atac de panica, fobie, agitatie, nervozitate, palpitatii

Buna ziua de la o vreme am niste stari pe care nu le pot explica ceea ce simt este o frica de aproape orice, o stare de agitatie si nervozitate care se materializeaza prin palpitatii la inima, am senzatia ca ma doare tot corpul, ca ma sufoc uneori si tremur.Va rog ajutati-ma si dati-mi un sfat ma bate gandul sa cer o consiliere psihologica.

Pentru persoanele care se confrunta cu acest gen de manifestari de anxietate: atacuri de panica, cred ca este foarte important sa li se explice ce se intampla in timpul atacului de panica. Altfel, imaginatia tinde sa o ia razna si sa amplifice temerile si astfel se creeaza un cerc vicios: anxietatea produce panica, panica produce si mai multa anxietate.
Deoarece imaginatia joaca un rol foarte important, e util sa o orientam in sens constructiv, pentru a ne ajuta sa scapam de aceste temeri, si nu sa ni le amplificam. Psihoterapia face printre altele si aceasta: te ajuta sa iti folosesti imaginatia pentru confortul tau si nu pentru a amplifica disconfortul. Si slava Domnnului, cei care isi induc stari negative au muuulta imaginatie, doar ca nu reusesc sa si-o canalizeze productiv.

Medicamentele anxiolitice (contra anxietatii) sunt bune pentru a scadea nivelul stresului, insa nu rezolva problema. In situatii similare, simptomul revine. O terapie dinamica, orientata pe obiective si solutii te invata efectiv ce ai de facut, iti pune niste unelte la dispozitie, la care sa apelezi ori de cate ori este nevoie. In paralel cu tehnicile propriu-zise, vei putea si sa faci o desensibilizare gradata, adica o expunere gradata la stimulii fobogeni (cei care iti creeaza panica). Scopul acestor desensibilizari gradate este sa te expuna gradat stimulilor, astfel incat exersand de cat mai multe ori confruntarea cu temerea, vei putea, putin cate putin sa nu te mai temi, pentru ca in final sa ai o reactie adecvata fata de stimulul respectiv. Desensibilizarea se face mai intai in imaginar (intr-o stare de relaxare), pentru ca mai apoi, cand gestionezi bine situatia in imaginar, sa se treaca la pasul urmator - in real. Siguranta cabinetului iti da mult mai multa incredere si faptul ca parcurgi aceste etape insotit de terapeut. Lucrul in echipa isi face din nou simtita puterea.
Mai sunt multe tehnici utilizate, cum ar fi linistirea copilului interior. Se considera cel care se sperie practic de toti acesti stimuli fobogeni este de fapt copilul interior, care atunci cand avea nevoie, mic fiind, sa fie linistit, incurajat si inteles, a fost blamat si luat in deradere, poate chiar bruscat sa faca anumite lucruri de care se temea. Adultul de acum va trebui sa reevalueze situatia si sa renegocieze relatia cu copilul interior, iar cu experienta de acum a adultului, sa linisteasca acel copil ramas inspaimantat si nelinistit.
Si aborarea nu se opreste aici. Mai sunt tehnici de intarire a eu-lui, ancorare intr-o stare resursa, cand ai simtit ca poti face fata fara probleme unei situatii de care acum te temi.
Daca nu dintotdeauna ai aceasta problema si simti ca de la un anumit moment, ceva a declansat aceasta temere/temeri, atunci este clar ca softul de buna functionare se afla in tine si trebuie sa regasesti drumul pentru a apasa "butonul" potrivit. Aceasta face psihoterapia - te ajuta sa iti regasesti resursele interioare la care in alte circumstante aveai acces, dar acum nu mai reusesti, din diverse motive.
La sfarsitul terapiei, persoana care pana mai ieri se confrunta cu atacuri de panica, pleaca acasa cu o "trusa de prim ajutor", o lista personala cu metode pe care le-a invatat in timpul terapiei, cu ganduri pozitive, incurajatoare (scrise de el insusi si traite, de reusita, izvorate din rezultatul terapiei si pe care si le-a spus sie insusi) si multe alte lucruri utile. Toate acestea sunt traite pe propria piele si persoana crede in ele - nu sunt induse sau povestite de altcineva. Probabil stiti cu cata tarie ne sustinem un punct de vedere din experienta proprie, dar cat de reticenti suntem uneori la sfaturile altora. Daca viata va pune iarasi fata in fata cu astfel de probleme, trebuie doar sa apelati la trusa dv. de ajutor.
Pentru persoanele aflate la distanta de cabinete exista terapia online. Sunt persoane care nu ies din casa de luni de zile...

Toate cele bune!
Elena Cozma, psihoterapeut

Va multumesc pentru sfaturi, voi incerca sa gasesc u cabinet de consiliere problema cea mai mare e ste ca nu am suport in familie, sotul meu nu ma intelege, considera ca sunt nemultumita si ma invinovateste pe mine pentru aceasta stare, pentru mine este ceva ce nu pot controla, consider ca as avea nevoie de mai multa afectiune si nu o am, imi este foarte greu, dar voi incerca sa gasesc resurse in mine, cate mai sunt si sa fac ceva.

Imi pare rau sa aud ca nu esti inteleasa. Problemele cu care mergem in terapie sunt problemele noastre reale, fie ca cel de langa noi, de la care avem de obicei asteptari sa ne fie aproape la greu si sa ne inteleaga, nu ne intelege.
Terapeutul lucreaza cu ceea ce simti si gandesti tu, chiar daca acestea nu sunt validate de alte persoane. Cabinetul este un spatiu unde te simti inteles, necriticat si neetichetat. Regasindu-ti resursele (care sunt in tine fie ca le mai vezi sau nu momentan), vei putea gasi modalitati mai adecvate ca ceea ce ai de comunicatde sa ajunga la celalalt. Sa intelegi presupune sa asculti, sa aloci timp si sa te implici in problema celuilalt. Dar de multe ori si cel de langa noi are propriile lui framantari, frustrari si nelinisti si se poate simti neinteles. Relatia de cuplu este ca un dans. Trebuie ritm si sincronizare pentru a nu va calca pe picioare si a dansa armonios.

Toate cele bune,
Elena Cozma
psihoterapeut