Miodezopsiile

Miodezopsiile sunt formele pe care numeroase persoane le văd plutind în fața câmpului vizual și care dau senzația că sunt înauntrul ochiului. Acestea pot fi puncte, umbre, pete sau filamente, închise la culoare, care nu pot fi focalizate de către ochi. Miodezopsiile sunt cauzate de modificări în corpul vitros, substanța gelatinoasă situată la polul posterior al ochiului, în fața retinei. Astfel, deșeurile din vitros lasă o umbră pe retină și ea este cea percepută ca o „musculiță” în câmpul vizual.

Miodezopsiile sunt, de cele mai multe ori, inerente îmbătrânirii și nu poartă niciun risc asupra vederii. Deși apar mai frecvent în a doua jumătate a vieții, ele pot fi prezente și la o vârstă tânără, fără a avea o semnificație patologică.

În unele cazuri, însă, miodezopsiile pot anunța un eveniment grav pentru vedere: dezlipirea de retină. Rupturile retinei sunt uneori precedate de o abundență de miodezopsii, uneori cu aspect de „fum” și însoțite de flash-uri luminoase. Aceste modificări constituie o urgență oftalmologică, întrucât vederea ar putea fi permanent afectată, în lipsa intervenției chirurgicale prompte.

Deși miodezopsiile sunt de cele mai multe ori inofensive, apariția lor impune un examen oftalmologic, pentru a exclude o afecțiune importantă. În funcție de prezentarea clinică și istoricul patologic al pacientului, în cadrul acestuia vor fi investigate acuitatea vizuală, aspectul retinei și presiunea intraoculară.

Nu se recomandă niciun tratament pentru miodezopsiile care nu influențează semnificativ vederea. După un timp, acestea vor fi ignorate de către creier sau se vor „stabili” într-o poziție din afara câmpului vizual. Rareori, când vederea este profund afectată de prezența lor, miodezopsiile pot fi înlăturate prin vitrectomie, odată cu înlocuirea chirurgicală a întregului corp vitros. (1)

Cauze și factori de risc

Miodezopsiile apar din cauza unor defecte într-o porțiune a ochiului numită corpul vitros sau umoarea vitroasă. Aceasta este o substanță gelatinoasă, care ocupă circa 80% din volumul ochiului și este situată între cristalin (anterior) și retină (posterior), fiind un mediu refringent pentru lumină. Este compusă în principal din apă (99%) și consistența sa este dată de proteine. Pe măsura avansării în vârstă, corpul vitros poate să își modifice consistența, devenind mai moale, iar fibrele de colagen dinăuntrul său se îngroașă și se unesc, formând conglomerate care plutesc și cauzează „musculițe” în câmpul vizual.

Pe măsură ce umoarea vitroasă își schimbă proprietățile, ea tinde să se contracte, îndepărtându-se de retină. Când corpul vitros s-a separat complet de retină, evenimentul se numește dezlipire de vitros. Are loc la circa jumătate din persoanele de peste 50 de ani și nu afectează vederea. Pe măsură ce corpul vitros „trage” de retină, pot apărea și flash-uri luminoase, deoarece această acțiune stimulează celulele nervoase ale retinei.

Totuși, la circa 1 din 6 persoane cu dezlipire de vitros, acest eveniment poate cauza o ruptură în structura retinei. Fluidul din corpul vitros poate pătrunde prin această breșă și se inserează între retină și coroidă, stratul care asigură vascularizația acesteia. Rezultatul poate fi dezlipirea de retină, cu urmări grave asupra vederii.

Factorii de risc pentru apariția miodezopsiilor datorate modificărilor în vitros sunt:

• Vârsta peste 50 de ani
• Diagnostic de diabet zaharat
• Miopie cu valori mari
• Intervenție chirurgicală pentru cataractă, în antecedente

Există și alte cauze, mult mai rare, ale miodezopsiilor:

• Hemoragie în corpul vitros (retinopatie diabetică, ocluzia venelor retiniene)
• Inflamația corpului vitros (în uveite intermediare sau posterioare) - de cauză infecțioasă, autoimună, traumatică, metabolică, vasculară, tumorală sau idiopatică
• Hialoza asteroidă (boala Benson) - o afecțiune rară, benignă, în care apar numeroase conglomerate alb-gălbui în interiorul vitrosului
• Amiloidoză - boală în care se depun conglomerate specifice de proteine (amiloid) în anumite țesuri, uneori și în corpul vitros (1, 2, 3)

