Tulburare bipolara... ?
Deci cam asa simt : tristeţe, pierderea de energie, sentimente de vinovăţie, sau inutilitate, pierderea interesului sau de bucurie de la lucruri ce odată mi-au placut (adica nu mai imi place muzica, filmele, mancarea etc), dificultăţi de concentrare, dificultate în luarea deciziilor, oboseala in permanenta, creşterea nevoii de somn sau insomnie, dispoziţie depresivă şi stimă de sine scăzută, sentimente de automutilare, nepasare cam in tot ce se intampla in jurul meu.
Asa ma simt de cele mai multe ori si cateodata dintr-o data sunt optimista, agitaţie, incantata, dar sentimentele astea dureasa in general cateva minute, maxim 2 - 3 ore.
Am incercat sa merg la psiholog, dar nu a vrut sa imi dea un diagnostic si in schimb, dupa ce i-am zis ce ce simt a incerct sa caute cauzele starii mele si m-a facut sa ma simt mai rau pentru ca mi-am adus aminte lucruri pe care poate le-am uitat sau incercam sa le uit.
As fi curioasa daca sufar de o anumita tulburare... M-au mai etichetat unii dar nu mie nu mi s-a parut ca stiau despre ce vorbesc sau cine mi se parea ca stie ce vorbeste sau are experienta imi recomandau anumite medicamente dar nu imi dadeau nici o opinie proprie.
Multumesc
Asa ma simt de cele mai multe ori si cateodata dintr-o data sunt optimista, agitaţie, incantata, dar sentimentele astea dureasa in general cateva minute, maxim 2 - 3 ore.
Am incercat sa merg la psiholog, dar nu a vrut sa imi dea un diagnostic si in schimb, dupa ce i-am zis ce ce simt a incerct sa caute cauzele starii mele si m-a facut sa ma simt mai rau pentru ca mi-am adus aminte lucruri pe care poate le-am uitat sau incercam sa le uit.
As fi curioasa daca sufar de o anumita tulburare... M-au mai etichetat unii dar nu mie nu mi s-a parut ca stiau despre ce vorbesc sau cine mi se parea ca stie ce vorbeste sau are experienta imi recomandau anumite medicamente dar nu imi dadeau nici o opinie proprie.
Multumesc
Buna seara.
Sfatul meu e sa mergeti la un psihiatru, si nu la psiholog. Astfel el v-ar putea da un tratament. Poat fi o simpla tulburare de personalitate sau o ciclotimie sau alte tulburari din acest spectru...cel mai bine psihiatrul va hotari.
Sfatul meu e sa mergeti la un psihiatru, si nu la psiholog. Astfel el v-ar putea da un tratament. Poat fi o simpla tulburare de personalitate sau o ciclotimie sau alte tulburari din acest spectru...cel mai bine psihiatrul va hotari.
pacea de sus:
post si rugaciune si ai sa dai afara gandurile suferinte(anxietate).
post si rugaciune si ai sa dai afara gandurile suferinte(anxietate).
Pare a fi o tulburare depresiva, dar cum zicea si dr.T, psihiatrul va pune un diagnostic...
si eu cred ca este o tulburare depresiva, postul si rugaciunea nu vindeca asa ceva, doar psihiatrul ajuta
aceasi problema si la mine...ma lupt de 1 an cu starile astea...ma simt un ratat...nici nu mai stiu cum e sa fi fericit!!
Da... nici eu nu ma simt fericita cum stiu ca am fost candva.
sper sa iti revi, nu merita nimeni sa fie nefericit!
atunci cand ne horam sa mergem la psiholog recunoastem fata de noi schimbarea care ne macina.
Depinde foarte mult ca terapia sa aiba rezultate de relatia psihoterapeut -client si bineinteles de terapia care o practica terapeutul.Trebuie sa alegem terapia si terapeutul care ni se potriveste.Faptul ca te-ai simtit mai rau are urmatoarea explicatii:rezistentele opuse de client sau chiar acea terapie nu era potrivita pentru tine.Primele sedinte la psiholog sunt de cunoastre, efectele si "miracolele" apar mai tarziu, ca in orice relatie
Mult succes,
psh Ioana Panculescu
Depinde foarte mult ca terapia sa aiba rezultate de relatia psihoterapeut -client si bineinteles de terapia care o practica terapeutul.Trebuie sa alegem terapia si terapeutul care ni se potriveste.Faptul ca te-ai simtit mai rau are urmatoarea explicatii:rezistentele opuse de client sau chiar acea terapie nu era potrivita pentru tine.Primele sedinte la psiholog sunt de cunoastre, efectele si "miracolele" apar mai tarziu, ca in orice relatie
Mult succes,
psh Ioana Panculescu
@ tarjabv
Stimata domnisoara,
Daca starile dumneavoastra de tristete/apatie dureaza de mai mult de 2 saptamani, poate fi vorba de o depresie care, cu siguranta, va ceda la tratament. Tulburarea afectiba bipolara e mult prea mult spus daca va confruntati doar cu ce ati scris.
@ Marius Chirilov
De ce va luptati singuri de un an sau poate cine stie de cand, in cazul domnisoarei, cu aceste stari ?
