Legătura dintre diabet și obezitate

©

Autor:

Legătura dintre diabet și obezitate
Obezitatea este definită de grăsimea corporală prezentă în exces, ce duce la un IMC (indice de masă corporală) calculat mai mare de 30. (1) Cu o creștere a numărului de cazuri înregistrate în majoritatea populațiilor din întreaga lume, obezitatea este asociată cu dezvoltarea și progresia bolilor cu mortalitate ridicată, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, (2) reprezintând o provocare majoră pentru sănătate la nivel mondial. (3)

Legătura dintre obezitate și diabet a fost abordată în multe studii de-a lungul timpului, dar cele mai noi dintre ele constată cum obezitatea nu este o cauză primară a diabetului, însă este un important factor favorizant. (1) Așadar, obezitatea joacă un rol important în dezvoltarea pre-diabetului și a diabetului. (4)

Diabetul se caracterizează prin concentrații crescute de glucoză în sânge, în urma producției insuficiente sau eronate de insulină de către celulele beta ale pancreasului sau prezența unei rezistențe marcate la insulină la nivelul țesuturilor periferice. (4) Insulina, în mod normal, reglează nivelul glucozei din sânge. În diabet însă, acest mecanism este afectat. O creștere a numărului de celule adipoase (alcătuiesc țesutul adipos/gras) duce și la o rezistență mai mare a celulelor la acțiunea insulinei. (5)

Cum influențează obezitatea apariția diabetului?

Predispoziția genetică joacă un rol important

Consumul excesiv de carbohidrați conduce la o apariție mai timpurie a diabetului la persoanele predispuse genetic. În plus, consecințele dezechilibrului dintre nivelurile de glucoză și insulină prezente la aceste persoane, sunt producția și depozitarea crescută a grăsimilor, contribuind la apariția dezechilibrelor metabolice. În acest mod, se creează un cerc vicios și se impune o abordare corectă a ambelor patologii. (1) Atât obezitatea, cât și diabetul conferă un risc crescut pentru apariția diferitelor tulburări de sănătate, ducând la scăderea speranței de viață și a calității acesteia. (8)

Un procent ridicat de grăsime favorizează apariția rezistenței la insulină

Cercetătorii constată cum grăsimea situată în partea superioară a corpului (grăsimea abdominală), evaluată prin raportul circumferințelor talie-șold, asociază un risc crescut de intoleranță la glucoză, rezistență la insulină, hipertensiune și hipertrigliceridemie. Cum excesul de adipozitate viscerală poate fi găsit nu doar la pacienții obezi, ci de asemenea, la cei care sunt supraponderali sau chiar au o greutate normală și pentru că excesul de grăsime depozitată la nivel visceral este răspunzător de apariția rezistenței la insulină, a fost estimată o prevalență a adipozității viscerale de> 20% în totalul populației. (10)

 

Asocierea dintre diabet și obezitate

Riscul crescut de alterare a funcțiilor altor organe

Pacienții obezi cu depuneri de grăsime în ficat, inimă, mușchi scheletic, au un risc crescut de alterare a funcțiilor acestora. De exemplu, prin alterarea structurilor inimii, există posibilitatatea apariției cronice a hipertensiunii, dezvoltarea bolii ischemice cardiace și a cardiomiopatiei diabetice. (2) Persoanele cu obezitate sunt mai predispuse să manifeste boală coronariană, angină pectorală, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială și chiar moarte subită. Adipozitatea de la nivel visceral conferă un risc mult mai mare de a dezvolta comorbidități decât adipozitatea subcutanată. Mulți pacienți obezi ce au și diabet prezintă un profil lipidic cu aterogenitate crescută (favorizează apariția complicațiilor cardiovasculare). (7) Așadar, diabetul zaharat de tip 2 și adipozitatea viscerală alcătuiesc în mod cert un context cu risc crescut pentru afecțiuni ulterioare cardiovasculare. (10)

Nici pancreasul nu scapă neafectat de obezitate

Grăsimea depozitată la nivel pancreatic crește o dată cu obezitatea, fiind sugerată legătura dintre aceasta și disfunția celulelor beta, răspunzătoare de eliminarea în sânge a insulinei. În anumite studii, numărul de celule beta se reduce cu 20%-40% încă din stadiul de prediabet. Conservarea funcției celulelor beta pancreatice este unul dintre obiectivele terapiei diabetului și ar trebui să primeze ca strategie încă din momentul diagnosticului unui prediabet. (11)

Modificarea microbiomului intestinal

În contextul studiilor recent efectuate cu privire la analiza microbiomului intestinal la pacienții obezi, se constată cum bacteriile intestinale și fragmentele lor pot migra extraintestinal, traversând bariera intestinală și coloniza, respectiv acumula în sânge. Astfel, pot exercita acolo roluri imunogene care afectează metabolismul glucozei și alți parametri fiziologici. (10)