Semne și simptome

Miodezopsiile sunt forme ce sunt percepute în câmpul vizual, cu următoarele caracteristici:

• Sunt descrise ca puncte, „musculițe“, pete, striuri, „fum“, „pânză de paianjen”
• Uni sau bilaterale
• Nedureroase
• Dau senzația că „plutesc” în fața ochilor
• Se mișcă atunci când se mișcă și ochiul, de obicei cu o viteză mai mică
• Se mișcă atunci când se încearcă focalizarea privirii pe ele
• Pot fi mai evidente când privirea este îndreptată spre ceva luminos - o coală albă de hârtie, cerul, etc.
• De obicei nu afectează semnificativ vederea; rareori, pot crea dificultăți la citit

Manifestările care pot preceda o dezlipire de retină și impun adresarea rapidă la medic sunt:

• Instalarea rapidă a unei multitudini de pete în câmpul vizual, însoțite sau nu de flash-uri luminoase
• Îngustarea progresivă a câmpului vizual, dintr-o laterală, ca și cum „ochii se acoperă cu o perdea”
• Reducerea rapidă a a vederii centrale
• Încețoșarea vederii, reducerea semnificativă a acuității vizuale într-un timp scurt (2, 3)

Diagnostic

Prezența miodezopsiilor, care nu afectează semnificativ vederea și nu sunt însoțite de alte simptome, este de obicei fără importanță clinică. Totuși, atunci când apar pentru prima oară, se recomandă consultarea unui oftalmolog. Acesta va lua în considerare simptomele, istoricul patologic și prezența factorilor de risc, pentru a exclude alte cauze ale miodezopsiilor. Deoarece ruptura de retină este nedureroasă și însoțită doar de simptome oculare, medicul oftalmolog poate investiga integritatea acestei structuri.

Examenul retinei (al fundului de ochi) se realiează la lampa cu fantă, după dilatarea pupilei. Acesta este un dispozitiv care proiectează o lumină puternică înspre retină, în timp ce medicul privește printr-un ocular.  

O reducere a presiunii intraoculare poate semnala și ea o decolare a retinei. Aceasta poate fi evaluată cu ajutorul tonometriei. După anestezierea suprafeței ochiului și colorarea cu o picătură de fluoresceină, ochiul este examinat la biomicroscop. (1, 3)

Tratament

Miodezopsiile datorate degenerescenței vitrosului, care nu interferează major cu calitatea vieții, nu necesită tratament. Atunci când sunt deranjante, mișcarea rapidă a globilor oculari în sus și în jos sau spre laterale poate determina stabilizarea lor într-o poziție din afara câmpului vizual.

Rareori, când vederea este sever afectată, se poate interveni chirurgical pentru eliminarea miodezopsiilor. Aceasta are loc odată cu înlăturarea corpului vitros și înlocuirea sa cu o soluție salină. Totuși, această operație este riscantă, putând duce la ruptura sau detașarea retinei, cataractă sau chiar pierderea vederii, motive pentru care nu este realizată decât în cazuri excepționale.

Atunci când miodezopsiile au anunțat o rupută la nivelul retinei, se poate interveni chirurgical înainte ca aceasta să se decoleze. Fotocoagularea cu laser, crioterapia, retinopexia pneumatică (introducerea unei bule de gaz în vitros) sunt tehnicile cele mai moderne pentru repararea rupturilor de retină. Cerclajul scleral și vitrectomia sunt tehnici mai complexe, utilizate în cazul în care dezlipirea de retină este deja prezentă. (3, 4)

Concluzii

• Miodezopsiile sunt musculițe sau striuri în câmpul vizual, care dau senzația că plutesc și se mișcă lent, odată cu globii oculari.
• De cele mai multe ori, prezența lor nu amenință vederea în niciun fel și nu necesită tratament.
• Mișcarea rapidă a globilor oculari, în sus și în jos sau înspre lateral, poate deplasa miodezopsiile într-o poziție care deranjează mai puțin vederea.
• Consultul oftalmologic poate exclude alte cauze rare ale miodezopsiilor sau oferi un tratament corespunzător.
• Instalarea rapidă a multiple miodezopsii și flash-uri luminoase, reducerea bruscă a acuității vizuale sau îngustarea câmpului vizual pot semnala ruptura de retină și necesită consult oftalmologic de urgență. (1)