Stresul și factorii sociali modelează microbiomul intestinal și cresc riscul de obezitate

O analiză științifică publicată în Clinical Gastroenterology and Hepatology de o echipă de la UCLA Health arată că obezitatea nu este determinată doar de dietă și exercițiu fizic, ci și de factori sociali și de stres care influențează direct microbiomul intestinal și funcționarea creierului. Studiul subliniază că acești factori creează schimbări biologice ce favorizează creșterea în greutate și dificultatea menținerii pierderii ponderale.

Context

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în Statele Unite: aproximativ 40% dintre adulți au obezitate, iar costurile medicale aferente se ridică la 173 miliarde de dolari anual. În plus, decesele prin cancer asociat obezității s-au triplat între 1999 și 2020.
Deși intervențiile clasice vizează reducerea aportului caloric și creșterea activității fizice, cercetările recente demonstrează că determinantele sociale ale sănătății – venitul, educația, accesul la servicii medicale, condițiile de locuire și expunerea la discriminare – joacă un rol central în apariția și agravarea obezității.

Despre analiza actuală

Revizuirea, realizată de echipa coordonată de dr. Arpana Church, co-director al Goodman-Luskin Microbiome Center, a sintetizat dovezi din literatura științifică privind interacțiunea axei creier–microbiom intestinal cu factorii psihosociali și de mediu.

Cercetătorii descriu această axă ca pe o „punte biologică” între mediul social și riscul de obezitate, prin intermediul unor molecule-cheie:

• hormoni stimulatori ai apetitului,

• markeri inflamatori,

• metaboliți neuroactivi.

Acești mediatori influențează alegerile alimentare, frecvența și cantitatea meselor, preferința pentru alimente ultraprocesate, funcția metabolică și nivelul de activitate fizică.

Analiza arată că factorii sociali – precum venitul redus, educația limitată, lipsa accesului la spații sigure pentru exercițiu, alimentația deficitară, violența, stresul cronic și rasismul structural – se traduc în modificări măsurabile la nivel de microbiom intestinal și circuite cerebrale de reglare a apetitului și recompensei.

Rezultate și mecanisme identificate

• Statutul socioeconomic scăzut favorizează consumul de alimente ieftine, dense energetic și procesate, din cauza lipsei de alternative sănătoase.

• Izolarea socială perturbă rețelele cerebrale implicate în luarea deciziilor și autocontrol, crescând riscul de comportamente alimentare nesănătoase.

• Expunerea la stres cronic și discriminare modifică atât compoziția microbiomului, cât și căile neuronale, promovând inflamația și reducând autocontrolul.

• Dezavantajele de cartier se asociază cu scăderea diversității microbiomului intestinal și o prevalență crescută a bacteriilor dăunătoare, ceea ce alterează metabolismul și amplifică riscul de obezitate.

• Consumul cronic de alimente ultraprocesate afectează structura creierului, reducând volumul de substanță cenușie și perturbând rețelele responsabile de reglarea emoțiilor, motivației și recompensei.

• Inflamația indusă de dietă și microbiomul alterat generează un cerc vicios de dependență alimentară și comportamente de tip „emotional eating”.

• Expunerea timpurie, inclusiv prenatală sau în copilăria mică, la stres și adversități sociale modelează microbiomul și axa creier–intestin, crescând susceptibilitatea la obezitate pe tot parcursul vieții.

Concluzii și implicații

Analiza subliniază că obezitatea este o boală complexă, determinată nu doar de factori individuali, ci și de condițiile sociale și economice în care trăiesc oamenii.

• La nivel individual, persoanele pot încerca să atenueze efectele negative prin:

  • alegerea unor alimente cât mai nutritive în limitele bugetului,

  • consolidarea conexiunilor sociale,

  • reducerea stresului prin activități precum exercițiul fizic, timpul petrecut în natură, jurnalizarea, practica recunoștinței.

• La nivel de sistem, autorii solicită politici publice curajoase care să îmbunătățească accesul la alimentație sănătoasă, educație și servicii medicale de calitate și să reducă inegalitățile structurale.

Dr. Arpana Church afirmă că „abordarea obezității necesită mai mult decât schimbarea alegerilor individuale – trebuie să recunoaștem rolul forțelor sociale și de mediu în modelarea sănătății intestinului, a comportamentului și a rezultatelor pe termen lung”.

Pentru medici, implicațiile sunt clare: planurile de tratament trebuie personalizate nu doar biologic, ci și psihosocial, ținând cont de modul în care factorii de viață ai pacienților se acumulează și influențează evoluția bolii.