Trebuie sa va ajutati singuri pentru ca EXISTA TRATAMENTE pentru ce aveti voi, iar depresia chiar este o boala. Nicidecum o stare de spirit.
Cititi pe Internet mai multe despre ea, ca sa va familiarizati cu aceasta notiune, lasati la o parte eventualele prejudecati si nu mai amanati vizita la un medic psihiatru care va da o medicatie ce va va scoate din chin.
Eu, ca si voi, am crezut pina la 31 de ani, ca trebuie sa o duc pe picioare. Ei bine, nu a fost asa si imi pare tare rau de anii in care nu am luat medicamente si nu am mai functionat normal. Nu faceti si voi la fel ca mine.
Cu pace. Multa sanatate va doresc.
Clara
Stimata domnisoara,
Daca starile dumneavoastra de tristete/apatie dureaza de mai mult de 2 saptamani, poate fi vorba de o depresie care, cu siguranta, va ceda la tratament. Tulburarea afectiba bipolara e mult prea mult spus daca va confruntati doar cu ce ati scris.
@ Marius Chirilov
De ce va luptati singuri de un an sau poate cine stie de cand, in cazul domnisoarei, cu aceste stari ?
Trebuie sa va ajutati singuri pentru ca EXISTA TRATAMENTE pentru ce aveti voi, iar depresia chiar este o boala. Nicidecum o stare de spirit.
Cititi pe Internet mai multe despre ea, ca sa va familiarizati cu aceasta notiune, lasati la o parte eventualele prejudecati si nu mai amanati vizita la un medic psihiatru care va da o medicatie ce va va scoate din chin.
Eu, ca si voi, am crezut pina la 31 de ani, ca trebuie sa o duc pe picioare. Ei bine, nu a fost asa si imi pare tare rau de anii in care nu am luat medicamente si nu am mai functionat normal. Nu faceti si voi la fel ca mine.
Cu pace. Multa sanatate va doresc.
Clara
depresia.. te poate duce intr-o alta lume.. acolo am fost.. timp de ani buni, incat m-am obisnuit cu ea.. acum cand, sa zic, mi-am revenit.. si totul merge bine.. frumos.. poate suna ciudat, dar datorita obisnuintei de "tristete" permanenta, obisnuita cu lumea aceea in care ne pierdem, ma face sa ii duc dorul. CIudat, stiu.. :| dar totusi.. de cand mi-am revenit, sentimentele mele sunt putin confuze in legatura cu totul.. mai ales de cand m-am despartit de prietenul meu, nu prea mai gasesc un sentiment profund.. decat foarte rar si decat daca "ma strofoc".. sunt putin cam.. aaa.. confuza?!
oamenii cu depresie simt, sa zic, sentimentele la un grad foarte ridicat.. adica.. foarte intens.. chiar si cand se uita la ceva frumos, ei vad.. tristetea care poate fi sau nu prezenta in locul respectiv, dar totusi vad frumusetea, nu stiu daca asa e pentru toti.. am facut generalitate.. insa, pentru mine, asa era.. faceam poezii.. mai ceva ca Bacovia:)) sa zic.. cantam la chitara ca si cum ar fi fost o parte din sufletul meu, tineam un trandafir in mana si ii admiram toata frumusetea care poate fi spulberata in cateva secunde de lumea inconjuratoare.. si asa mai departe.. totul e la un alt grad, pentru mine asa a fost.. posibil sa fi fost si faptul ca de cand m-am desparit de prietenul meu, un an, fara relatii sexuale.. l-am iubit.. i-am iubit sufletul, nu infatisarea, dar m=am inselat in privinta lui, de atunci.. in momentul despartirii, mai exact, simteam ca se rupe totul in mine, pana si artele simteam ca devin seci.. de sange.. ca inima nu mai pulseaza.. nimic.. inainte simteam muzica.. incepusem sa ascult alt gen de muzica.. sa imi ignor sentimentele acelea care ma omorau pe interior.. sa nu mai simt nimic.. poate ca.. dorinta ceea de schimbare.. m-a "ajutat" sa trec si peste depresie dar si peste a fi om?! nu stiu.. ca de ceva vreme incerc sa imi revin.. sa pot sa "admir" un apus, sa admir o floare.. sa ma uit la un cer si sa nu vad.. doar cerul. Nus tiu daca ma intelegeti, nu am pretentia asta.. nici eu nu ma inteleg.. doar.. o opinie.. ar fi de ajuns. Multumesc anticipat!
@ movd
Lasa, ca prietenii mai pleaca, ii inlocuim cu altii mai buni. Ai rabdare.
Noi te intelegem si chiar foarte bine pentru ca si noi am trecut prin ceea ce ai trecut tu.
Inca ne mai luptam si nu ne dam nicicum batuti.
Cam de cat timp "te omoara sentimentele in interior" ?
Lasa, ca prietenii mai pleaca, ii inlocuim cu altii mai buni. Ai rabdare.
Noi te intelegem si chiar foarte bine pentru ca si noi am trecut prin ceea ce ai trecut tu.
