Postul intermitent oferă beneficii similare cu restricția calorică continuă în controlul greutății și al riscurilor cardiometabolice [meta-analiză]

O analiză extinsă a 99 de studii clinice randomizate, publicată pe 18 iunie 2025 în The BMJ, sugerează că postul intermitent poate oferi beneficii similare cu dietele clasice cu restricție calorică continuă în ceea ce privește scăderea în greutate și îmbunătățirea factorilor de risc cardiometabolici. În plus, postul intermitent de tip "alternate day fasting" a demonstrat beneficii ușor superioare în comparație cu celelalte forme de post intermitent și cu restricția calorică tradițională, deși efectele nu au depășit pragul de relevanță clinică stabilit de autori.

Context

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în 2022, peste 2,5 miliarde de adulți la nivel global erau supraponderali, iar aproximativ 890 de milioane prezentau obezitate. Obezitatea este asociată cu un risc crescut de afecțiuni cronice, precum diabetul zaharat de tip 2 și bolile cardiovasculare. Reducerea greutății corporale contribuie la scăderea tensiunii arteriale, a nivelului colesterolului și al glicemiei, având un impact direct asupra riscului cardiometabolic.

Postul intermitent a devenit o alternativă populară la dietele hipocalorice continue, fiind caracterizat prin perioade regulate de post și alimentație. Cele mai frecvente forme de post intermitent includ:

• Postul zilnic alternant (alternate day fasting) – o zi de post complet urmată de o zi de alimentație normală.

• Postul pe intervale de timp (time-restricted eating) – de exemplu, dieta 16:8, în care alimentația este permisă doar timp de 8 ore pe zi.

• Postul pe zile întregi (whole-day fasting) – cum este dieta 5:2, cu două zile de post și cinci zile de alimentație liberă pe săptămână.

Totuși, beneficiile comparative ale acestor forme de post față de restricția calorică clasică nu au fost până acum clar stabilite.

Despre studiul actual

Analiza publicată în The BMJ a inclus 99 de studii clinice randomizate cu un total de 6.582 de adulți (vârsta medie 45 de ani, 66% femei), cu un indice de masă corporală mediu de 31, adică în zona obezității. Aproape 90% dintre participanți aveau deja afecțiuni cronice asociate.

Durata studiilor a variat între 3 și 52 de săptămâni (durata medie fiind de 12 săptămâni), iar calitatea metodologică a fost variabilă, cu un grad de încredere între scăzut și moderat pentru majoritatea rezultatelor.

Obiectivul principal al analizei a fost compararea efectelor dietelor de post intermitent cu cele ale restricției calorice continue și ale dietelor fără restricții (ad-libitum), în privința greutății corporale și a factorilor cardiometabolici (tensiune arterială, profil lipidic, glicemie).

Rezultate

Toate strategiile de post intermitent și dieta cu restricție calorică continuă au condus la scăderi ușoare în greutate comparativ cu dieta fără restricții. Însă doar postul alternant (alternate day fasting) a arătat o reducere semnificativă statistic, dar nu clinic semnificativă față de dieta cu restricție calorică:

• Reducere medie în greutate față de restricția calorică: –1,29 kg

• Față de postul cu intervale (time-restricted eating): –1,69 kg

• Față de postul pe zile întregi (whole-day fasting): –1,05 kg

Cu toate acestea, diferențele nu au atins pragul minim de 2 kg stabilit de autori pentru a fi considerate relevante clinic în cazul persoanelor cu obezitate.

În ceea ce privește factorii cardiometabolici:

• Postul alternant a fost asociat cu scăderea colesterolului total și LDL ("colesterolul rău") comparativ cu postul pe intervale.

• Postul pe intervale a fost asociat cu creșterea ușoară a colesterolului față de postul pe zile întregi.

• Niciun regim nu a arătat beneficii clare în ceea ce privește glicemia sau nivelul HDL ("colesterolul bun").

Analiza subgrupurilor nu a evidențiat diferențe notabile între studiile de scurtă durată (<24 săptămâni) și cele cu durată mai lungă (>24 săptămâni), cu excepția cazurilor comparate cu dieta ad-libitum, unde efectele erau mai clare.

Limitări

• Heterogenitate ridicată între studii.

• Mărimi reduse ale eșantioanelor în multe dintre studii.

• Certitudine scăzută spre moderată a dovezilor pentru majoritatea rezultatelor.

Totuși, autorii subliniază că aceasta este una dintre primele meta-analize de rețea care combină comparații directe și indirecte între toate strategiile de dietă, oferind estimări mai precise.

Concluzii

Studiul sugerează că postul intermitent este o opțiune echivalentă cu dietele cu restricție calorică în privința scăderii ponderale și a îmbunătățirii profilului cardiometabolic. Dintre toate formele de post, postul alternant ar putea avea un avantaj modest, deși insuficient pentru a fi considerat superior din punct de vedere clinic.

Autorii recomandă studii mai lungi, de înaltă calitate, pentru a confirma aceste constatări. Într-un editorial asociat, cercetători din Columbia evidențiază faptul că intervențiile structurate, indiferent de tipul de dietă, pot aduce beneficii nu doar prin regimul alimentar în sine, ci și prin suportul profesional și educația nutrițională oferită pacientului.

Postul intermitent nu trebuie să înlocuiască alte strategii nutriționale, ci să fie integrat într-un model de îngrijire personalizat și sustenabil, adaptat fiecărui pacient.