Microplasticele identificate în majoritatea tumorilor de prostată

Un studiu realizat la NYU Langone Health și publicat la 23 februarie 2026, prezentat în cadrul American Society of Clinical Oncology – Genitourinary Cancers Symposium, a analizat prezența microplasticelor în țesutul prostatic tumoral și benign. Cercetarea arată că 90% dintre pacienții cu cancer de prostată incluși în analiză aveau particule de plastic în tumori, în concentrații semnificativ mai mari decât în țesutul non-malign adiacent.

Rezumat

• Microplastice detectate în 9 din 10 probe tumorale.

• Detectare în 70% dintre probele normale analizate.

• Concentrația medie în țesut tumoral: ~40 μg plastic/gram țesut.

• Concentrația medie în țesut normal adiacent: ~16 μg/gram.

• Țesutul malign a conținut, în medie, de 2.5 ori mai mult plastic.

• Analizate 12 tipuri frecvente de molecule plastice.

• Studiu pilot, monocentric; necesită validare pe cohorte extinse.

Context

Microplasticele rezultă din degradarea materialelor plastice utilizate în ambalaje alimentare, cosmetice și alte produse de larg consum, mai ales în condiții de încălzire sau procesare chimică. Expunerea umană are loc prin:

• ingestie,

• inhalare,

• absorbție cutanată.

Studii anterioare au identificat microplastice în aproape toate organele umane investigate, precum și în fluide biologice și placentă. Totuși, impactul lor asupra sănătății umane rămâne insuficient elucidat. Deși date preliminare au sugerat posibile asocieri cu boli cardiovasculare și demență, dovezile directe privind implicarea în oncogeneză, în special în cancerul de prostată, au fost limitate până în prezent.

Cancerul de prostată reprezintă cea mai frecventă neoplazie la bărbații din Statele Unite, aproximativ 1 din 8 bărbați fiind diagnosticat de-a lungul vieții.

Despre studiul actual

Studiul a avut un design monocentric, explorator (pilot) și a inclus 10 pacienți cu cancer de prostată supuși prostatectomiei radicale (îndepărtarea completă a organului).

Metodologie

Din fiecare piesă operatorie au fost prelevate:

• probe din țesut tumoral,

• probe din țesut benign adiacent.

Analiza a presupus:

• Evaluare vizuală inițială a probelor.

• Utilizarea unor echipamente specializate pentru:

  • cuantificarea particulelor de microplastic,

  • determinarea compoziției chimice,

  • analiza structurii moleculare.

Cercetătorii au analizat 12 dintre cele mai frecvente tipuri de molecule plastice.

Controlul contaminării

Având în vedere riscul major de contaminare în analiza microplasticelor, echipa a implementat măsuri stricte:

• utilizarea instrumentarului din aluminiu, bumbac și alte materiale non-plastice;

• procesarea probelor în camere curate (clean rooms) special destinate analizelor de microplastice.

Aceste măsuri au fost esențiale pentru a reduce artefactele experimentale.

Echipa de cercetare și finanțare

Autor principal: Stacy Loeb, profesor în cadrul NYU Grossman School of Medicine (Departamentele de Urologie și Sănătate Publică).
Autor senior: Vittorio Albergamo, profesor asistent în Departamentul de Pediatrie.

Studiul a fost finanțat de Departamentul Apărării al Statelor Unite.

Rezultate

Prevalența microplasticelor

• Microplastice identificate în 90% dintre probele tumorale (9 din 10 pacienți).

• Microplastice identificate în 70% dintre probele benigne.

Diferențe cantitative

• Țesut tumoral: ~40 μg plastic/gram țesut.

• Țesut benign: ~16 μg plastic/gram țesut.

• Diferență medie: raport 2,5:1 în favoarea țesutului malign.

Această diferență cantitativă sugerează fie:

• o acumulare preferențială în microambientul tumoral,

• fie un posibil rol în procesele de transformare malignă.

Ipoteze biologice

Cercetătorii intenționează să exploreze mecanismele potențiale, una dintre ipoteze fiind:

• inducerea unei inflamații cronice locale,

• activarea exagerată a răspunsului imun,

• lezarea celulară progresivă,

• apariția modificărilor genetice favorizante pentru carcinogeneză.

Autorii subliniază că este necesară extinderea cohortei pentru confirmarea rezultatelor și pentru evaluarea relației cauzale.

Concluzii

Acest studiu pilot oferă primele date occidentale care demonstrează:

• prezența frecventă a microplasticelor în tumorile de prostată;

• concentrații semnificativ mai mari comparativ cu țesutul benign adiacent.

Deși dimensiunea redusă a eșantionului limitează generalizarea concluziilor, diferența cantitativă observată reprezintă un semnal biologic relevant, care justifică investigații suplimentare privind rolul expunerii cronice la microplastice în oncogeneză.