Inca ne mai luptam si nu ne dam nicicum batuti.
Cam de cat timp "te omoara sentimentele in interior" ?
@movd
Ceea ce ai descris tu seamana mai degraba cu o stare prelungita de melancolie. Desi, noi "astia" intr-adevar avem o afinitate spre sentimentalism, o sensibilitate pregnanta care ne marcheaza viata de zi cu zi. De unde si predispozitia spre o asemenea afectiune.
Insa, pe masura ce trece timpul, la fel cum un obiect se uzeaza, si afectul nostru se toceste. Eu una nu mai pot simti la aceeasi intensitate ca acum un an sau doi. Dar eu consider ca astfel crestem, evoluam si nu involuam. Ne maturam sentimental si ideal ar fi ca la un moment dat sa avem un scut, ba chiar o armura care sa ne protejeze de o eventuala recadere.
Mult bine.
Ceea ce ai descris tu seamana mai degraba cu o stare prelungita de melancolie. Desi, noi "astia" intr-adevar avem o afinitate spre sentimentalism, o sensibilitate pregnanta care ne marcheaza viata de zi cu zi. De unde si predispozitia spre o asemenea afectiune.
Insa, pe masura ce trece timpul, la fel cum un obiect se uzeaza, si afectul nostru se toceste. Eu una nu mai pot simti la aceeasi intensitate ca acum un an sau doi. Dar eu consider ca astfel crestem, evoluam si nu involuam. Ne maturam sentimental si ideal ar fi ca la un moment dat sa avem un scut, ba chiar o armura care sa ne protejeze de o eventuala recadere.
Mult bine.
@clara_p
cam de o luna, dar imi revin.. pe zi ce trece, simt ca imi revin.. putin cate putin..
@adnana24
daca vom ajunge sa "Ne maturam sentimental si ideal ar fi ca la un moment dat sa avem un scut, ba chiar o armura care sa ne protejeze de o eventuala recadere. ", maturarea respectiva inseamna mai degraba "frica" de sentimente, scutul acela de care tot ziceti.. nu va face bine sufletului si mai ales nu te va "proteja".. recaderea continua face parte din viata.. pana vom atinge echilibrul va mai dura, vor fi multe recaderi, iar daca vom pune un scut nu vom mai putea sa atingem echilibrul demult dorit.. cel putin, de mine este dorit de cand ma stiu, iar firea mea melancolica ama vut-o dintotdeauna, insa.. problema mea este ca scutul, cum ziceti si dv-stra, a aparut fara sa imi dau seama, acum incerc sa il dau jos, pentru ca nu pot sa suport "fierul" acela.. incet, incet, se da jos, , acum, cu ajutorul celor din jur, mai ales a Lui si a naturii, a muzicii, a chitarii mele pot spune ca simt, putin cate putin, ceea ce simteam inainte, nu ma refer la tristete sau depresia de care sufeream ci, , la toate sentimentele acelea care te "inalta" cand ating o coarda de chitara sau cand ma uit la unr asarit de soare luata de mana cu iubitul meu..
@clara_p
prietenii se duc si vin, asta e sigur, dar doar unul poate sa ramana sa devina totul, eu am crezut ca el e, dar din fericire nu a putut sa imi distruga tot sufletul, acum ma pot "regenera" iar pana il voi (vom) gasii pe acel cineva vor fi mai multe etape, , aici ceream ajutorul.. pentru ca, atasarea fata de cineva ca mai apoi sa realizezi ca nu mai e, te face sa iti ignori sentimentele care te fac sa iti dai cu ceva in cap de durere interoara. De atunci, de cand m-am despartit, timp de o luna, am incercat sa imi ignor orice sentiment, sa imi ignor pana si fericirea, sa am un "scut" cum a zis si adnana24, insa, acum, incerc sa il dau jos, sper sa reusesc.. pentru ca nu sunt eu cu acest scut, armura.. ce o fi.
cam de o luna, dar imi revin.. pe zi ce trece, simt ca imi revin.. putin cate putin..
@adnana24
daca vom ajunge sa "Ne maturam sentimental si ideal ar fi ca la un moment dat sa avem un scut, ba chiar o armura care sa ne protejeze de o eventuala recadere. ", maturarea respectiva inseamna mai degraba "frica" de sentimente, scutul acela de care tot ziceti.. nu va face bine sufletului si mai ales nu te va "proteja".. recaderea continua face parte din viata.. pana vom atinge echilibrul va mai dura, vor fi multe recaderi, iar daca vom pune un scut nu vom mai putea sa atingem echilibrul demult dorit.. cel putin, de mine este dorit de cand ma stiu, iar firea mea melancolica ama vut-o dintotdeauna, insa.. problema mea este ca scutul, cum ziceti si dv-stra, a aparut fara sa imi dau seama, acum incerc sa il dau jos, pentru ca nu pot sa suport "fierul" acela.. incet, incet, se da jos, , acum, cu ajutorul celor din jur, mai ales a Lui si a naturii, a muzicii, a chitarii mele pot spune ca simt, putin cate putin, ceea ce simteam inainte, nu ma refer la tristete sau depresia de care sufeream ci, , la toate sentimentele acelea care te "inalta" cand ating o coarda de chitara sau cand ma uit la unr asarit de soare luata de mana cu iubitul meu..
