Scaun deschis la culoare

©

Autor:

Culoarea materiilor fecale variază de la un caz la altul şi poate indica prezența anumitor afecțiuni sau condiții patologice. Scaunul deschis la culoare poate fi asociat sau nu altor manifestări clinice mai mult sau mai puțin specifice sferei gastrointestinale. În majoritatea cazurilor însă, scaunele deschise la culoare indică prezența unei afecțiuni gastrice şi necesită tratament precoce.

Cauzele scaunelor deschise la culoare

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot determina apariția scaunelor deschise la culoare:


De asemenea, pot fi descrişi anumiți factori de risc care pot favoriza apariția scaunelor deschise la culoare. Unul dintre aceștia este administrarea îndelungată a anumitor medicamente, precum antibioticele, antiinflamatoarele, steroizii anabolizanți și anticoncepționalele orale. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice care pot apărea în asocierea scaunelor deschise la culoare

Manifestările clinice care pot însoți scaunele deschise la culoare variază în funcție de afecțiunea cauzatoare.

  • Scaunele decolorate în hepatita virală pot fi însoțite de alte manifestări clinice specifice acesteia: inapetență, grețuri, vărsături, perceperea unui gust amar în gură, constipație sau diaree, balonare, dureri abdominale localizate cu predominanță în zona de proiecție a ficatului (în hipocondrul drept) și a stomacului (în epigastru), cefalee, febră, oboseală, mialgii, astenie, insomnie sau somnolență.
  • Scaunele deschise la culoare la bolnavii de hepatită alcoolică pot fi însoțite de oboseală, paloare, inapetență, durere abdominală, grețuri și vărsături, cefalee, senzația de gură uscată, sete excesivă, febră, icter sclero-tegumentar, confuzie, hepatomegalie, prezența ascitei.
  • Bolnavii de ciroză hepatică pot prezenta scaune deschise la culoare alături de oboseală, inapetență, grețuri, icter sclero-tegumentar, edeme gambiere, eritem palmar, apariția unor iritații la nivelul pielii, tulburări de concentrare, confuzie, scădere în greutate, dezvoltarea glandelor mamare și atrofierea testiculelor la bărbați, etc.
  • Bolnavii cu pancreatită pot acuza durere abdominală severă localizată în epigastru, cu iradiere spre hipocondrul drept și stâng (așa numita „durere în bară”, specifică afecțiunilor pancreatice) însoțită de scaune deschise la culoare, transpirații reci, grețuri și vărsături, febră, diaree, tahicardie, icter, stare generală alterată.
  • Cancerul de pancreas se manifestă prin durere abdominală localizată la nivelul etajului abdominal superior, cu iradiere în spate, icter sclero-tegumentar, grețuri, vărsături, diaree, anorexie, lipodistrofie (distribuirea inegală a țesutului adipos în regiunea subcutanată), inapetență, scădere ponderală bruscă și inexplicabilă, apariția diabetului zaharat, etc.
  • Bolnavii cu cancer de vezică biliară pot prezenta durere la nivelul hipocondrului drept, scaune deschise la culoare, urini hipercrome, grețuri și vărsături, febră, icter și prurit tegumentar, distensie abdominală, balonare.
  • Colangita sclerozantă primară se caracterizează prin oboseală, astenie, scaune deschise la culoare, prurit tegumentar, febră, frisoane, durere localizată la nivelul hipocondrului drept, icter, hepatomegalie, splenomegalie, scădere ponderală, ascită, etc.
  • Scaunele deschise la culoare apărute în parazitozele intestinale pot fi însoțite de alte manifestări clinice precum oboseală, stare generală alterată, grețuri, diaree apoasă și urât mirositoare, scădere ponderală, flatulență, borborisme, dureri abdominale colicative, balonare.
  • Bolnavii cu sindrom de intestin iritabil pot prezenta dureri abdominale care dispar în urma defecației, scaune deschise la culoare, diaree sau constipație, flatulență, balonare, senzația de defecație incompletă, prezența mucusului în componența materiilor fecale.
  • În boala Crohn pot apărea dureri abdominale, febră, scaune deschise la culoare, diaree, scădere ponderală, oboseală, anemie, inapetență, melenă sau hematochezie, hepatomegalie, sindrom de malabsorbție.
  • Bolnavii cu colită ulcerativă pot prezenta scaune deschise la culoare, diaree, tenesme rectale, rectoragii, dureri abdominale, iar în formele severe, febră, grețuri, vărsături, transpirații.
  • Litiaza biliară se caracterizează prin durere abdominală localizată în epigastru, cu iradiere la nivelul hipocondrului drept, cu caracter colicativ, însoțită de grețuri, vărsături bilioase, gust amar perceput dimineața la trezire, cefalee, balonări postprandiale, diaree, febră, frisoane, icter. [1], [2], [3], [4]


Diagnosticarea scaunelor deschise la culoare

Anamneza

Trebuie să cuprindă informații privitoare la momentul în care bolnavul a observa apariția scaunelor deschise la culoare, prezența altor manifestări clinice asociate acestor modificări ale materiilor fecale, ce anume l-a determinat pe bolnav să se prezinte la medic, alte boli de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condițiile de viață şi muncă ale bolnavului, dacă acesta fumează sau consumă alcool, medicamente administrate de acesta, etc.