Pacienții cu diabet și obezitate au în comun fragilitatea osoasă

Diabetul și obezitatea asociază un risc crescut de fracturi, în special fractură de șold. Pacienții trebuie să acorde o atenție suplimentară acestui aspect, având o fragilitate osoasă crescută. Mecanismele fiziopatologice care acționează asupra structurii osoase nu sunt pe deplin înțelese, dar costurile de îngrijire și consecințele fracturilor sunt ridicate, respectiv grave din punctul de vedere al recuperării. Studiile recomandă prevenție din acest punct de vedere. Cum expunerea la glucoză și complicațiile diabetului sunt contribuabili majori, cea mai eficientă strategie pentru a reduce riscul de fractură este reprezentată de îmbunătățirea controlului glicemic. (12)

Afectarea mobilității articulare

Diabeticii au o mobilitate articulară afectată, iar obezitatea favorizează acest lucru, fapt explicat prin activitate fizică insuficientă, pierderea masei musculare și a calității mușchilor, încărcare presională nedorită asupra articulațiilor, mecanisme ce contribuie la apariția osteoartritei. (13)

 

Legătura dintre diabet și obezitate, în contextul bolilor neurodegenerative

Totodată, populația diabetică în vârstă este mai susceptibilă la boli neurodegenerative decât persoanele în vârstă fără diabet. Obezitatea și diabetul, combinate cu îmbătrânirea, contribuie la susceptibilitatea unei persoane pentru a dezvolta boala Alzheimer, dar și alte boli ce asociază declinul cognitiv. A fost cert observată implicarea stresului oxidativ și a neuroinflamației cronice (14) la pacienții ce suferă de obezitate și diabet, aceștia având un risc crescut de a dezvolta Alzheimer. Pierderea în greutate și controlul glicemic adecvat sunt esențiale, un alt obiectiv în acest context devenind administrarea de medicamente antidiabetice cu acțiuni neuroprotectoare. (15)

 

 

De ce acești pacienți sunt mai susceptibili la apariția infecțiilor respiratorii?

 

Atât obezitatea, cât și diabetul afectează sistemului imunitar, modificând reacția acestuia la infecțiile bacteriene sau virale (de exemplu, evoluția pacienților cu diabet și obezitate infectați cu COVID-19). În general, diabetul agravează prognosticul infecției, pacienții având o morbiditate și mortalitate crescută față de populația generală. Obezitatea afectează funcția pulmonară în mai multe moduri (mecanic, inflamator), ceea ce face ca obezii să fie mai predispuși să manifeste simptome respiratorii și să progreseze mai rapid spre insuficiență respiratorie. (16)

 

Prognostic

Persoanele cu greutate corporală cu 20% până la 30% mai mare decât greutatea ideală ce au diabet zaharat, prezintă o rată a mortalității de 2,5 până la 3,3 ori mai mare decât persoanele cu diabet, dar cu o greutate normală. Dacă obezitatea este severă (peste 30%), rata mortalității este de 5,2 până la 7,9 ori mai mare. (7) Așadar, obezitatea joacă un rol foarte important în evoluția comorbidităților.

 

Recomandări terapeutice

Pierderea în greutate la pacienții obezi este un obiectiv important ce îmbunătățește glicemiile. Modificările stilului de viață sunt primul pas pentru a-l îndeplini, urmate de tratamente țintite antidiabetice și antiobezitate. (18)


Și pentru că diabetul zaharat de tip 2 este cea mai studiată tulburare metabolică asociată obezității, iar îmbunătățirea și remisiunea diabetului la pacienții cu obezitate este superioară după intervenția chirurgicală bariatrică în comparație cu terapia medicală convențională, chirurgia bariatrică este acum un algoritm de tratament în managementul pacienților cu diabet și obezitate severă. (19) În consecință, chirurgia bariatrică poate chiar să obțină intrarea diabetului în remisiune. (20)


Ultimul deceniu a cunoscut progrese majore cu privire la recunoașterea legăturii dintre obezitate și diabet, iar în continuare sunt derulate studii pentru a înțelege bazele genetice ale mecanismelor și evenimentele celulare care stau la bazele acestor boli, pentru a concepe tratamente noi, mai bune și pentru a împiedica apariția complicațiilor. (17) Asocierea diabetului și a obezității reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, iar intervențiile asupra stilului de viață care promovează pierderea în greutate (de exemplu, activitatea fizică) pot fi eficiente în a reduce progresia diabetului la persoanele cu risc. (7)

 

Suportul familiei, dar și comunicarea eficientă cu medicul specialist, sunt esențiale atunci aceste patologii sunt asociate.