@clara_p
prietenii se duc si vin, asta e sigur, dar doar unul poate sa ramana sa devina totul, eu am crezut ca el e, dar din fericire nu a putut sa imi distruga tot sufletul, acum ma pot "regenera" iar pana il voi (vom) gasii pe acel cineva vor fi mai multe etape, , aici ceream ajutorul.. pentru ca, atasarea fata de cineva ca mai apoi sa realizezi ca nu mai e, te face sa iti ignori sentimentele care te fac sa iti dai cu ceva in cap de durere interoara. De atunci, de cand m-am despartit, timp de o luna, am incercat sa imi ignor orice sentiment, sa imi ignor pana si fericirea, sa am un "scut" cum a zis si adnana24, insa, acum, incerc sa il dau jos, sper sa reusesc.. pentru ca nu sunt eu cu acest scut, armura.. ce o fi.
Tarjabv, normal ca psihologul incearca sa gaseasca cauzele starii, altfel cum ar putea incerca sa rezolve problema ? Daca nu vrei sa-ti aduci aminte de ce a fost nu inseamna ca asta te ajuta sa rezolvi problema, nu faci decat sa ascunzi problema sub covor, ea persista si alimenteaza starea pe care o ai.
Primul pas este psihologul, sa incercati sa rezolvi asa, iar daca nu se poate dupa un timp mai indelungat de incercari, abia apoi poti apela la un psihiatru pentru un eventual tratament.
Dar asta inseamna colaborare cu psihologul, sa pui cartile pe masa cu curaj fara sa te feresti de trecut ca oricum a trecut, nu mai exista acela.
Psihiatrul este ultima incercare dupa ce toate incercarile de a elimina cauza, au esuat.
De aia psihiatrul nu are treaba cu cauzele, se presupune ca ai incercat tot ce se putea si nu s-a putut.
Teoretic ce ai tu suna putin a Tulburare Bipolara (TAB) desi totusi episoadele de Hipomanie (alea cand te simti bine si incantata) sunt scurte si poate ocazionale, domina Depresia mai mult, ar fi TAB de tip 2, insa totusi doar medicul poate stabili cu exactitate.
Daca nu s-ar lua in calcul micile episoade de bine, ai avea Depresie si atat.
Primul pas este psihologul, sa incercati sa rezolvi asa, iar daca nu se poate dupa un timp mai indelungat de incercari, abia apoi poti apela la un psihiatru pentru un eventual tratament.
Dar asta inseamna colaborare cu psihologul, sa pui cartile pe masa cu curaj fara sa te feresti de trecut ca oricum a trecut, nu mai exista acela.
Psihiatrul este ultima incercare dupa ce toate incercarile de a elimina cauza, au esuat.
De aia psihiatrul nu are treaba cu cauzele, se presupune ca ai incercat tot ce se putea si nu s-a putut.
Teoretic ce ai tu suna putin a Tulburare Bipolara (TAB) desi totusi episoadele de Hipomanie (alea cand te simti bine si incantata) sunt scurte si poate ocazionale, domina Depresia mai mult, ar fi TAB de tip 2, insa totusi doar medicul poate stabili cu exactitate.
Daca nu s-ar lua in calcul micile episoade de bine, ai avea Depresie si atat.
Pentru Clara,
Clara, am vazut ceva inimaginabil pe HBO, am cerut recent postul asta, ca sa mai vad cate un film, mai ales ca venea la pachet cu Cinemax-urile 1 si 2...Sa revin, am vazut copii care sufereau de TAB, nu-mi vinea sa-mi cred ochilor, erau acolo copii care erau nevoiti sa ia medicamente, altfel s-ar fi sinucis(vorbeau despre asta cu o mare detasare, ca despre un lucru obisnuit), erau medici care vedeau pentru prima data un copil suferind de TAB si incercau sa rezolve ceva cu putinele mjloace(iti dai seama, Clara, ca sufereau si de un sindrom metabolic, toti erau obezi, poate si pentru faptul ca medicamentele pe care le luau nu se dau in general copiilor).
Pentru dr.T si pentru Clara,
as vrea sa ma lamuriti si pe mine ce este cu diagnosticul de psihoza depresiva, acesta este dg meu, mai nou, oficial, nu prea pricep unde se incadreaza pe CIM sau DSM IV-medicul a cautat totusi un cod, pe 314, adica tulburari delirante persistente(credeti-ma, nu vad unde este delirul...).Poate ca acesta este motivul: prescrierea de Seroquel in continuare, poate ca nu e posibil altfel, tinand cont ca acest medicament este prescris ca antidepresiv, poate adjuvant, doar in patru tari...in rest doar pentru TAB si schizofrenie.As vrea o definitie a psihozei depresive!!!Va rog mult!
