Studii de cohortă — Nefrologie

Fiecare creştere de 10 puncte în PHDI reduce riscul de sindrom CKM stadiu 3/4 cu 13,7%, de accident vascular cerebral cu 16,5% şi de insuficienţă cardiacă cu 18,8% (NHANES, n=45.460). Global, carnea roşie depăşeşte de 3 ori recomandările EAT-Lancet, iar zahărul adăugat a crescut cu 33,5% între 1990–

Analiză SYMPLICITY (n=4.155 pacienți, 36 luni): denervarea renală produce reducere bifazică și durabilă a TA — accentuată primele 6 luni, continuată gradual. Predictori de răspuns mai bun: TA bazală înaltă, fibrilație atrială și diabet tip 2. Fără efect de rebound la 36 luni.

Studiu ML (n=1.116, DM+CKD, urmărire 3,1 ani): modelul LGBM bazat pe 10 caracteristici prezice evenimente CV majore cu AUC=0,740. Predictori principali: eGFR, vârsta şi indicele trigliceride-glucoză. Incidență CV: 14,1%.

Consens Delphi internațional (criteriile PAMO) + cohortă (n=1.258, 28 centre internaționale): tratamentul medical al aldosteronismului primar obține răspuns biochimic complet la 52,9% și răspuns clinic complet la numai 18,3%. Predictor: sex feminin (OR=2,099). Chirurgia rămâne net superioară (răspun

Post-hoc SPRINT (n=8.369, urmărire 3,9 ani, 183 IC): eGFR bazal modifică semnificativ asocierea dintre tratamentul intensiv al TA și IC incidentă. La eGFR normal, tratamentul intensiv aduce mai mult beneficiu CV. La BRC, magnitudinea beneficiului pe IC incidentă este mai mică. Implicații pentru indi

Cohortă prospectivă CHARLS (n=3.429 participanți CKM 0–3, urmărire 3 ani, 620 BCV): AIP crescut asociat cu risc BCV semnificativ crescut (OR=1,37–2,14). Trigliceridele — variabila predictor cheie. Monitorizarea longitudinală a AIP poate identifica timpuriu pacienții CKM la risc crescut de BCV.

Studiu retrospectiv matched (n=293 vs 293, PCI, Italia): noii agenți antidiabetici (NAD) reduc CA-AKI de la 8,5% (non-NAD) la 4,1% (p=0,023). Beneficiul cel mai mare cu SGLT2i și GLP-1RA. CA-AKI post-PCI redusă cu 52% la diabetici pe terapie cu NAD.

Studiu de derivare și validare a scorului KID-ACS, publicat în European Heart Journal, 3 ianuarie 2025. Cercetători din Elveția, UK, Cehia și Germania (Wenzl FA, Wang P, Arrigo M et al.) analizează proenkephalina (PENK) ca biomarker de leziune renală acută (AKI) și mortalitate la pacienții

Studiu retrospectiv german (n=176 ESRD + TAVI, 2006–2019): TA-TAVI cu mortalitate la 1 an de 57,3% față de 27,8% la TF-TAVI (p<0,001). TA-TAVI este singurul predictor independent al mortalității la 1 an (HR ajustat 2,65; IC: 1,63–4,30). TF-TAVI recomandat ori de câte ori este fezabil anatomic.

div class=evidentiatpZhou Xiaoxin, Deng Chunyan, Chen Lin și colaboratori (Third Affiliated Hospital of Chongqing Medical University, China). Studiu publicat în iCardiovascular Research/i, 14 decembrie 2024. Zinc-alfa2-glicoproteina (ZAG/AZ

div class=evidentiatpXu Lin, Liu Boao, Ma Honghui și colaboratori (Xinxiang Medical University, China). Studiu publicat în iFASEB Journal/i, 13 decembrie 2024. O-GlcNAc transferaza (OGT) și O-GlcNAcilarea globală sunt crescute în țesuturile

Analiză NHANES (n=33.868, 30 ani): femeile cu CKM au prevalenţă mai mică la stadiu 3 (15% vs 22%), dar risc de mortalitate semnificativ mai mare (HR 1,24-3,33 vs 0,85-2,60 la bărbaţi; P<0,001) — un paradox epidemiologic cu implicaţii pentru prevenţia cardiovasculară diferenţiată pe sex.

Srivastava SP și colaboratori (Science advances, 2024-12-04). Yale University. ANGPTL4 from podocytes and tubules is fibrogenic in diabetic kidneys through integrin β1 interaction, STING pathway activation, EMT/EndoMT promotion. ANGPTL4 mutant mice are protected from diabetic fibrosis. Pharmacolog

Cohortă Kailuan (36.571 participanți, 8,4 ani): MetS persistent creste riscul de BRC nou-apărut cu 85% (HR 1,85) și de progresie cu 65% (HR 1,65); MetS nou-apărut: HR 1,46 BRC; rezoluția MetS reduce riscul față de persistentă — managementul activ MetS nefroprotectiv.

Studiu de cohortă prospectiv (n=114 pacienți cu hipercortizolism vs 4.965 controale): excesul de cortizol endogen — inclusiv cel ușor (MACS) — produce hipertrofie ventriculară stângă și disfuncție diastolică persistentă chiar și după remisiunea biochimică.