Un scop în viață este asociat cu un risc mai scăzut de demență

Inspirat de cercetările privind Zonele Albastre, regiunile unde oamenii trăiesc mai mult și mai sănătos, un nou studiu al Universității din California - Davis Health sugerează că a avea un simț al scopului în viață nu doar că promovează longevitatea, ci poate și reduce riscul de demență. Studiul a fost publicat în The American Journal of Geriatric Psychiatry și a urmărit peste 13.000 de adulți de peste 45 de ani, timp de până la 15 ani.
Întrebarea centrală a studiului a fost dacă simțul scopului în viață poate contribui la reducerea riscului de declin cognitiv, inclusiv a demenței și a deteriorării cognitive ușoare. Spre deosebire de terapiile medicamentoase scumpe sau cu riscuri, simțul scopului reprezintă un factor psihologic accesibil, cultivabil și lipsit de efecte adverse.

Despre studiu

Participanții provin din cohorta Health and Retirement Study, o cercetare națională susținută de National Institute on Aging. La începutul studiului, toți aveau o funcție cognitivă normală. Evaluarea simțului scopului s-a făcut printr-un chestionar validat de 7 întrebări din scala Ryff de bunăstare psihologică. Scorurile obținute au fost medii între 1 și 6, scorurile mai mari indicând un simț mai accentuat al direcției în viață.

Evaluarea cognitivă s-a realizat la fiecare doi ani prin teste telefonice standardizate. Studiul a ținut cont de variabile importante: vârstă, sex, nivel de educație, depresie, statut genetic legat de gena APOE4 (factor de risc pentru boala Alzheimer) și rasă/etnie.

Rezultate

Scopul în viață reduce riscul de declin cognitiv

Participanții care au raportat un scop mai clar în viață au avut un risc cu 28% mai mic de a dezvolta deteriorare cognitivă. Acest efect protector a fost independent de alți factori de risc și a fost observat în toate grupurile rasiale și etnice.

Întârzierea instalării demenței

Deși diferența medie a fost modestă – o întârziere de aproximativ 1,4 luni pe o perioadă de 8 ani – aceasta este semnificativă în raport cu tratamentele existente. Spre comparație, medicamente precum lecanemab și donanemab au efecte similare, dar implică riscuri și costuri considerabile.

Scopul în viață este un factor de reziliență cerebrală

Rezultatele sugerează că simțul direcției în viață ajută creierul să rămână rezilient în fața îmbătrânirii și a vulnerabilităților genetice. Chiar și la purtători ai genei APOE4, efectul protector al scopului s-a menținut. Acest lucru indică faptul că bunăstarea psihologică poate modula riscurile biologice.

Ce oferă oamenilor un scop?

Studiul nu a analizat sursele specifice ale scopului în viață, dar cercetările anterioare au identificat activități frecvent asociate cu acest sentiment:

• Relațiile personale: grijă pentru familie, nepoți sau parteneri de viață.
• Munca și voluntariatul: implicarea activă în comunitate sau cariere după pensionare.
• Spiritualitatea: religie, practici spirituale sau apartenență la grupuri de credință.
• Obiective personale: învățarea de noi abilități, atingerea unor scopuri semnificative.
• Altruismul: activități de sprijin, filantropie, apărare a celor defavorizați sau îngrijire.

Limitări ale studiului

Deși rezultatele sunt convingătoare, studiul are o limitare majoră: fiind observațional, nu poate demonstra cauzalitatea. Cu alte cuvinte, nu se poate afirma cert că scopul în viață previne demența, ci doar că este asociat cu un risc mai mic.

Concluzii

Acest studiu întărește ideea că sănătatea mintală și psihologică joacă un rol esențial în îmbătrânirea sănătoasă. Intervențiile care cultivă un sens al scopului – fie prin sprijin social, fie prin activități semnificative – ar putea deveni o cale non-farmacologică de prevenire a demenței.

Este încurajator faptul că „a trăi cu un scop” este un obicei ce poate fi construit la orice vârstă. După cum afirmă autorii, „nu este niciodată prea devreme sau prea târziu să reflectăm la ce oferă sens vieții noastre”.