Examen clinic

La examinarea clinică a bolnavului medicul poate decela prezența unor semne clinice specifice anumitor afecțiuni care pot determina apariția scaunelor decolorate.

Diagnostic paraclinic

  • hemoleucograma completă, determinarea testelor hepatige (transaminaze, fosfataza alcalină, bilirubina totală şi directă), determinarea enzimelor pancreatice, endoscopia digestivă superioară, colonoscopia, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă, ecografia abdominală, tomografia computerizată abdominală, rezonanța magnetică abdominală, coprocultara, examenul coproparazitologic, etc. [1], [2], [3], [4]


Tratamentul scaunelor deschise la culoare

În prezent, nu există un tratament specific pentru modificarea scaunelor deschise la culoare; singurul tratament accesibil pentru îndepărtarea acestui aspect este tratamentul specific bolii de fond (tratamentul etiologic).

  • Tratamentul hepatitelor virale cronice constă în administrarea de interferon Pegylat, analogi nucleozidici/nucleotidici (precum TenofovirEntecavir), Ribavirină sau/și agenți antivirali direcți, în funcție de virusul hepatic implicat. Hepatitele virale acute nu necesită tratament medicamentos.
  • Tratamentul cirozei hepatice constă în combaterea agentului etiologic și întreruperea evoluției bolii. În cazul cirozei hepatice apărute pe fondul hepatitei alcoolice, se recomandă întreruperea consumului de alcool. În cazul cirozei hepatice apărute pe fondul hepatitei virale, se recomandă administrarea tratamentului antiviral cu interferon Pegylat și agenți nucleozidici/nucleotidici. Pentru întreruperea evoluției bolii se administrează medicamente antifibrotice (principalul mecanism patogenic prezent în cadrul cirozei hepatice fiind fibroza), precum interleukină 10, Colchicină, Rosiglitazonă, Pentoxifilină, corticosteroizi, Silimarină, Silibinum, etc. În prezent, singurul tratament etiologic al cirozei hepatice este transplantul hepatic.
  • Mecanismul patogenic prezent în cadrul cirozei biliare este similar cirozei hepatice, astfel încât tratamentul constă în administrarea medicamentelor antifibrotice. Cel mai utilizat antifibrotic este acidul ursodeoxicolic.
  • Tratamentul litiazei biliare este chirurgical și constă fie în eliminarea calculilor de la nivelul veziculei biliare sau a căii biliare principale, fie în îndepărtarea acestor structuri anatomice.
  • Tratamentul etiologic al pancreatitelor constă în administrarea de antibiotice sau intervenție chirrugicală, în cazul formelor severe de pancreatită, cu risc de apariție a necrozei pancreatice.
  • Tratamentul cancerului de pancreas presupune intervenție chirurgicală (pancreatectomie) și chimioterapie.
  • În cazul neoplasmului biliar, se recomandă extirparea chirurgicală a veziculei biliare sau a ductelor biliare afectate de către procesul tumoral și administrarea chimioterapiei.
  • Etiologia colangitei sclerozante primare nu este cunoscută pe deplin, astfel încât tratamentul acestei afecțiuni este unul complex, ce presupune monitorizarea bolii, administrarea acidului ursodeoxicoli, dilatarea pe cale endoscopică a stenozelor localizate la nivelul căilor biliare și antibioterapie în cazul formelor bacteriene de boală. Singurul tratament curativ este transplantul hepatic.
  • Tratamentul parazitozelor constă în administrarea de antimicotice (precum Albendazol, Metronidazol, Tinidazol, etc.).
  • Tratamentul bolii Crohn și a colitei ulcerative poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteroizi, aminosalicilați (precum Mesalazina, Salazopirina, etc.), agenți biologici (precum Adalimumab, Infliximab, etc.), imunosupresoare (precum Azatioprina, Metotrexatul, etc.) și antibiotice (Claritromicină, Ciprofloxacină, Rifaximină, Metronidazol). Tratamentul chirurgical variază de la o afecțiune la alta: în cadrul colitei ulcerative se poate practica proctocolectomia totală sau colectomia, iar în cazul bolii Crohn se efectuează rezecții intestinale limitate. [1], [2], [3], [4]
Caută un semn/simptom de boală:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.