Infarctul miocardic

Infarctul miocardic sau atacul cardiac este o urgenta medicala in care circulatia sanguina a cordului este blocata brusc, determinind mortea muschiului cardiac prin lipsa de O2.

Majoritatea infarctelor miocardice sunt determinate de un trombus care blocheaza una dintre arterele coronare. Arterele coronare aduc singe bogat in O2 la inima si substante nutitive. Daca acesta este blocat, muschiul miocardic sufera de hipoxie si moare.
Un trombus (cheag de singe) se formeaza de obicei acolo unde o artera coronara este stenozata de catre o placa ateromatoasa. Uneori aceasta placa se fisureaza sau chiar rupe declansind formarea trombusului.

Ocazional factori de stress ocazionali pot declansa un infarct miocardic.

Nu toate persoanele prezinta aceleasi simptome in infarctul miocardic. Cele comune sunt:
durerea retrosternala, dispneea, oboseala inainte cu citeva zile de infarct. O persoana care are angina realizeaza ca crizele anginoase au devenit mai frecvente si mai severe. In timpul unui atac de cord bolnavul poate simti durere precordiala care iradiaza spre umarul sting, bratul sting, spre git sau interscapular.

Aproape una din trei pesoane care au infarcturi miocardice nu simt durere. Acestea sunt mai ales femeile, persoanele non-caucaziene, peste 75 de ani, persoanele cu insuficienta cardiaca, diabet sau care au mai avut un atac de cord in antecedente.

Greata, sincopa, transpiratiile abundente bruste, senzatia de presiune cardiaca si pierderea cunostintei sunt alte semne si simptome care se regasesc frecvent la pacienti.

Deoarece un atac de cord poate fi amenintator de viata, barbatii peste 35 de ani si femeile peste 50 de ani care experimenteaza durere retrosternala necesita investigare de specialitate.

Un atac de cord poate fi confirmat la citeva ore de la declansarea sa prin electrocardiografie, masurarea markerilor serici, echocardiografie.

Jumatate dintre decesele prin infarct miocardic apar in primele 3-4 ore dupa ce au debutat simptomele. Este important ca aceste simptome sa fie recunoscute si tratate ca o urgenta medicala.
Cu cit este initiat mai repede tratamentul cu atit pacientul are sanse mai mari sa supravietuiasca. Mestecarea unei tablete de aspirina dupa ce a fost chemata ambulanta poate reduce marimea trombusului care blocheaza artera coronara. Poate fi administrat un beta-blocant pentru a incetini ritmul batailor cardiace pentru ca inima sa nu lucreze atit de intens si sa reduca necroza miocardului. Persoanei care a
suferit un atac de cord i se administreaza oxigen pentru a ajuta inima sa lucreze mai bine si pentru a diminua zona de infarctizare.

Terapia contine agenti antiagreganti plachetari si anticoagulanti care sa dizolve trombusul. Daca bolnavii nu raspund la terapia medicamentoasa se opteaza pentru angioplastie sau chirurgie arteriala coronariana de by-pass, mai ales la persoanele care au suferit un atac de cord sever.

Infarctul miocardic este asociat cu o mortalitate de 30%, peste jumatate dintre decese survenind in perioada de prespitalizare. Prognosticul este variabil si depinde de interventia terapeutica, marimea zonei infarctizate si controlul terapeutic post-infarct.