OCD, TOC, sindromul obsesiv compulsiv

Cred ca am sindromul obsesiv compulsiv.Sau OCD.Nu stiu exact când a început, probabil in clasa a 6-a.A fost o perioada foarte urâta din viața mea in care ma certam aproape zilnic cu părinții.Abia in ultima săptămâna am realizat ce fel de obsesii sau compulsii aveam.Tin minte ca in fiecare zi ma trăgeam de păr, dar nu stiu exact motivul.Sau seara când ma puneam in pat niciodată nu puteam sa stau cu pieptul in sus crezând ca o sa vina o săgeata si o sa îmi între in piept.Sau consideram ca o sa am noroc la examene dacă săream pe numerele pare de la zebra.Apoi a urmat liceul, probabil cea mai urâta perioada din viața mea.In clasa a 9-a eram atât de rușinos si paranoia ca îmi era frica sa ies din clasa, mereu ma simțeam ca si cum as fi fost criticat.Atunci cred ca a început ocd-ul foarte puternic.Tin minte ca atunci incepusem sa cred intr-o anumită Perfecțiune, simetrie, curățenie, ordine.Voiam de exemplu sa am unghiile perfect tăiate, simetric altfel nu eram perfect.Daca pica de exemplu prosopul pe jos eu il schimbam crezând ca e plin de microbi.La scoala de fiecare data când atingeam banca, haina, etc îmi suflam degetele crezând ca asa scap de microbi.De asemenea eu nu mai gandeam normal, aveam gânduri repetitive, îmi spuneam din secunda in secunda ce trebuie sa fac.De exemplu, îmi repetam de o mie de ori ca trebuie sa ma spăl pe mâini, sa ma spăl pe cap si nu puteam sa ma mai gandesc la altceva.Apoi părinții s-au despărțit, m-am mutat cu tata si am trecut peste partea cu unghiile, microbii dar a inceput curățenia si ordinea excesivă.In fiecare zi făceam curat.Cel mai urat lucru este faptul ca realizam si încă realizez ca nu e ok.Aveam momente, sa zicem de o săptămâna sau doua in care nu mai făceam deloc curat.Nu știam sa fac un echilibru, sa fac minimul de curățenie pentru ca eu credeam ca dacă fac asta o sa devină din nou o obsesiv, un lucru de zi cu zi.Asa ca am început sa mananc foarte mult Fast-food.Ma facea sa ma simt fericit, parca pentru o jumătate de ora uitam de toate problemele.Apoi îmi era dor de perfecțiunea aia si repetam din nou acest ciclu.Erau momente când făceam curat i. Camera si consideram ca doar partea asta trebuie sa fie perfecta, sau momente când toată casa trebuie sa fie intr-o curățenie si ordine exemplara.Aplicatiile de pe telefon trebuiau sa fie ordine.Fara poze pe telefon pentru ca nu “se potriveau”, nu aveau legătura una cu alta.Contactele trebuiau sa fie doar persoane cunoscute.De exemplu cine nu îmi era prieten foarte bun, ștergeam contactul.De asemenea contactele părinților nu erau “mami” sau “tati”, erau după numele lor si Prenume, consideram ca astfel e o Perfecțiune.Asa au fost următorii ani.Ultimul an de liceu îmi stabilisem un scop.Sa iau nota mare la bac.Problema este ca doar la asta ma gandeam, nu știam sa fac un echilibru, ma gandeam ca trebuie sa iau nota mare.Nu mai aveam grija de mine, m-am îngrășat foarte mult.Dar a fost o perioada in același timp frumoasa pentru ca aveam un scop.Acum sunt primul an de facultate.Si am ajuns in punctul in care nu mai stiu sa gandesc.Pur si simplu, nu inteleg ce simt, nu inteleg ce idei am, dacă vreau sa fac ceva, sa invat de exemplu, obsedez lucrul asta, ma gandesc numai la asta numai din simplul fapt ca dunt paranoia, consider ca o sa uit de învățat dacă nu ma gandesc la el.Ultima luna a fost o perioada si interesantă pentru ca i-am dat ocd-ul ceea ce voia.Ma limitasem sa curat masa si sa fac ordine pe laptop si telefon.Atat.Si m-am simțit bine.Parca eram mai fericit.In trecusem la notițe ce trebuie sa fac si ce nu am voie sa fac in fiecare zi.Imi scriam de asemenea “nu mai fi rușinos” dar toate erau bune si frumoase o zi doua pana realizam eu ca ma gandesc numai la ceea ce scriam in notițe si nu la altele care erau de asemenea foarte importante.De câteva zile citesc o carte numita “Brain Lock” in care multe persoane cu ocd au reușit sa își controleze gândurile.Se bazează pe 4 pași, unde primul realizezi obsesia, apoi o atribui ocd-ul, apoi faci altceva productiv si încă un pas pe care nu l-am inteles foarte bine.Chiar credeam ca asa scap de asta dar am observat si acești pași, ma gândesc ca trebuie sa fac asta, sa scap de ocd, nu stiu sa îmi continui viața, obsedez absolut orice.Scriu asta acum crezând ca intr-un fel ma va ajuta.Marti o sa ma duc la Dna. Denisa Mangalagiu.E pentru prima data când ma duc la psihiatru.Ma rog la Dumnezeu sa scap odată de aceasta boala, sa scap odată de toată anxietatea asta.Sunt si student, nu îmi permit sa ma duc jn fiecare săptămâna la control sau ședințe de psihoterapie.Dar o sa fac tot ce îmi sta in putința.Scriu asta si postez aici pentru a afla sfaturi de la persoanele care s-au mai confruntat cu asa ceva.La cine sa ma duc, ce sa fac.Am observat ca dacă iau Sedivitax, niște pastile din plante medicinale, nu mai sunt asa paranoia, am încredere ca o sa se rezolve toate.Multumesc dacă ați citit pana aici.
“It’s not me, it’s my OCD”

Posteaza comentariul si pe Grupul de suport pentru TOC.
Sanatate multa!