Data actualizare: 03-09-2021 | creare: 03-09-2021 | Vizite: 166
Bibliografie
1. Malone JI, Hansen BC. Does obesity cause type 2 diabetes mellitus (T2DM)? Or is it the opposite? Pediatr Diabetes. 2019;20(1):5-9. doi:10.1111/pedi.12787
2. González N, Moreno-Villegas Z, González-Bris A, Egido J, Lorenzo Ó. Regulation of visceral and epicardial adipose tissue for preventing cardiovascular injuries associated to obesity and diabetes. Cardiovasc Diabetol. 2017;16(1):44. doi:10.1186/s12933-017-0528-4
3. Global, regional, and national prevalence of overweight and obesity in children and adults during 1980-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013 - PubMed. Accessed August 30, 2021. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24880830/
4. Boles A, Kandimalla R, Reddy PH. Dynamics of diabetes and obesity: Epidemiological perspective. Biochim Biophys Acta Mol Basis Dis. 2017;1863(5):1026-1036. doi:10.1016/j.bbadis.2017.01.016
5. Thevis M, Thomas A, Schänzer W. Insulin. Handb Exp Pharmacol. 2010;(195):209-226. doi:10.1007/978-3-540-79088-4_10
6. Cnop M. Fatty acids and glucolipotoxicity in the pathogenesis of Type 2 diabetes. Biochem Soc Trans. 2008;36(Pt 3):348-352. doi:10.1042/BST0360348
7. Maggio CA, Pi-Sunyer FX. Obesity and type 2 diabetes. Endocrinol Metab Clin North Am. 2003;32(4):805-822, viii. doi:10.1016/s0889-8529(03)00071-9
8. Pulgaron ER, Delamater AM. Obesity and type 2 diabetes in children: epidemiology and treatment. Curr Diab Rep. 2014;14(8):508. doi:10.1007/s11892-014-0508-y
9. Polsky S, Ellis SL. Obesity, insulin resistance, and type 1 diabetes mellitus. Curr Opin Endocrinol Diabetes Obes. 2015;22(4):277-282. doi:10.1097/MED.0000000000000170
10. Piché M-E, Tchernof A, Després J-P. Obesity Phenotypes, Diabetes, and Cardiovascular Diseases. Circ Res. 2020;126(11):1477-1500. doi:10.1161/CIRCRESAHA.120.316101
11. Inaishi J, Saisho Y. Beta-Cell Mass in Obesity and Type 2 Diabetes, and Its Relation to Pancreas Fat: A Mini-Review. Nutrients. 2020;12(12):E3846. doi:10.3390/nu12123846
12. Walsh JS, Vilaca T. Obesity, Type 2 Diabetes and Bone in Adults. Calcif Tissue Int. 2017;100(5):528-535. doi:10.1007/s00223-016-0229-0
13. Duclos M. Osteoarthritis, obesity and type 2 diabetes: The weight of waist circumference. Ann Phys Rehabil Med. 2016;59(3):157-160. doi:10.1016/j.rehab.2016.04.002
14. Gómez-Apo E, Mondragón-Maya A, Ferrari-Díaz M, Silva-Pereyra J. Structural Brain Changes Associated with Overweight and Obesity. J Obes. 2021;2021:6613385. doi:10.1155/2021/6613385
15. Pugazhenthi S, Qin L, Reddy PH. Common neurodegenerative pathways in obesity, diabetes, and Alzheimer’s disease. Biochim Biophys Acta Mol Basis Dis. 2017;1863(5):1037-1045. doi:10.1016/j.bbadis.2016.04.017
16. Zhou Y, Chi J, Lv W, Wang Y. Obesity and diabetes as high-risk factors for severe coronavirus disease 2019 (Covid-19). Diabetes Metab Res Rev. 2021;37(2):e3377. doi:10.1002/dmrr.3377
17. Kahn SE, Hull RL, Utzschneider KM. Mechanisms linking obesity to insulin resistance and type 2 diabetes. Nature. 2006;444(7121):840-846. doi:10.1038/nature05482
18. Melmer A, Kempf P, Laimer M. The Role of Physical Exercise in Obesity and Diabetes. Praxis. 2018;107(17-18):971-976. doi:10.1024/1661-8157/a003065
19. Nguyen NT, Varela JE. Bariatric surgery for obesity and metabolic disorders: state of the art. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2017;14(3):160-169. doi:10.1038/nrgastro.2016.170
20. Chumakova-Orin M, Vanetta C, Moris DP, Guerron AD. Diabetes remission after bariatric surgery. World J Diabetes. 2021;12(7):1093-1101. doi:10.4239/wjd.v12.i7.1093
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Obezitatea viitoarei mame ar putea afecta dezvoltarea oaselor fătului
  • Obezitatea - factor de risc pentru majoritatea formelor de cancer
  • Studiu: cea mai bună opțiune privind chirurgia obezității
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.