Il iubesc - relatie de un an si patru luni
Am o relatie serioasa de un an si 4 luni, ne intelegem bine el ma ajuta, are grija de mine, pot sa spun ca m-a luat de "crescut", este cam dificil in sensul ca eu nu pot tine pasul cu el, aduce mereu ceva nou in relatia noastra dar eu inca mai am o rusine fata de el, incerc sa scap de aceasta retinere/rusine sa il multumesc si pe el si pe mine... imi spune cand nu ii place ceva la mine si ca trebuie sa schimb dar nu stiu de ce nu pot schimba...poate ca sunt doar o adolescenta de 16 ani.el are 18 ani.il iubesc enorm si nu vreau sa il pierd. imi poate da si mie cineva niste sfaturi...pareri ce ar trebui sa fac? multumesc
5 comentarii
p.s Nu vreau sa il fac sa se plictiseasca de mine.
L-ai suit pe un fals piedestal. De fapt si tu ai doua maini, picioare, sangele vostru e cam la fel de rosu in ambele cazuri.
Orice om are o diversitate de atuuri in maneca, dar nu le valorifica fiindca nu este constient de ele. Aici ai putea face uz de "Nosce te ipsum" ca sa afli concret ce puncte forte ai. Ridica-te si mergi !
Concret ai putea sa te instruiesti putin
cauta detalii despre "Locus of control" si Self-esteem (cat crezi ca valorezi ?)
In definitiv propriile rezultate, sunt determinate de propriile actiuni. matematica pura.
Orice om are o diversitate de atuuri in maneca, dar nu le valorifica fiindca nu este constient de ele. Aici ai putea face uz de "Nosce te ipsum" ca sa afli concret ce puncte forte ai. Ridica-te si mergi !
Concret ai putea sa te instruiesti putin
cauta detalii despre "Locus of control" si Self-esteem (cat crezi ca valorezi ?)
In definitiv propriile rezultate, sunt determinate de propriile actiuni. matematica pura.
Sunt barbat. Nickul meu e pus la misto.
Este prea mica diferenta in primul rand, iar in al doilea: femeile se maturizeaza mult mai rapid. Respectiv este o relatie intre doua persoane cu diferite temperamente sau el este o persoana deschisa si comunicativa, tu, insa, esti putin inhibata, pudica etc - acestea fiind urmari ale educatiei sau mostenite. In orice caz, ai toata viata inainte sa inveti, sa intelegi, sa poti reactiona corespunzator situatiilor. Aceastea sunt dobandite in timp si se numesc experiente. Acum esti la o varsta corespunzatoare adolescentei si te comporti ca atare - ceea ce este normal. Fii tu insuti si fa asa incat sa nu regreti mai tarziu. Iar barbati buni sunt muuuuulti si sigur unul dintre acestia iti apartine :)
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Cum sa imi conving sotul sa acepte ca voi avea un copil?
- 13AJUTOR!!! ma poate ajuta cineva? drama in casnicie
- 27Oare imi mai pot salva casnicia?
- 4Ajutor-nu mai vreau inca un copil acum
- 3dupa nunta viata a devenit un cosmar
- 5de abia m-am casatorit si sotul nu vrea sa faca dragoste
- 1Dupa 2 ani de casnicie suntem in pragul divortului
- 2pasul spre o relatie serioasa
- 4Am nevoie de ajutor... o iubesc mult si nu pot sta fara ea!
- 13sint necajita din cauza sotului meu care e alcoolic
- 4ma deranjeaza amicele lui
- 32 ani de relatie paralela cu un alt barbat dupa 6 ani
- 4dorinta sexuala hipoactiva
- 4chiar daca m-a parasit stiu ca ma iubit
- 10Nu ma vindec niciodata: GELOZIA
- 10psihoterapie - la 35 ani de casatorie
- 5foarte foarte greu ma despart de cineva...
- 19sunt la limita puterilor
- 9L-am inselat dar regret
- 11membrii familiei imi fac casnicia un calvar
Mai multe informații despre: Relatia de cuplu
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: