Buna ziua. Primele simptome au aparut prin clasa a 6a. Imi trecuse prin minte ideea ca nu cumva ce vad eu, ce gandesc, ce simt sa nu imi apartina ci sa fie induse de altcineva/altceva, ca viata mea sa nu imi apartina. Desi imi explicam ca acest lucru nu este posibil, acest gand continua sa reapara si sa ma chinuie intens vreme de vreo doi ani, dupa care a inceput sa apara mai rar. In clasa a 10 am avut alt episod: vara bunicul meu a decedat, iar zilele acelea din cauza caldurii eu am simtit ca ma sufoc si am facut un atac de panica. A inceput sa ma obsedeze gandul ca nu pot sa respir si imi provoca teama, iar pe urma mi-a trecut prin ca daca mi se face frica, gand care nu disparea la randul lui, indiferent cate explicatii mi-as fi dat. In anii ce au urmat cand imi mai trecea prin cap cate o idee absurda ma speriam si incercat sa uit repede de ea, ca nu cumva sa devina un gand care nu disparea ca si cele dinainte. Cel mai rau a inceput sa fie insa din 2014. In acea vara, dupa ce am racit foarte puternic si m-am trezit intr-o dimineata ca nu pot respira deloc am facut un atac de panica urat. Imi era teama sa dorm, deoarece asi putea sa ma sufoc in somn. Ulterior mi-a trecut prin cap si gandul ca nu pot dormi, alt gand de care nu puteam scapa, iar dupa ce nu am dormit vreo 4 nopti mai deloc am ajuns la perfuzii. Lovitura de gratie a fost cand mi-a trecut prin cap ca daca imi mai trec si alte ganduri absurde prin minte, lucru ce a si inceput sa se intample din acel moment. Imi treceau tot felul de ganduri absurde tot timpul care pot sa aibe legatura cu orice lucru la care ma gandesc in momentul acela, cu ce vad, cu locul unde ma aflu etc. Indiferent ce-mi spuneam sau ce faceam nu puteam scapa de ele. Nu puteam sa dorm nopti intregi la rand. In timp din cauza nesomnului si posibil a afectiunii psihice au foat afectate capacitatea de a intelege lucrurile, parca nimic nu avea sens, uneori nu puteam sa gandesc deloc, emotiile au inceput sa dispara, simpturile, probleme sexuale. Starea a inceput sa mi se imbunatateasca prin 2018 cand am cunoscut-o pe actuala mea sotie. Am inceput sa uit de ganduri, sa imi revina capacitatea de gandire, simturile, sa mi se mai amelioreze problemele sexuale, sa pot sa dorm. Imi aduceam aminte de ganduri din ce in ce mai rar, iar cand o faceam eram constient ca nu le-am invins definitiv, doar am incetat sa le dau atentie. Ma speriam cand nu dormeam cateva nopti la rand prea bine, fiindca stiam ca daca nu o sa dorm e posibil sa imi revina gandurile si insomniile. Acest inceput de an a fost unul stresant pentru mine, iar pe data de 28 februarie dupa ce nu am dormit doua nopti la rand gandurile s-au reintors. Deja am ganduri de sinucidere, care le aveam si in trecut si am fost la medicul de familie sa imi dea trimitere la psihiatru. Sunt programat pe data de 21 martie. As vrea sa stiu daca e cineva care are simptome asemanatoare cu ale mele, daca medicatia a ajutat si daca aveti idee cu ce ma confrunt. Va multumesc anticipat.
Buna.
Da, medicatia ajuta.
Dar nu trebuie sa va ganditi la schizofrenie.
Mai degraba un sindrom anxios depresiv.
Psihiatrul o sa va puna la cabinet diagnosticul.
Nu mai cititi despre diagnostice pe net ca nu se potrivesc.
Sanatate multa!
Multumesc frumos pentru raspuns clara. Am uitat sa mentionez ca in 2016 am fost la psihiatru si am fost diagnosticat cu tulburare obsesiva. Mi-a dat tratament cipralex, fevarin si inca ceva(un somnifer). Am luat tratamentul doar cateva zile deoarece am inceput sa am probleme cu simturile si probleme sexuale, dar acum imi dau seama ca putea fi de la nesomn si de la afectiunea psihica. De data asta sunt hotarat sa urmez tratament fiindca sa stai asa chiar nu e viata.
Dacă nu aveți halucinații auditive, vizuale sau olfactive slabe șanse să aveți schizofrenie. Sau dacă nu aveți episoade în care să percepeţi realitatea total eronat. Din ce aţi descris, nu este cazul de schizo. Așa fiecare poate gândi orice, că Bill Gates conduce lumea din umbră, că vor să ne omoare cu vaccinul (astea sunt gânduri colective după cum vedem pe net), că cineva a trimis energii negative spre noi când nu ne simțim bine... cu toate că nu avem dovezi și este foarte posibil să nu fie adevărat, nu se consideră schizofrenie.
Eu am depresie și anxietate, iar gândurile obsesive cu privire la multe subiecte au fost la ordinea zilei mai ales în anii trecuți.
Buna ziua C.S.D. Din fericire nu am si nici nu am avut halucinatii de nici un fel.
Atunci nu aveti schizofrenie.
Banuiesc ca, cautarea simptomelor pe net si autodiagnosticarea este o chestie specifica persoanelor anxioase si ipohondre
Un diagnostic sigur se pune in cabinet. Tot căutând pe net vă puteți induce singur că aveți o anumită tulburare. Sunt simptome care se întâlnesc în cadrul mai multor tulburări si numai un psihiatru sau un psiholog clinician cu experiență vă poate pune diagnostic.
Temerile astea de orice pot avea la bază ipohondria sau un sindrom anxios-depresiv, dar așa cum v-am spus mergeți intr-un cabinet și pe baza diagnosticului vi se va recomanda ce aveți de urmat.
Va multumesc frumos pentru raspuns doamna psiholog.
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.