Studii de cohortă — Nefrologie

Analiză proteomică (4.638 proteine, n=2.906 pacienți BRC) identifică 48 de proteine care prezic insuficiența cardiacă incidentă cu precizie superioară ecuațiilor standard (C-stat 0,790 vs 0,703, p=0,001). Patru ținte druggabile cu relație cauzală: FCG2B, IGFBP3, CAH6, ASGR1.

Un ceas proteomicǎ bazat pe 204 proteine plasmatice (ProtAge) prezice vârsta biologicǎ cu r=0,94 și identificǎ un decalaj de îmbǎtrânire asociat cu 18 boli cronice majore. Persoanele cu îmbǎtrânire acceleratǎ au risc de 5,8× pentru Alzheimer și 3,6× pentru mortalitate față de cei cu îmbǎtrânire înce

Studiu observațional multicentric (n=2.042 pacienți ATTR-CA) publicit în European Journal of Heart Failure demonstrează că adăugarea stadiului 4 (NT-proBNP ≥10.000 ng/L) la sistemul de stadializare NAC îmbunătățește semnificativ identificarea pacienților cu amiloidoză cardiacă cu transtiretină aflaț

Studiu MESA (n=6.814, urmărire ~16 ani) demonstrează că calcificarea inelului mitral (MAC) se asociază independent cu densitate osoasă redusă, demență, insuficiență renală și mortalitate crescută — sugerând că MAC funcționează ca marker al îmbătrânirii biologice multi-sistemice și al inflamației cro

Anticoagulantele orale și insuficiența renală cronică: o relație complexă Fibrilația atrială (FA) și boala renală cronică (BRC) coexistă frecvent: BRC crește riscul de FA prin hipertensiune arterială, hipertrofie ventriculară stângă, inflamație cronică și disfuncție autonomă; F

Contextul studiului Injuria renală acută (IRA) reprezintă o complicație frecventă și gravă a chirurgiei cardiace (cardiac surgery-associated AKI, CSA-AKI), afectând 20-30% din pacienții supuși operații pe cord deschis și 5-10% din cei cu intervenții coronariene sau valvulare minim-invaz

Cohortă din practică reală (Quebec, 8.899 pacienți cu FA + IRC stadiul III): apixaban 5 mg — 24% mai puțin risc de AVC/embolism/deces vs warfarină (HR=0,76), beneficiul condus de mortalitate (HR=0,61). Apixaban 2,5 mg: 35% mai puțin sîngerări majore. Rivaroxaban: similar warfarinei.

Urmărire post-SPRINT de 8,3 ani prin date EHR (3.041 participanți): controlul intensiv al TA produce un declin mai rapid al eGFR în intervenție (-0,96 vs -0,67 ml/min/an) dar efectul dispare post-intervenție — efect renal hemodinamic reversibil, fără lezare renală intrinsecă.

Analiza de subgrup FIDELITY (13.026 pacienți, Diabetes Obes Metab 2023): finerenona reduce consistent riscul renal și CV independent de markerii hepatici (steatohepatita, fibroză FIB-4). Beneficii CV mai mari la FIB-4 ridicat (24-52%). Finerenona sigur hepatic — enzime hepatice neutre.

Studiu prospectiv ESC Heart Failure 2023: fenotipizarea congestiei în AHF prin flux venos renal Doppler (bifazic/discontinuu = congestie sistemică severă) + cuplajul VD-PAP (TAPSE/Sm/SPAP redus = VD compromis). Combinatia lor identifică subgrupul cu prognostic cel mai prost.

Circulation 2023 (CREDENCE biomarkeri, n=2.627): NT-proBNP, hs-TnT, GDF-15, IGFBP7 puternic predictivi pentru evenimentele cardiace și renale (panou: HR 4,01 risc înalt). Canagliflozin reduce traiectoria crescătoare a biomarkerilor față de placebo la 1 an (toate p<0,01).

EPIS-AKI (30 țări, 10.568 pacienți): 18,4% LRA postoperatorie. Stadiu 3: mortalitate intra-spital 33,5%, MAKE90 53,1%. BRC (OR 2,0), complicații pulmonare (OR 2,43) — factori principali. Africa: incidență 8,5% dar mortalitate 23,9%.

Studiu de urmărire 10 ani (n=536): stadializarea cantitativă AI a plăcilor coronariene (AI-QCT) prezice MACE superior scorului CAC (C-index 0,73 vs 0,68) și factorilor clinici, prin caracterizarea plăcilor necalcificate vulnerabile independent de calcificările coronariene.

Model proteomică cu 32 proteine (elastic net Cox) depășește Pooled Cohort Equations în predicția riscului CV la 2.667 pacienți cu BCR: AUC 0,84–0,89 vs. 0,70–0,73, avantaj ~0,20 AUC la 3 ani. 34 proteine cu asociere cauzală prin randomizare mendeliană; căi dominante: inflamație, coagulare, fibroză h

Studiu de cohortă retrospectivă cu 19.858 pacienți cu DZ tip 2 (propensity score matching) demonstrează că inițierea statinelor se asociază cu un risc mai mic de boală renală cronică incidentă, beneficiul fiind maxim la pacienții cu control intensiv al LDL-colesterolului.