fobie, anxietate, obsesie.. din cauza somajului

buna ziua,
acum 20 ani am avut o cadere psihica f puternica din cauza somajului.Era imediat dupa revolutie cind se faceau restructurari masive.Faptul ca ramasesem fara serviciu si eram nevoita sa stau acasa, (statul acasa reprezenta groaza, disperarea) m-a marcat atit de mult incit nici acum nu am scapat de aceasta obsesie.Au urmat 4 ani de chin, cu medicatie, cu psihoterapie dar nimic.Pina cind nu m-am mutat in alta localitate nu am scapat de aceste chinuri.M-am simtit bine pina acum un an cind in timpul concediului din iarna pe care l-am petrecut acasa fiind in preajma sarbatorilor de iarna, au reaparut exact toate acele simptome de acum 20 ani, efectiv nu mai suport sa stau in casa de frica(casa pt mine inseamna disperare, groaza, anxietate, depresie), imi revin cit de cit in timpul saptaminii cind sunt la servici si in weekend imi apar iar.Am urmat iar medicatie un an de zile iar psihoterapie, dar nimic..
Imi doresc din suflet sa ma simt bine in casa mea.Daca aveti sa-mi dati vreun sfat, va multumesc !

Buna!
Si eu m-am confruntat cu stari din astea la un moment dat, dar mi-au trecut atunci de la sine.
Tu in prezent iei vreun tratament?

da, iau mizaten de un de zile dar in afara faptului ca la inceput dormeam f bine de la ele, altceva mai nimic nu simt.Am avut mari asteptari de la acest medicament dar se pare ca nu rezolva problema mea.Si cum, tu nu ai facut nimic si ti-a trecut asa de la sine??? Ce bine ar fi sa se intimple si cu mine la fel la un moment dat!!!mai astept cuvinte de incurajare, cred ca de asta am nevioe mai ales ca nu pot sa discut cu nimeni cunoscut problema asta, sincer mi-e rusine sa spun la apropiati, ca nu vreau compatimiri.multumesc ca mi-ai scris

La momentul ala, da, au trecut de la sine dar a fost ceva temporar.
In prezent sufar de anxietate si tulb obsesiv-compulsiva, si sunt pe tratament si psihoterapie. Eu iau serlift doza maxima (ca pentru aceasta tulburare).
Medicamentul tau cred ca este somnifer, si nu este suficient pentru anxietatea de care suferi tu.
Cred ca ar trebui sa schimbi dr psihiatru, si psihoterapeutul, daca ei au dat gres in a te trata, sigur exista altii care ar putea sa te faca sa te simti mai bine.
Nu renunta, mergi la alt dr.

multumesc katy_p pentru colaborare, dar daca mai vrei sa-mi scrii te rog sa-mi spui cum te simti in timpul tratamentului, eu am sa ma duc sapt viitoare la medic si sa incerc sa-i spun sa-mi schimbe medicatia, dar nu stiu de ce parca nu mai am incredere in nimic si-mi spun ca boala mea nu are leac.Imi doresc atit de mult sa ma fac bine!!!! poate-mi mai spui ce mai discuti cu pshihologul tau, cum te incurajeaza sa depasesti starea asta. multumesc!!!!

Buna...vin si eu cu aceeasi problema:(( sunt extrem de anxioasa...in ultimii 2ani am avut o viata destul de culminanta insa inainte parca reuseam sa ma autocontrolez.Acum cateva zile a murit bunica mea iar de atunci a inceput calvarul!Am inceput sa ma sperii destul de des...nu pot respira decat prin oftat si cascat.Uneori simt ca ma inteapa inima cum uit de acest lucru parca se intepaturile se muta undeva pe langa mana stanga...Intru in panica gandindu-ma ca urmeaza sa mor:(( urmand valuri de ccaldura, genunchii moi...pentru fiecare durere imi gasesc diagnostice drastice!De 2 ori am ajuns la urgente insa m-au trimis acasa zicandu-mi ca totul se manifesta psihic.urmez un tratament bazat pe plante naturale...ma linisteste cat de cat insa imi da si stari de somnolenta!Asa ca evit sa i-l iau exact dupa indrumarea medicului caci am un baietel de 2ani.E groaznic:(( Gandurile astea monstruoase ca as putea muri sau innebuni nu imi dau voie sa duc o viata normala!Ahh.tin sa precizez ca duc o viata sedentara...aproape toata ziua sunt in casa, imi e frica sa ies neinsotita...Nu stiu ce sa mai fac:(((

Buna!
Gety, cu tratamentul este in felul urmator: la inceputul lui, primele saptamani ai o anxietate mai puternica, asta pentru ca organismului ii ia un timp se se obisnuiasca cu substanta, dupa ce se acomodeaza cu ea, incepe sa functioneze, te echilibrezi psihic. Nu zic ca boala dispare de tot, ci ca se amelioreaza semnificativ.
Posibil sa nu mearga primul antidepresiv cu care incepi, in cazul asta se schimba tratamentul pana gasesti unul potrivit. Si eu am schimbat cateva, acum, cu cel actual ma simt ft bine, ziua sunt activa, treaza, noaptea dorm bine, si Nu ingrasa. Seroxat, cel pe care il foloseam inainte imi dadea o mare pofta de dulciuri mancam in prostie, si cum una dintre obsesiile mele este greutatea, nu m-am inteles ft bine cu el.
In ceea ce priveste psihoterapia, sunt la a 3a sedinta, astazi am programare. Deci la inceput, psihologul incearca sa patrunda in anxietatea mea, sa o inteleaga, apoi sa urmam terapia propriu zisa. Ideea este ca un psiholog te poate face sa vezi lucrurile din alt unghi (ca din al tau, sigur nu se "vede" bine :)), si privind viata din alt mod, pozitiv de altfel, dispare treptat si anxietatea.
Yannis, sa iti traiasca baietelul, si eu am o fetita de 6 ani. Ceea ce patesti tu se numesc atacuri de panica, tot o forma de anxietate este. Am trecut si eu prin atacuri din astea, ajungeam la urgenta acolo imi punea o perfuzie si ma trimiteau acasa, iar eu tot refuzam sa cred ca sunt atacuri de panica. In cele din urma le-am acceptat, le-am tratat (cu antidepresiv), si de atunci nu am mai trecut prin asa ceva nici macar o data.
Sfatul meu deci este sa mergi la un psihiatru, si sa tii cont ca nu toate antidepresivele produc somnolenta, eu sunt o dovada, acum iti scriu de la servici si crede-ma ca nu sunt cu capul pe birou.
Succes!