Clara, am vazut ceva inimaginabil pe HBO, am cerut recent postul asta, ca sa mai vad cate un film, mai ales ca venea la pachet cu Cinemax-urile 1 si 2...Sa revin, am vazut copii care sufereau de TAB, nu-mi vinea sa-mi cred ochilor, erau acolo copii care erau nevoiti sa ia medicamente, altfel s-ar fi sinucis(vorbeau despre asta cu o mare detasare, ca despre un lucru obisnuit), erau medici care vedeau pentru prima data un copil suferind de TAB si incercau sa rezolve ceva cu putinele mjloace(iti dai seama, Clara, ca sufereau si de un sindrom metabolic, toti erau obezi, poate si pentru faptul ca medicamentele pe care le luau nu se dau in general copiilor).
Pentru dr.T si pentru Clara,
as vrea sa ma lamuriti si pe mine ce este cu diagnosticul de psihoza depresiva, acesta este dg meu, mai nou, oficial, nu prea pricep unde se incadreaza pe CIM sau DSM IV-medicul a cautat totusi un cod, pe 314, adica tulburari delirante persistente(credeti-ma, nu vad unde este delirul...).Poate ca acesta este motivul: prescrierea de Seroquel in continuare, poate ca nu e posibil altfel, tinand cont ca acest medicament este prescris ca antidepresiv, poate adjuvant, doar in patru tari...in rest doar pentru TAB si schizofrenie.As vrea o definitie a psihozei depresive!!!Va rog mult!
Nu prea are legatura cu Schizofrenia, definitia psihozei depresive este exact TAB, se mai numeste psihoza maniaco-depresiva, deci cand ai episoade de Depresie, cand de Manie sau Hipomanie.
Am citit si eu pe net despre asta, am sa dau si sursa:
http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php?category=6article=71page=1
Medicul tau a pus asa diagnostic ca sa poata fi prescris anume medicament poate, insa TAB curat ai.
Am citit si eu pe net despre asta, am sa dau si sursa:
http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php?category=6article=71page=1
Medicul tau a pus asa diagnostic ca sa poata fi prescris anume medicament poate, insa TAB curat ai.
Psihoza depresiva e un fel de a pune diagnosticul unei depresii cu elemente psihotice, eventual nu pregnante cum sunt delirurile si halucinatiile, ci cu o idiatie depresiva si o stima de sine scazuta, precum si idei de inutilitate si vinovatie ce ajung la cote delirante.
Mda, inseamna ca aia de acolo au scris gresit cum ca psihoza depresiva = TAB.
Multumesc domnule doctor, se pare ca acesta este dg, mai ales ca fost pus de doi medici pana acum, din vreo 5-6 consultati...da, lipsesc halucinatiile si lipseste delirul, sistematizat sau nesistematizat, dar poate fi vorba de sentimente de inutilitate si stima de sine scazuta, plus si mai ales vinovatie, care sa ajunga la un nivel delirant.
Multumesc The Master, pana la urma cine stie, poate fi si TAB(la un moment dat eram sub observatie pentru TAB), insa elementele depresive predomina si nu gasesc elemente de hipomanie sau manie.Exista totusi un element care poate fi luat in considerare, din multitudinea de dg a tatalui meu, care are acum Alzheimer, pot alege un sindrom maniaco-depresiv, apoi a fost doar melancolie si psihoza organica.Cred ca cea mai mare parte din depresia mea, cand cu elemente psihotice, cand fara, este endogena, un profesor opinand ca e vorba de o depresie cu caracter eredo-familial, pe fond structural.
Multumesc pentru lamuriri!
Multumesc The Master, pana la urma cine stie, poate fi si TAB(la un moment dat eram sub observatie pentru TAB), insa elementele depresive predomina si nu gasesc elemente de hipomanie sau manie.Exista totusi un element care poate fi luat in considerare, din multitudinea de dg a tatalui meu, care are acum Alzheimer, pot alege un sindrom maniaco-depresiv, apoi a fost doar melancolie si psihoza organica.Cred ca cea mai mare parte din depresia mea, cand cu elemente psihotice, cand fara, este endogena, un profesor opinand ca e vorba de o depresie cu caracter eredo-familial, pe fond structural.
Multumesc pentru lamuriri!
buna ziua tuturor
am si eu o intrebare: ce inseamna episod maniacal nespecificat?
sufar de aaTAB de vreo 4 ani de zile si de curand m-am externat in urma unui episod maniacal si pe fisa de externare e trecut diagnosticul de sus
am si eu o intrebare: ce inseamna episod maniacal nespecificat?
sufar de aaTAB de vreo 4 ani de zile si de curand m-am externat in urma unui episod maniacal si pe fisa de externare e trecut diagnosticul de sus
Robymat: probabil voia sa se refere la faptul ca ai avut o manie oarecum nespecifica, cu cate un element mic din fiecare fenomen al ei, sau probabil ca nu erai nici disofrica si nici euforica.
Pulberedestele, daca nu ai avut deloc hipomanie sau Manie, inseamna ca ai Tulburare depresiva majora care s-ar mai numi Depresie unipolara, dar oricum asta n-ar fi TAB, TAB e doar cand apare si Hipomanie sau Manie.
Salutare.
