Remisia prediabetului aduce un beneficiu cardiovascular major [meta-analiză]

Un studiu realizat pe baza datelor din Diabetes Prevention Program Outcomes Study din Statele Unite și DaQing Diabetes Prevention Outcomes Study din China și publicat recent a analizat relația dintre remisia prediabetului și riscul cardiovascular pe termen foarte lung. Cercetarea arată că atingerea normoglicemiei este asociată cu o reducere semnificativă a riscului de deces cardiovascular sau spitalizare pentru insuficiență cardiacă, beneficiu care persistă timp de decenii.

Context

prediabetul este asociat cu un risc crescut de boală cardiovasculară aterosclerotică, insuficiență cardiacă și mortalitate prematură, chiar înainte de apariția diabetului zaharat de tip 2. Rezistența la insulină și acumularea de grăsime viscerală joacă un rol central în această asociere, contribuind la inflamația cronică de grad scăzut, disfuncția endotelială și remodelarea cardiacă.

Intervențiile asupra stilului de viață, axate pe modificări alimentare și creșterea activității fizice, s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de progresie către Diabet zaharat de tip 2 și în ameliorarea factorilor de risc cardiometabolic. Cu toate acestea, studiile randomizate și meta-analizele anterioare nu au demonstrat în mod consecvent o reducere clară a evenimentelor cardiovasculare majore sau a mortalității, atunci când intervențiile au fost analizate strict în funcție de grupurile inițiale de randomizare.

În acest context, a apărut conceptul de remisie a prediabetului, definit ca revenirea de la hiperglicemie intermediară la reglare normală a glucozei. Date anterioare au arătat că remisia reduce substanțial riscul ulterior de diabet zaharat de tip 2, cu un efect persistent mult după încheierea intervenției active. Impactul său asupra evenimentelor cardiovasculare pe termen lung rămânea însă neclar.

Despre studiul actual

Analiza prezentată este una post-hoc observațională, realizată pe baza a două studii de prevenție a diabetului considerate de referință:

Diabetes Prevention Program Outcomes Study (DPPOS)

• Studiul urmărește cohorta originală a Diabetes Prevention Program, inițiat în 1996 în 23 de centre clinice din Statele Unite.

• Au fost incluși adulți cu vârsta de cel puțin 25 de ani, cu indice de masă corporală ≥24 kg/m² (≥22 kg/m² pentru persoanele asiatice) și prediabet definit conform criteriilor Asociației Americane de Diabet.

• Intervențiile inițiale au inclus:

  • program intensiv de modificare a stilului de viață (țintă: scădere ponderală ≥7% și minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână),

  • metformin,

  • placebo.

• Remisia prediabetului a fost evaluată după 1 an de intervenție.

• Analiza actuală a inclus 2402 participanți, urmăriți până în februarie 2020, cu un timp median de urmărire de aproximativ 20 de ani.

DaQing Diabetes Prevention Outcomes Study (DaQingDPOS)

• Studiul a debutat în 1986, în orașul Daqing din China.

• Au fost recrutați 576 adulți cu toleranță alterată la glucoză, fără antecedente cardiovasculare.

• Participanții au fost randomizați la:

  • intervenție dietetică,

  • intervenție prin exercițiu fizic,

  • combinație dietă și exercițiu,

  • grup de control.

• Intervenția a durat 6 ani, iar urmărirea a depășit 30 de ani.

• Remisia a fost evaluată la finalul celor 6 ani de intervenție.

• Pentru analiza actuală au fost incluși 540 participanți.

Definiția remisiei

În ambele studii, remisia a fost definită conform criteriilor Asociației Americane de Diabet:

• glicemie plasmatică a jeun <100 mg/dL,

• glicemie la 2 ore <140 mg/dL,

• hemoglobină glicozilată <5,7%.

Obiective și analiză statistică

• Obiectivul principal: apariția unui eveniment compozit format din deces cardiovascular sau spitalizare pentru insuficiență cardiacă.

• Au fost analizate și obiective secundare: evenimente cardiovasculare majore, insuficiență cardiacă, mortalitate totală.

• Modelele statistice au inclus ajustări extinse pentru factori de risc inițiali, tratamente medicamentoase și apariția diabetului zaharat de tip 2 ca variabilă dependentă de timp.

• În DPPOS s-a utilizat și metoda de ponderare prin probabilitatea inversă de tratament, pentru a reduce influența diferențelor bazale între grupuri.

• A fost realizată o meta-analiză unificată care a combinat datele din ambele cohorte.

Rezultate

Rezultate în DPPOS

• 11,5% dintre participanți (275 din 2402) au atins remisia după un an.

• După un timp median de urmărire de 20 de ani:

  • rata evenimentelor cardiovasculare primare a fost de 1,74 la 1000 persoane-an la cei în remisie,

  • comparativ cu 4,17 la 1000 persoane-an la cei fără remisie.

• Raportul de risc ajustat pentru deces cardiovascular sau spitalizare pentru insuficiență cardiacă a fost:

  • 0,41 (interval de încredere 95%: 0,20–0,84).

• Rezultatele au rămas robuste după ajustări suplimentare și analize de sensibilitate.

• Atunci când s-a analizat atingerea remisiei cel puțin o dată pe parcursul urmăririi, riscul evenimentului primar a fost redus cu aproximativ 57%.

Rezultate în DaQingDPOS

• 13,3% dintre participanți au atins remisia după cei 6 ani de intervenție.

• Pe parcursul a peste 30 de ani de urmărire:

  • rata evenimentului primar a fost de 9,5 la 1000 persoane-an în grupul cu remisie,

  • față de 17,0 la 1000 persoane-an în grupul fără remisie.

• Raportul de risc ajustat pentru evenimentul primar a fost:

  • 0,49 (interval de încredere 95%: 0,28–0,84).

• Reduceri semnificative au fost observate și pentru:

  • spitalizarea pentru insuficiență cardiacă,

  • evenimentele cardiovasculare majore,

  • mortalitatea totală.

Meta-analiza combinată

• Combinarea datelor din cele două studii a arătat:

  • un raport de risc ajustat de 0,47 pentru deces cardiovascular sau spitalizare pentru insuficiență cardiacă,

  • un raport de risc ajustat de 0,63 pentru mortalitatea totală.

• Heterogenitatea între studii a fost minimă pentru obiectivul principal.

Concluzii

Această analiză amplă, bazată pe două cohorte independente și urmărite timp de două până la trei decenii, demonstrează că remisia prediabetului este asociată cu un beneficiu cardiovascular major și de durată. Efectul persistă mult după încheierea intervențiilor asupra stilului de viață și este observat în populații cu profiluri culturale și metabolice diferite.

Rezultatele sugerează că atingerea normoglicemiei nu este doar un marker favorabil, ci un obiectiv terapeutic relevant, comparabil cu normalizarea tensiunii arteriale sau a colesterolului în prevenția cardiovasculară. Integrarea explicită a remisiei prediabetului ca țintă clinică ar putea redefini strategiile de prevenție, cu implicații importante pentru ghidurile viitoare și pentru sănătatea publică.