Tratamentul obezității în copilărie reduce riscurile pe termen lung pentru sănătate, dar nu și depresia

Obezitatea infantilă este o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, fiind asociată cu hipertensiune arterială, rezistență la insulină, dislipidemie și probleme psiho-sociale. În plus, copiii cu obezitate prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire ca adulți, inclusiv de diabet zaharat de tip 2 și boli cardiovasculare. În Suedia, principala opțiune terapeutică de lungă durată pentru obezitatea pediatrică constă în intervenții comportamentale și de stil de viață, însă pacienții cu forme severe pot necesita suplimentar chirurgie bariatrică sau farmacoterapie.
Un studiu amplu și prospectiv din Suedia a investigat în ce măsură tratamentul obezității pediatrice influențează riscul de complicații metabolice și de mortalitate la vârsta adultă. Studiul se bazează pe date colectate din mai multe registre naționale și oferă dovezi esențiale privind impactul pierderii în greutate la copii asupra sănătății pe termen lung.

Studiul s-a bazat pe date din Svenska Barnfetmaregistret (BORIS), al doilea cel mai mare registru prospectiv de copii și adolescenți cu obezitate din lume, coroborate cu alte registre naționale de sănătate și administrative din Suedia. Obiectivul principal a fost să se analizeze legătura dintre gradul de răspuns la tratamentul obezității în copilărie și riscul de a dezvolta în viața adultă (18-30 de ani) diverse complicații și mortalitate precoce. Studiul a inclus:

• 6.713 copii și adolescenți cu obezitate (cu vârste între 6 și 17 ani la inițierea tratamentului), care au primit cel puțin 1 an de terapie în BORIS.
• Un lot comparator de 32.402 indivizi din populația generală, asortați 1:5 pe criterii de sex, an de naștere și regiune geografică.

Participanții au fost monitorizați până la împlinirea vârstei de 30 de ani (sau până la apariția unui eveniment: deces, migrare, intervenție chirurgicală bariatrică etc.). Pentru a evalua eficacitatea tratamentului în copilărie, cercetătorii au măsurat modificările în Indicele de masă corporală – Scorul de deviație standard (IMC SDS) între începutul și sfârșitul intervenției:

• Răspuns slab: creștere a IMC SDS de ≥0,25.
• Răspuns intermediar: modificare a IMC SDS între −0,24 și +0,24.
• Răspuns bun: scădere a IMC SDS de ≥0,25.
• Remisie a obezității: pierdere suficientă în greutate pentru a nu mai îndeplini criteriile de obezitate.

În plus, pentru adolescenții cu vârste între 12 și 17 ani, eficacitatea tratamentului a fost analizată suplimentar și prin prisma procentajului de schimbare a IMC (ex. scădere de 5%, creștere de 5% etc.). Printre rezultatele urmărite s-au numărat:

• Diabet zaharat de tip 2 (T2D)
• Hipertensiune arterială
• Dislipidemie
• Depresie sau anxietate
• Nevoia de chirurgie bariatrică la vârsta adultă
• Mortalitatea prematură
• Fracturi (ca indicator al comportamentului de căutare a serviciilor medicale)

Rezultate

Incidența complicațiilor în funcție de răspunsul terapeutic

• Diabet zaharat de tip 2: Au apărut 113 cazuri noi (vârsta mediană la diagnostic: 22,2 ani). Riscul de T2D a fost substanțial mai mic în grupurile cu răspuns intermediar (HR ajustat=0,55), răspuns bun (0,42) și remisia obezității (0,16) față de răspuns slab.
• Hipertensiune arterială: Au apărut 216 cazuri noi (vârsta mediană la diagnostic: 23,4 ani). Doar remisia obezității a scăzut semnificativ riscul de hipertensiune (HR=0,40), spre deosebire de celelalte categorii de răspuns.
• Dislipidemie: 66 cazuri noi (vârsta mediană: 22,5 ani). Remisia obezității și răspuns bun au redus cel mai mult riscul (HR=0,22 respectiv 0,31 comparativ cu grupul răspuns slab).
• Depresie sau anxietate: 1.915 participanți au dezvoltat depresie/anxietate (vârsta mediană: 19,5 ani). Deși la nivel descriptiv incidența era mai mică în grupurile cu răspuns mai bun la tratament, diferențele nu au rămas semnificative după ajustare.
• Fracturi: 330 cazuri (vârsta mediană: 20,5 ani). Nu au existat asocieri statistice semnificative între eficacitatea tratamentului și riscul de fracturi.

Chirurgia bariatrică și mortalitatea prematură

• Chirurgia bariatrică: 375 participanți au suferit o astfel de intervenție, la o vârstă mediană de 20,5 ani. Riscul a fost cel mai ridicat în grupul răspuns slab, în timp ce remisia obezității a prezentat cea mai mare reducere a riscului de a ajunge la chirurgie bariatrică.
• Mortalitatea: 21 de decese (vârsta mediană: 23,6 ani). Riscul de deces prematur a scăzut semnificativ în grupurile răspuns intermediar (HR=0,30) și în grupul combinat remisia obezității + răspuns bun (HR=0,12), comparativ cu răspuns slab.

Interpretare și concluzii

• Eficacitatea tratamentului obezității din copilărie scade riscul de T2D, dislipidemie și hipertensiune la vârsta adultă. Remisia obezității (obținerea unui IMC sub pragul de obezitate) a oferit cele mai clare beneficii pe termen lung.
• Depresia și anxietatea nu au fost influențate semnificativ de gradul de răspuns la tratament, subliniind necesitatea de a trata separat componenta psiho-emoțională a obezității.
• Scăderea mortalității premature în rândul celor care au înregistrat un răspuns bun (sau remisie) sugerează că intervenția eficientă în copilărie poate normaliza riscul de deces la vârsta adultă.
• Chiar și răspunsul intermediar a adus beneficii considerabile, însă cele mai pronunțate rezultate se observă în cazul remisiunii complete și al scăderii semnificative în greutate.

Autorii subliniază că menținerea pe termen lung a unui răspuns terapeutic bun rămâne un aspect delicat, deoarece regăsirea excesului ponderal este frecventă. Cu toate acestea, datele sugerează că obiectivul general al tratamentului ar trebui să fie remisia obezității în copilărie (acolo unde este posibil), pentru a reduce maximal riscurile cardiometabolice, riscul de intervenție bariatrică și mortalitatea prematură.

Concluzie

Studiul evidențiază importanța unui tratament eficient al obezității în copilărie și adolescență, care să țintească o reducere substanțială a BMI SDS, de preferință până la remisia obezității. Această abordare poate preveni, în mare măsură, apariția diabetului de tip 2, dislipidemiei și hipertensiunii la vârsta adultă și contribuie la scăderea riscului de mortalitate precoce. Totuși, problemele de sănătate mintală necesită intervenții specifice și nu par a fi rezolvate exclusiv prin pierderea în greutate.