Impactul antrenamentului de tip HIIT asupra sănătății adolescenților cu obezitate: o analiză sistematică și meta-analiză

Obezitatea în rândul adolescenților a devenit o problemă globală de sănătate publică, cu peste 390 de milioane de tineri supraponderali sau obezi în 2022. Această analiză sistematică și meta-analiză, publicată în Frontiers in Physiology, evaluează efectele antrenamentului de intensitate ridicată cu intervale (HIIT) asupra unor parametri fiziologici importanți la adolescenții cu obezitate.
HIIT a fost propus ca o alternativă eficientă la antrenamentele tradiționale de intensitate moderată, datorită eficienței sale în îmbunătățirea compunerii corporale, condiției cardiorespiratorii și markerilor metabolici, într-un timp mai scurt. Totodată, studii recente au sugerat că HIIT poate influența parametri biologici precum adipokinele, inflamația sistemică și metabolismul lipidic, aspecte extrem de relevante în contextul obezității juvenile.

Despre studiu

Metodologie

• Meta-analiza a inclus 11 studii randomizate controlate (RCT), cu un total de 611 adolescenți obezi sau supraponderali, cu vârste între 11 și 17 ani.
• Au fost analizate baze de date majore până în decembrie 2024, respectând standardele PRISMA-MA și Cochrane.
• Au fost incluși doar participanți fără comorbidități și doar intervenții HIIT față de îngrijirea standard.
• Au fost evaluate: IMC, procentul de grăsime corporală (BFP), VO₂peak, HDL, tensiunea arterială sistolică (TAS).

Evaluarea calității

Majoritatea studiilor au prezentat risc scăzut sau moderat de părtinire, dar aproximativ 20% au avut eșantioane mici, ceea ce ar putea afecta robustețea concluziilor. Probleme legate de alocarea ascunsă și orbirea participanților au fost observate în unele cazuri.

Rezultate

Indicele de masă corporală (IMC)

Deși analiza a inclus 11 studii, rezultatele nu au indicat o reducere semnificativă a IMC (diferența medie standardizată = −0,21). Heterogenitatea ridicată (I² = 76,3%) sugerează variații importante între protocoale. Subanalizele au arătat că frecvența antrenamentului (de două ori/săptămână) a fost asociată cu cele mai stabile rezultate.

Procentul de grăsime corporală (BFP)

Rezultate semnificative (diferența medie standardizată = −0,82) au fost obținute în urma a șase studii, indicând o reducere clară a grăsimii corporale. Subgrupurile cu sesiuni de 30–60 minute au arătat o heterogenitate scăzută, sugerând că durata sesiunii este un factor-cheie.

Capacitatea aerobă (VO₂peak)

HIIT a produs o creștere semnificativă a VO₂peak (WMD = 2,99), confirmând îmbunătățirea condiției cardiorespiratorii. Sesiunile de 1–30 minute au produs cele mai omogene rezultate.

Lipoproteine cu densitate mare (HDL)

Patru studii au arătat o creștere semnificativă a HDL (diferența medie standardizată = 0,47), cu o heterogenitate scăzută (I² = 22,8%). Acest efect susține beneficiile HIIT asupra metabolismului lipidic.

Tensiunea arterială sistolică (TAS)

Reducerea TAS a fost semnificativă (diferența medie standardizată = −0,93) în cinci studii, cu heterogenitate aproape inexistentă. HIIT contribuie semnificativ la controlul tensiunii arteriale la adolescenții obezi.

Interpretare

Deși IMC nu s-a modificat semnificativ, procentul de grăsime, VO₂peak, HDL și TAS au arătat îmbunătățiri clare. Acest lucru sugerează că IMC nu este un indicator sensibil al modificărilor de compoziție corporală, întrucât nu diferențiază între masă grasă și masă musculară.

Analiza a identificat variații semnificative între protocoale (frecvență, durată, setare – clinică vs. școală), care pot explica heterogenitatea. Studiile clinice au avut rezultate mai consistente decât cele din școli, probabil datorită supravegherii specializate.

Durata intervenției influențează semnificativ rezultatele: programele de peste 12 săptămâni oferă beneficii susținute, dar pot avea probleme de retenție. Sesiunile scurte (sub 30 min) sunt mai ușor de implementat și acceptate de adolescenți, dar pot fi mai puțin eficiente în reducerea masei grase.

Concluzii

• HIIT este eficient în reducerea procentului de grăsime corporală și îmbunătățirea VO₂peak, HDL și TAS la adolescenții cu obezitate.
• IMC nu s-a modificat semnificativ, sugerând că nu este un parametru suficient pentru a evalua eficiența intervenției.
• Sesiunile de 30–60 minute efectuate de 2–3 ori pe săptămână par a oferi cele mai consistente beneficii.
• Standardizarea protocoalelor HIIT și evaluarea unui set mai larg de markeri fiziologici sunt esențiale pentru viitoarele cercetări.

Recomandări: HIIT poate fi integrat în programele școlare sau comunitare, cu sprijinul cadrelor medicale și al educatorilor fizici instruiți. Este necesar un efort de colaborare între clinicieni, profesori și autorități de sănătate publică pentru a facilita adoptarea acestui tip de intervenție în rândul adolescenților cu obezitate.