Lumina UV sigură neutralizează rapid alergenii responsabili de strănutul cauzat de praf sau părul de pisică

Alergenii aeropurtați reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, afectând aproape o treime din populația Statelor Unite, atât adulți, cât și copii. Un studiu publicat în jurnalul ACS ES&T Air investighează potențialul luminii ultraviolete cu lungime de undă de 222 nm (UV222), considerată sigură pentru expunerea umană, în reducerea alergenilor din aerul respirabil. Cercetarea explorează dacă tratamentul cu UV222 poate afecta structura proteinelor alergenice, reducând astfel recunoașterea lor de către anticorpii IgE – mecanismul central al reacțiilor alergice.
Aeroalergenii sunt în principal proteine provenite din surse variate: acarieni, ciuperci, animale de companie, plante. Inhalarea acestora duce la reacții alergice de intensitate variabilă, iar expunerea cronică este asociată cu dezvoltarea și agravarea astmului, responsabil pentru milioane de cazuri și mii de decese anual. Deși strategiile de control includ evitarea expunerii și măsuri de igienă, majoritatea studiilor nu monitorizează direct nivelul aeroalergenilor respirabili, ceea ce limitează eficiența intervențiilor.

Despre studiu

Studiul a fost realizat într-o cameră experimentală de 10 m³ cu temperatură și umiditate controlate, unde au fost generate particule respirabile (< 10 μm) care conțin alergeni frecvenți (Der p 1, Der f 1, Can f 1, Fel d 1, Phl p 5, Bet v 1 și Asp f 1), din surse purificate și praf domestic. Nivelurile de alergeni din aer au fost cuantificate folosind imunotestul multiplex MARIA, care detectează epitope proteice printr-o metodă similară răspunsului imun IgE.

După stabilirea unei linii de bază, aerul a fost tratat timp de 60 minute cu patru lămpi KrCl UV222, distribuind o doză medie de 10,2 μW/cm². Probele au fost colectate la intervale regulate prin condensare și analizate în triplicat. În paralel, au fost efectuate teste de control pentru a exclude impactul ozonului generat de lămpi.

Rezultate

Reducerea alergenilor în aerosoli respirabili

După 30 de minute de expunere la UV222 (16,8 mJ/cm²), s-a observat o scădere medie de 25% a aeroalergenilor din praf și 20% pentru cei purificați. Reducerea s-a manifestat rapid, în primele 15–30 minute, și a fost semnificativă statistic (p < 0,05). Cel mai sensibil alergen la UV222 a fost Bet v 1 (mesteacăn), în timp ce Fel d 1 (pisică) a fost cel mai puțin afectat.

Stabilitatea aeroalergenilor în funcție de sursă și mediu

Alergenii purificați au demonstrat o stabilitate mai mare în prezența agenților de stabilizare (albumină bovină, Tween-20), iar în lipsa acestora, nivelurile detectabile scădeau sub limita de detecție. Astfel, interacțiunea dintre alergen și particulele purtătoare influențează susceptibilitatea la UV222.

Controlul influenței ozonului

Pentru a exclude efectele ozonului generat de lămpile UV, cercetătorii au repetat experimentul în condiții de oxigen scăzut, care au prevenit formarea de ozon. Rezultatele obținute au fost similare, confirmând că reducerea alergenilor se datorează expunerii directe la UV222.

Implicații

Studiul oferă primele dovezi că UV222 poate reduce alergenii respirabili în intervale scurte, relevante pentru ventilația aerului interior. Deoarece metoda MARIA utilizează mecanismul de legare anticorp-epitop similar sistemului imun, este plauzibil ca reducerea detecției alergenice să se coreleze cu reducerea simptomelor clinice la persoane sensibilizate.

Spre deosebire de strategiile existente, care necesită intervenții complexe și de lungă durată, UV222 oferă o intervenție rapidă, pasivă și complementară, adresându-se direct fracției de alergeni din aer, relevantă pentru sănătatea respiratorie. Această tehnologie ar putea fi integrată în sisteme de filtrare, unități HVAC sau spații publice, contribuind la îmbunătățirea calității aerului interior.

Concluzii

• UV222 reduce semnificativ aeroalergenii respirabili după doar 30 de minute de expunere.
• Eficiența depinde de tipul alergenului, de sursa acestuia și de mediul aerosolului purtător.
• Rezultatele sunt comparabile cu cele obținute în studii de intervenție de lungă durată.
• Tehnologia poate deveni un instrument esențial în controlul expunerii la alergeni din spațiile închise.

Este necesară cercetare suplimentară pentru a evalua impactul biologic direct al UV222 asupra răspunsurilor alergice umane, în modele in vitro și in vivo.