Am revenit dupa 1 si 11 luni (atat a implinit fii-mea) si ma gandeam ca de cand s-a nascut Maria Ioana, fiica mea, nu am intrat deloc pe forum.
Observ ca imi traiesc viata normal ca si cum nu as suferi de TAB de peste 15 ani. Pentru cei mai "noi" pe forum si care nu ma cunosc, amintesc ca sunt cel care a initiat aceasta "miscare", TAB. Imi vine greu sa vad ca tot mai multe persoane apar cu aceasta afectiune.
In orice caz, boala poate fi tinuta sub control tocmai prin iognorarea ei, cel putin pe plan mental. Daca reusesti sa treci peste zi cu o oarecare maturitate, banalizand majoritatea problemelor minore, ai sanse mari sa uiti ca te tratezi de T. Bipolara.
La mine merge de 5 ani fara "efecte" urmatoarea schema:
1. Depakine, adica valproat de sodiu si acid valproic - substanta activa;
2. Seroquel, adica quetiapine
3. Carbonat de Litiu, adica Lithium Carboniccum. si nu am mai trecut gramajul pentru ca este stabilit individual de psihiatru.
Cateva sfaturi:
Nimic nu se compara cu starea de a fi lucid.
Nimic nu iti da speranta ca esti pe drumul cel bun decat privirea si acceptul celorlalti ca esti "bine"
Nimeni nu este cu adevarat decat tine in afara de familie. Familia este singura care va sta pana la sfarsit.
Cafeaua, cola, alcoolul, drogurile sunt tentante. Daca nu le puteti elimina complet, macar reduceti-le drastic. Renuntati la tigari. De droguri e sa mai pomenesc. Eu asa am facut. Am ajuns sa pot spune nu la o bere.
Pot sa stau cu spatamanile fara sa pun gura pe o sticla de cola. Am cochetat si cu etnobotanicele. Sunt bune dar ca orice drog, distrug. La propriu.
Si stiti ce m-a pus din nou pe picioare? Vestea ca voi avea un copil. IN momentul ala se rupe tot in structura psihica a unui viitor tata.
Dupa ce a venit pe lume Maria, mi-am jurat ca voi face tot ce pot s-o stiu fericita, sa nu-i lipseasca nimic.
Pentru asta, trebuie sa am grija mai intai de mine, ca pe urma sa pot eu avea grija de ea la la randul ei.
Complicata schema, nu? :)
Dragilor, nu mai cautati vinovati, nu cautati raspunsuri unde nu exista. Daca sunteti pe forumul asta si cititi asta, inseamna ca sunteti aici cu un motiv. Acceptati ca sunteti slabi, vulnerabili si bolnavi si puteti porni de la zero.
Puteti construi de la zero dar asta se face acceptand problema, avand rabdare si complianta, incerdere si speranta.
Unii se intaresc prin rugaciuni, altii fac analize si consulta medici. Altii merg la vrajitoare. Fiecare face ce vrea. Dar solutia cea mai buna este aia grea, fara minuni. Solutia este lupta. Nu exista miracole. Sperantele desarte nu isi au locul intr-o minte care este deja tulburata.
Va rog sa aveti grija de voi si de ai vostri. Sunteti responsabili pentru asta. Sunt si asa multe greutati. NU ii mai suparati pe cei din jur cu incapatanare. Eu stiu ce vorbesc, am trecut de mult prin astea.
Se poate invinge boala sau mai bine zis se poate minimiza prezenta ei intr-o familie si mai ales in societate.
A, lucrez ca inspector in administratie, unde se lucreaza cu oamenii si am 30 colegi plus 2 sefi, doar in agentia mea. Si azi am implinit 35 de ani si am o sotie minunata si un copil mai frumos ca un inger. Multa sanatate va doresc tuturor si poate ne mai vedem cand fac 36 de ani. Daca nu, in 2015, dupa 20 de ani ca Dumas Tatal.
Am revenit dupa 1 si 11 luni (atat a implinit fii-mea) si ma gandeam ca de cand s-a nascut Maria Ioana, fiica mea, nu am intrat deloc pe forum.
Observ ca imi traiesc viata normal ca si cum nu as suferi de TAB de peste 15 ani. Pentru cei mai "noi" pe forum si care nu ma cunosc, amintesc ca sunt cel care a initiat aceasta "miscare", TAB. Imi vine greu sa vad ca tot mai multe persoane apar cu aceasta afectiune.
In orice caz, boala poate fi tinuta sub control tocmai prin iognorarea ei, cel putin pe plan mental. Daca reusesti sa treci peste zi cu o oarecare maturitate, banalizand majoritatea problemelor minore, ai sanse mari sa uiti ca te tratezi de T. Bipolara.
La mine merge de 5 ani fara "efecte" urmatoarea schema:
1. Depakine, adica valproat de sodiu si acid valproic - substanta activa;
2. Seroquel, adica quetiapine
3. Carbonat de Litiu, adica Lithium Carboniccum. si nu am mai trecut gramajul pentru ca este stabilit individual de psihiatru.
Cateva sfaturi:
Nimic nu se compara cu starea de a fi lucid.
Nimic nu iti da speranta ca esti pe drumul cel bun decat privirea si acceptul celorlalti ca esti "bine"
Nimeni nu este cu adevarat decat tine in afara de familie. Familia este singura care va sta pana la sfarsit.
Cafeaua, cola, alcoolul, drogurile sunt tentante. Daca nu le puteti elimina complet, macar reduceti-le drastic. Renuntati la tigari. De droguri e sa mai pomenesc. Eu asa am facut. Am ajuns sa pot spune nu la o bere.
Pot sa stau cu spatamanile fara sa pun gura pe o sticla de cola. Am cochetat si cu etnobotanicele. Sunt bune dar ca orice drog, distrug. La propriu.
Si stiti ce m-a pus din nou pe picioare? Vestea ca voi avea un copil. IN momentul ala se rupe tot in structura psihica a unui viitor tata.
Dupa ce a venit pe lume Maria, mi-am jurat ca voi face tot ce pot s-o stiu fericita, sa nu-i lipseasca nimic.
Pentru asta, trebuie sa am grija mai intai de mine, ca pe urma sa pot eu avea grija de ea la la randul ei.
Complicata schema, nu? :)
Dragilor, nu mai cautati vinovati, nu cautati raspunsuri unde nu exista. Daca sunteti pe forumul asta si cititi asta, inseamna ca sunteti aici cu un motiv. Acceptati ca sunteti slabi, vulnerabili si bolnavi si puteti porni de la zero.
Puteti construi de la zero dar asta se face acceptand problema, avand rabdare si complianta, incerdere si speranta.
Unii se intaresc prin rugaciuni, altii fac analize si consulta medici. Altii merg la vrajitoare. Fiecare face ce vrea. Dar solutia cea mai buna este aia grea, fara minuni. Solutia este lupta. Nu exista miracole. Sperantele desarte nu isi au locul intr-o minte care este deja tulburata.
Va rog sa aveti grija de voi si de ai vostri. Sunteti responsabili pentru asta. Sunt si asa multe greutati. NU ii mai suparati pe cei din jur cu incapatanare. Eu stiu ce vorbesc, am trecut de mult prin astea.
Se poate invinge boala sau mai bine zis se poate minimiza prezenta ei intr-o familie si mai ales in societate.
A, lucrez ca inspector in administratie, unde se lucreaza cu oamenii si am 30 colegi plus 2 sefi, doar in agentia mea. Si azi am implinit 35 de ani si am o sotie minunata si un copil mai frumos ca un inger. Multa sanatate va doresc tuturor si poate ne mai vedem cand fac 36 de ani. Daca nu, in 2015, dupa 20 de ani ca Dumas Tatal.
Scuze pt greseli ortografice si pt lungimea astronomica a comentului. promit ca voi fi mai scurt data viitoare.
Pana atunci, ca de obicei, al vostru
Sincer, Adrian.
Pana atunci, ca de obicei, al vostru
Sincer, Adrian.
Vad ca si Clara_P este pe aici, adnana.robymat
Ce mai faceti? sunteti bine? Recunosc ca nu am trecut in revista comentariile din topic.
E ziua mea azi si am o scuza.
Vroiam sa mentionez ca am o blestemata de tastatura wireless si am bateriile pe duca.
Imi mananca din litere si vad ca apar fraze fara sens mai sus. In 2015 fac 20 de ani de cand m-am imbolnavit. Singura mea teama e ca si fii-mea ar putea dezvolta o tulburare afectiva. In rest, sanatate ca e mai buna decat toate.
Sa ne mai vedem sanatosi si data viitoare.
Ce mai faceti? sunteti bine? Recunosc ca nu am trecut in revista comentariile din topic.
E ziua mea azi si am o scuza.
Vroiam sa mentionez ca am o blestemata de tastatura wireless si am bateriile pe duca.
Imi mananca din litere si vad ca apar fraze fara sens mai sus. In 2015 fac 20 de ani de cand m-am imbolnavit. Singura mea teama e ca si fii-mea ar putea dezvolta o tulburare afectiva. In rest, sanatate ca e mai buna decat toate.
Sa ne mai vedem sanatosi si data viitoare.
Salut noris, schema e buna, insa prea usor vorbesti, nu e chiar asa simplu pentru toti.
1 - Depakine la unii da organismul peste cap, scadere libido, crestere in greutate prin provocare de rezistenta la Insulina, in timp poate apare Diabet, pentru unii asta = Depresie in toata regula, uita de una si da de alta.
2- Nu tu bere, nu tu cola nu tu aia si aia = lipsa placere = iar Depresie in toata regula.
Si asa mai departe.
Sigur ca daca ai copii si nu suferi din cauze de acest gen, ai dreptate, dar nu generaliza.
SI de unde stii tu ca nu exista miracole ? De unde esti asa de sigur ?
Pe unii asta ii tine sus, noi insine suntem un miracol ca oameni ! Asa ca...
1 - Depakine la unii da organismul peste cap, scadere libido, crestere in greutate prin provocare de rezistenta la Insulina, in timp poate apare Diabet, pentru unii asta = Depresie in toata regula, uita de una si da de alta.
2- Nu tu bere, nu tu cola nu tu aia si aia = lipsa placere = iar Depresie in toata regula.
Si asa mai departe.
Sigur ca daca ai copii si nu suferi din cauze de acest gen, ai dreptate, dar nu generaliza.
SI de unde stii tu ca nu exista miracole ? De unde esti asa de sigur ?
Pe unii asta ii tine sus, noi insine suntem un miracol ca oameni ! Asa ca...
noris_keane e bine ca ne mai scri din cand in cand si te-as ruga sa nu ne uiti, sa avem de la cine lua un exemplu.
eu nu ma simt foarte bine, de cand am postat prima data pe forum am avut 3 internari, 2 manii si numeroase depresii.
iti urez la multi ani si sa te bucuri de viata ca si pana acum
eu nu ma simt foarte bine, de cand am postat prima data pe forum am avut 3 internari, 2 manii si numeroase depresii.
iti urez la multi ani si sa te bucuri de viata ca si pana acum
Adrian,
M-a emotionat mesajul tau si ma bucur nespus ca poti lucra si ca ai o familie asa de minunata.
Nu prea imi place sa vorbesc despre mine, dar din pacate, pe scurt, organismul meu nu se poate adapta la medicamentele acestea moderne care sa il faca sa functioneze, asa cum se intampla la tine. Am incercat ingrozitor de multe retete de-a lungul timpului, nu se poate afirma ca nu am avut vointa sau ca m-am lasat batuta. Dar toate au efecte secundare mai mari decat boala in sine, asa ca a trebuit sa renunt rand pe rand la ele. Momentan sunt pe niste doze minime care ma ajuta cat de cat sa... traiesc.
Tu esti un norocos iar asta e un lucru extraordinar.
Ai grija de tine si de familia ta si nu ne uita nici pe noi din cand in cand.
Cred ca avem nevoie unii de sprijinul altora.
Cu pace,
Clara
M-a emotionat mesajul tau si ma bucur nespus ca poti lucra si ca ai o familie asa de minunata.
Nu prea imi place sa vorbesc despre mine, dar din pacate, pe scurt, organismul meu nu se poate adapta la medicamentele acestea moderne care sa il faca sa functioneze, asa cum se intampla la tine. Am incercat ingrozitor de multe retete de-a lungul timpului, nu se poate afirma ca nu am avut vointa sau ca m-am lasat batuta. Dar toate au efecte secundare mai mari decat boala in sine, asa ca a trebuit sa renunt rand pe rand la ele. Momentan sunt pe niste doze minime care ma ajuta cat de cat sa... traiesc.
Tu esti un norocos iar asta e un lucru extraordinar.
Ai grija de tine si de familia ta si nu ne uita nici pe noi din cand in cand.
Cred ca avem nevoie unii de sprijinul altora.
Cu pace,
Clara
Va salut prieteni...
Am aflat acum doua zile de la prietenul meu ca sunt...bipolara.Am inceput de atunci sa imi analizez viata pana in acest moment, sincer imi e frica.M-am confruntat cu multe probleme de-a lungul vietii si am luat multe decizii gresite.Dar ce ma doare cel mai tare e ca pana acum am crezut ca sunt o persoana normala, mai ales ca am aprobat multe examene psihologice foarte grele, chiar si cel pentru jandarmerie.Va rog sa imi spuneti voi cum v-ati simtit cand ati aflat de problema pe care o aveti si cum ati trecut peste.
Am aflat acum doua zile de la prietenul meu ca sunt...bipolara.Am inceput de atunci sa imi analizez viata pana in acest moment, sincer imi e frica.M-am confruntat cu multe probleme de-a lungul vietii si am luat multe decizii gresite.Dar ce ma doare cel mai tare e ca pana acum am crezut ca sunt o persoana normala, mai ales ca am aprobat multe examene psihologice foarte grele, chiar si cel pentru jandarmerie.Va rog sa imi spuneti voi cum v-ati simtit cand ati aflat de problema pe care o aveti si cum ati trecut peste.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 61Caut sanatoriu privat de psihiatrie
- 11cand va constientiza prietenul meu ca este bolnav?
- 49Tulburarea afectiva bipolara - pe intelesul tuturor
- 7Despartire - Crize bipolare mixte (frecvente)
- 26tulburare afectiva bipolara
- 6tulburare bipolara cu depersonalizare si derealizare
- 41Cum vor cei afectati de TAB sau alte tulburari sa fie ajutati?
- 0Cercetare tulburarea afectiva bipolara
- 17Tulburare bipolara
- 8Adeverinta medic de familie - in evidenta tulburare bipolara/schizoafectiva
- 37Intruniri Grupuri de suport pentru bipolari si depresivi - Bucuresti
- 7Tulburare bipolara
- 2TAB -Afectiune bipolara
- 1Tulburare bipolara
- 36Tulburare bipolară
- 3Halucinații olfactive!
- 5Trec printr-un episod de depresie bipolara?
- 12Tulburare bipolara-ajutor!
- 2Cum îi explic mamei că este posibil să fiu bipolar?
Mai multe informații despre: Tulburarea bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: