...miam pierdut increderea chiar si in propria persoana...sunt disperata...nu stiu ce sa fak..cum sa procedez?.sa ma ajute cineva..va rog

Sal.am nevoie si eu de un mik ajutor din partea dvs.am 16 ani, la virsta de 13 ani m-am indragostit intr-un baiat kare avea 17 ani si noi ni-am inceput a intilni insa peste 7 luni a aflat ka el are alta prietena au trekut 3 ani si akum iarasi suntem impreuna de 10 luni si eu am avut relatii ku el insa mama mea nush.de asta dar ea e impotriva noastra si akum vrea sa ma duka la ginikolog, sf.va rog kum sa ma uit in okii mamei mele pe kind stiu ka nu m.sunt virgina?

Buna am niste probleme cred ca sunt depresiva sau am suferit un soc emotional puternic...nu prea stiu cum sa incep.Tatal meu intotdeauna se enerveaza repede.te jigneste in asa hal de te simti un gunoi..un cacat cu 2 ochi ca nu ai pentru ce sa traiesti si ca fara el nu insemni nimic si ca daca el nu te poate ajuta tu nu poti realizaa absolut nimic...pot spune ca tatal meu este putin cam nebun.pentru ca pe zi ce trece tot inebuneste si de exemplu mie mia infipt furculita in picior pentru ca nu mancam si asa iaa facut si lu fratele meu cand era mai mic...daca vrei sa ii spui probleme el nu te va asculta si incepe sa puna vina pe tine indiferent de ce ai facut...pe mama mea, pe mine, pe fratele meu ne face in tot halul sti dar el este vinovat mai mereu pentru ca el porneste certurile mai mereu..de exemplu daca vede praf pe ceva sau vede ca ceva nu este pus la locu lui incepe sa zbiere.pot spune ca din certurile acestea odata am plecat cu mama din casa pentru ca a inceput sa arunce cu foarfeca si noroc ca na nimerit-o pe mama sau pe mine si a nimerit doar gresia si dupa aceea eu cu mama am plecat de acasa dar el aa vrut sa dea foc la apartament si a dat drumu la gaze.bine nu a luat foc pentru ca au venit parinti lui pentru al linisti si nu s-a intamplat nimic.caci daca nu vineau lua casa foc... intotdeauna arunca cu tot ce prinde, cu tot ce are la indemana...mama nu ma intelege incep sai spun cceva ma asculta dar intotdeauna tipa la mine daca face ceva bine tot tipa la mine daca fac ceva la fel...intotdeauna se ia de mine.eu nu prea simt iubirea lor fata de mine chiar leam spus si miiau zis ca daca nu te iubeam nu iti luam haine etc dar pentru nu inseamna ca daca imi ia haine inseamna ca ma iubeste,...eu am nevoie sa imi arate acest lucru.bunica mea a picat la pat este paralizata nu poatesa vorbeasc ncii sa se miste...dupa un timp am aflat ca tata are o amanta...chiar lam prins eu cu mama cu ea in apartamentu lor...pentru mine a fost un soc. nu prea am aratat importanta...dar in sufletul meu chiar durea foarte tare.acolo a a vut loc o bataie in care tata a invetit-o pe mama si in ziua aia ea nu a a mai venit acasa...eu am venit singura dupa un timp a venit si tata si a inceput sa faca crize de isterie a inceput sa dea cu pumnu in usa a incercat sa rastoarne masa...imi tot repeta ca mama a murit.in gandul meu va dati seama ce era oo furtuna...dupa toate cele descoperite..nici macar nu se gandea ca ar trebuui sa ii fie rusine de mine ca totrusi lam prins in plin fapt cu amanta lui...si pentru nu era cceva normal si in momentu totul in mintea era confuz.toate acestea s-au acumulat, toate rautatile, toate suferintile..pana leam scos...fiidca nu mai puteam trai cu ele..acum eu sunt schimbata dintr-o fata cuminte ce tacea cand se certa cu parinti ei.akum am devenit o fata rebela ce nu ii mai pasa de nimic...si le raspunde parintilor ei cu alta replica.toate aceastea pe mine inca ma dor plus ca mai sunt multe intanplari dar nu cred ca as rezista sa vi le spun pe toate...eu cred ca am suferit un soc emotional sau sunt depresiva???si tata mia spus ca sunt depresiva...ca nu isi da seama ce tot se intampla cu mine.si nici eu totul sa schimbat asa de repede si de brusc.si din cate stiu el cu ea inca mai tine legatura.eu au fost impreuna de 11 ani adica cand aveam eu 2 ani...e greu sa treci peste asa ceva si nu vreau sa treceti si voi prin ce am trecut eu..este o mare suferinta..un mare soc...nu va doresc aceasta suferita nimanui...inca sunt afectata si asa voi mereu cel putin si eu asa cred. ei ar trebui sa fie un model, un exemplu pentru tine dar nu este asa...niciunul dintre ei nu este un exemplu.in fiecare zi in casa mea este cearta...nu pot sa traiesc asa...poti sa ai cati bani vrei tu dar daca nu ai armonie in casa nu mai conteaza absolut nimic.gandul tau este la ei, la cele intamplate.si te veei mai intreba ce se mai poate intampla?ce poate fi ami rau de atat?intotdeauna o sa existe un raspuns, ceva nou, o josnicie..fiidca va dati seama =el nici nu sia cerut iertare de la mine sau de la mama sal ierte pentru celle facute...intotdeauna sunt comparata cu fratele meu sau cu altcineva...intotdeauna am fost crititicata..in fiecare zi chiar...ce sunt depresiva sau doar un soc emotional?ce poate fi?

Sunt din Arad si datorita stresului de la servici am ajuns sa nu m mai inteleg cu nimeni din familie, pana intr-o zi cand sotia mi-a spus ca vrea sa divorteze pentru ca viata langa mine a devenit imposibila. Am hotarat sa apelez la un psiholog, problema e, aveam sa constat mai tarziu ca psihologul nu te repara doar te asculta. Un prieten medic, m-a sfatuit sa caut un psiholog - psihoterapeut si iar a fost complicat pana am gasit pe cineva care sa ma repare. Am avut nevoie de aproape 40 de sedinte de psihoterapie dar ma simt mai bine si mai stapan pe mine ca niciodata. Doamna psihoterapeut Carmen Marginean (nu stiu daca am voie sa scriu numarul ei de tel ) mi-a explicat de la inceput ca nu e nicio rusine sa faci psihoterapie, in lumea civilizata toate marile compani multinationale isi trimit obligtoriu in fiecare an toti angajatii din top management la psihoterapie. Adevaru e ca nu realizezi cat esti de debusolat chiar din cauza ca nu gandesti foarte rational in starea aia, doar dupa ce te vindeci, te sperii in ce hal ai fost.Sotia mea e foarte incantata de mine dar cel mai multumit sunt eu. Am mai scris asta si pe alt forum tocmai ca sa va incurajez sa apelati la un psihoterapeul fara sa mai amanati, e ca si cand ai merge pentru o ora in concediu.