Loviturile de cap în fotbal - când se depășește limita de siguranță neurologică

Un grup de cercetători a publicat în octombrie 2025, în prestigioasa revistă British Journal of Sports Medicine, o analiză sistematică amplă privind metodele utilizate pentru cuantificarea loviturilor de cap în fotbalul de adulți. Studiul evidențiază o lipsă semnificativă de standardizare în măsurarea forței, frecvenței și naturii impacturilor, precum și necesitatea utilizării tehnologiilor purtabile și a analizei video pentru stabilirea unor praguri clinice validate care să reflecte riscurile reale ale acestui gest tehnic fundamental.

Context

Lovitura de cap este o abilitate esențială în fotbal, folosită în faze ofensive și defensive, dar forțele biomecanice implicate rămân insuficient definite, chiar și la nivelul jucătorilor de elită. Deși există numeroase cercetări privind impacturile craniene în alte sporturi, în fotbal nu s-au stabilit încă praguri clare între o expunere sigură și una cu risc neurologic.

Măsurarea precisă a impacturilor implică analiza unor parametri cinetici cheie, precum:

• accelerația liniară și accelerația rotațională,

• forța impactului,

• frecvența loviturilor de cap,

• tipul de lovitură (de exemplu, lovitură de degajare, de centrare sau de respingere).

Progresele tehnologice recente, cum ar fi senzorii purtabili, au permis cuantificarea acestor variabile, însă multe dispozitive nu au fost validate pentru utilizarea în condiții reale de joc. Revizuirile anterioare au fost incomplete și nu au analizat variabilele de moderare, cum ar fi proprietățile mingii, poziția în teren, abordarea tehnică sau sexul jucătorului.

Astfel, studiul actual își propune să integreze toate datele disponibile pentru a oferi o imagine coerentă asupra modului în care se măsoară accelerațiile, forțele, natura și frecvența loviturilor de cap la fotbaliștii adulți, precum și a modului în care factorii contextuali modifică aceste valori.

Despre studiul actual

Analiza sistematică a inclus 32 de studii care au îndeplinit criterii metodologice stricte. Cercetătorii au examinat:

• accelerația liniară maximă (PLA) și accelerația rotațională maximă (PRA), cele mai frecvent raportate variabile;

• tipurile de senzori utilizați, printre care sistemul xPatch, mouthguard-urile instrumentate (iMG) și manechinele antropomorfe de testare (ATD);

• condițiile experimentale, variind între antrenamente, meciuri oficiale și simulări de laborator.

Rezultatele au arătat că cele mai mari accelerații au fost înregistrate în cazul loviturilor de cap rezultate din degajări lungi de la portar, în timp ce valorile mai mici au fost raportate în scenarii experimentale controlate.

Pragurile de înregistrare a accelerației au variat considerabil între studii — de la 5 g la peste 10 g, ceea ce îngreunează comparabilitatea rezultatelor. Deși mouthguard-urile instrumentate s-au dovedit cele mai precise, acestea au ratat în unele cazuri sute de lovituri de cap identificate ulterior pe înregistrări video, subliniind limitările actuale ale tehnologiei.

Autorii corelează aceste deficiențe metodologice cu descoperirile neuroimagistice recente publicate în JAMA Network Open (Song et al., 2025) și Neurology (DeMessie et al., 2025), care arată că fotbaliștii amatori expuși frecvent la lovituri de cap prezintă disrupții microstructurale în cortexul orbitofrontal și în substanța albă juxtacorticală, regiuni vulnerabile la stresul de forfecare. Aceste modificări se asociază cu scăderi ale performanțelor cognitive și de memorie.

Rezultate

Frecvența loviturilor de cap a fost măsurată prin accelerometre, analiză video sincronizată sau chestionare autoadministrate. În general, jucătorii au efectuat mai multe lovituri de cap în antrenamente decât în competiții oficiale, cu excepția cazurilor în care exercițiile de tip heading erau omise din pregătire.

Diferențele pe posturi au fost notabile:

• fundașii au înregistrat cea mai mare frecvență de lovituri de cap,

• urmați de mijlocași și atacanți,

• la jucătoarele de sex feminin, atacanții au efectuat mai multe lovituri contestate.

Însă datele sunt dificil de comparat din cauza metodologiilor eterogene, verificării insuficiente a evenimentelor și lipsei detaliilor contextuale (de exemplu, fazele tactice sau reprizele meciului).

Printre factorii contextuali analizați se numără:

• locul impactului (frontal, lateral, occipital),

• tipul de livrare a mingii,

• poziția corporală și tipul loviturii.

Experimentele de laborator au permis un control precis al variabilelor, dar au suferit prin lipsa realismului jocului, în timp ce studiile de teren au avut relevanță ecologică superioară, dar precizie inferioară.

Proprietățile mingii (gradul de umflare, viteză, presiune) și forța mușchilor cervicali au fost identificate drept factori modulativi importanți. O presiune mai scăzută a mingii a redus valorile accelerației, iar un echilibru muscular cervical mai bun a fost asociat cu scăderea accelerațiilor craniene.

Cercetări recente publicate în Frontiers in Sports and Active Living (Palmer et al., 2025) au arătat că jucătoarele expuse la lovituri realiste de joc prezintă alterări fine ale controlului motor, chiar dacă echilibrul global nu este afectat. Aceste rezultate subliniază necesitatea de a integra diferențele sex-specifice în stabilirea pragurilor sigure de expunere.

Totuși, lipsa datelor din eșantioane de elită și inconsistențele de design limitează concluziile ferme. Majoritatea studiilor umane au avut calitate metodologică moderată, cu control adecvat al confuzorilor, dar cu slăbiciuni în raportarea statistică. Modelele bazate pe simulări computerizate au fost mai riguroase, dar cu validitate ecologică redusă.

Concluzii

Aceasta este prima analiză sistematică comprehensivă care descrie modul în care lovitura de cap este cuantificată în fotbalul de adulți. Autorii au identificat lipsa unui cadru unitar pentru măsurarea simultană a celor patru domenii majore: accelerație, forță, natură și frecvență.

Deși tehnologia purtabilă a deschis noi direcții, validitatea și fiabilitatea dispozitivelor rămân limitate în condiții reale de joc, iar niciun studiu de accelerație sau forță nu a fost reprezentativ pentru fotbaliști de elită.

Factorii precum sexul, poziția pe teren și caracteristicile mingii influențează clar dinamica loviturilor de cap, însă rezultatele sunt fragmentare și dificil de comparat.

Descoperirile se aliniază altor dovezi importante, precum:

• studiul publicat în JAMA Network Open (Espahbodi et al., 2023), care arată o incidență crescută a deteriorării cognitive și demenței la foștii jucători profesioniști;

• analiza publicată în Nature Communications (Daneshvar et al., 2023), care demonstrează că forța cumulativă a impacturilor craniene, și nu numărul de comoții, prezice cel mai bine riscul de encefalopatie traumatică cronică (CTE).

Prin urmare, autorii subliniază necesitatea stabilirii unor protocoale standardizate bazate pe date din senzori și verificare video, care să includă variabile contextuale (forța cervicală, presiunea mingii, poziția și sexul jucătorului).

Dezvoltarea unor praguri fiabile pentru expunerea la lovituri de cap este esențială nu doar pentru monitorizarea siguranței și elaborarea ghidurilor de antrenament, ci și pentru înțelegerea riscurilor neurologice pe termen lung, cum ar fi declinul cognitiv și encefalopatia traumatică cronică la jucătorii de fotbal profesioniști.