Anomalii ale sistemului imunitar ca mecanism central în tulburarea depresivă majoră

Un studiu realizat la Institutul Coreean de Știință și Tehnologie Avansată (KAIST) a analizat relația dintre particularitățile imunologice și neuronale și manifestările clinice ale femeilor diagnosticate cu episod depresiv major cu caracteristici atipice însoțite de simptome psihotice.
Tulburările mintale reprezintă una dintre principalele poveri de sănătate la nivel global, afectând peste 900 de milioane de persoane și contribuind la peste 125 de milioane de ani de viață ajustați la dizabilitate. Depresia majoră, una dintre cele mai frecvente tulburări afective, este dificil de tratat la aproximativ o treime dintre pacienți și se asociază cu un impact socioeconomic semnificativ. Tot mai multe date sugerează că anumite subtipuri clinice – inclusiv depresia atipică – prezintă disfuncții imune specifice și răspunsuri anormale la stres, ceea ce poate influența severitatea simptomelor și rezistența la tratament.

La interfața dintre sistemul imunitar și cel nervos, dereglările inflamatorii au fost raportate constant în depresia majoră, în special la pacienții cu forme severe sau cu simptome psihotice. De asemenea, simptomele psihotice sunt mai frecvente în contextul traumelor din copilărie și al stresului persistent, subliniind posibilitatea unor mecanisme neurobiologice și imunologice comune. Limitările modelelor experimentale convenționale fac însă dificilă investigarea modului în care aceste procese afectează creierul uman viu. Organoidele cerebrale, derivate din celule stem induse pluripotente, permit studierea dezvoltării neuronale și a răspunsurilor celulare la stres într-un context biologic individualizat.

În această lucrare, autorii au utilizat un design integrativ – incluzând proteomică plasmatică, transcriptomică la nivelul celulelor albe și analize asupra organoidelor cerebrale – pentru a caracteriza profilul biologic al femeilor cu depresie majoră atipică însoțită de simptome psihotice. Abordarea multi-omică permite surprinderea simultană a disfuncțiilor imune, a vulnerabilității neuronale și a modului în care acestea interacționează sub influența stresului.

Despre studiu

Au fost incluse șapte paciente de sex feminin cu depresie majoră atipică cu simptome psihotice și zece femei sănătoase, utilizate ca grup de control. Evaluările au cuprins:

profil clinic detaliat privind stresul perceput, simptomele depresive, anxietatea și experiențele psihotice;
analize hematologice și determinări ale markerilor inflamatori tradiționali;
proteomică plasmatică pentru identificarea modificărilor moleculare sistemice;
transcriptomică single-cell pe celule albe periferice pentru evaluarea remodelării imunologice;
organoide cerebrale derivate din celule stem ale pacientelor și controalelor pentru analiza diferențelor de dezvoltare neurală;
expunerea organoidelor la dexametazonă pentru a simula activarea axei hipotalamo–hipofizo–adrenale.

Cele trei niveluri biologice – plasmatic, imunologic și neuronal – au fost analizate integrat pentru a identifica semnături moleculare convergente.

Rezultate

Profil clinic și parametri inflamatori

Pacientele au prezentat niveluri semnificativ mai mari ale stresului perceput, depresiei, anxietății și ideilor de referință. Aceste simptome au fost asociate cu un număr mai mare de traume de viață. Deși nivelurile de proteină C reactivă și interleukina-6 nu au diferit semnificativ între grupuri, numărul total de leucocite a fost mai mare în rândul pacientelor, sugerând un status inflamator discret.

Proteomica plasmatică: modificări moleculare complexe

Analiza proteomică a identificat diferențe marcate între paciente și controale. Astfel, au fost evidențiate creșteri ale proteinelor asociate:

funcției neuronale: DCLK3, CALY;
biologiei celulelor stem: NANOG;
răspunsului imun: OLFM4, C5, RELB;
proceselor celulare fundamentale: DUS1L, YBX2, DNAJC10.

Expresia DCLK3 a prezentat corelații puternice cu scorurile de stres, simptome depresive și psihotice, sugerând rolul său potențial în vulnerabilitatea neurală asociată stresului. Testările ELISA au confirmat creșterea semnificativă a CALY și DCLK3 în plasmă.

Transcriptomica din celulele albe: remodelare imunologică profundă

Analiza single-cell pe sângele periferic a arătat:

scădere a limfocitelor T (CD4+ și CD8+), B și NK;
creștere a neutrofilelor și monocitelor;
modificări transcriptomice pro-inflamatorii, incluzând creșteri semnificative ale IL1R2, CSF3R, LRRK2;
scăderea expresiei unor gene implicate în prezentarea antigenelor și homeostazia imună, precum B2M.

Aceste rezultate sugerează o trecere către un profil imunitar dominat de imunitatea înnăscută, coerent cu stresul sistemic cronic.

Organoidele cerebrale: dovezi ale vulnerabilității neuronale

Organoidele derivate de la paciente au fost semnificativ mai mici în dimensiune și au prezentat:

reducerea celulelor progenitoare neuronale (SOX2+),
reducerea neuronilor imaturi (TUJ1+),
creșterea apoptozei (cleaved caspase-3+),
perturbări transcriptomice ale genelor responsabile de migrarea neuronală, semnalizarea serotoninergică și dopaminergică (DCC, HTR2C, DPP10).

Expunerea la dexametazonă a accentuat aceste diferențe, organoidele pacientelor prezentând un număr mult mai mare de gene deregulate față de controale, ceea ce indică o sensibilitate crescută la hormonii de stres.

CALY și DCLK3 – proteine alterate în plasmă – au prezentat reduceri în organoidele pacientelor, sugerând un posibil mecanism molecular integrat între periferie și sistemul nervos central.

Concluzii

Acest studiu integrează pentru prima dată date clinice, proteomice, imunologice și neuronale la același set de paciente cu depresie majoră atipică cu simptome psihotice. Rezultatele arată existența unui profil biologic distinct, caracterizat prin:

activare inflamatorie sistemică moderată;
dereglare imună cu reducerea imunității adaptive;
vulnerabilitate neuronala crescută la stres;
modificări convergente ale proteinelor neuronale din plasmă și organoide.

Prin combinarea acestor niveluri biologice, studiul oferă noi perspective pentru înțelegerea mecanismelor neuroimune din depresia severă și deschide direcții promițătoare pentru personalizarea tratamentului și identificarea biomarkerilor viitori.

Data actualizare: 24-11-2025 | creare: 24-11-2025 | Vizite: 68

Bibliografie

Ahn, E., et al. (2025) Exploration of Novel Biomarkers through a Precision Medicine Approach Using Multi-omics and Brain Organoids in Patients with Atypical Depression and Psychotic Symptoms. Advanced Science. DOI: 10.1002/advs.202508383. https://advanced.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/advs.202508383

Image by freepik on Freepik

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Primul test fiziologic pentru depresie și schizofrenie

Dacă până în prezent nu exista niciun test fiziologic pentru diagnosticul depresiei și schizofreniei...

Depresia - mai mult decât o tulburare psihică, afectează întreg organismul (meta-analiză)

O echipă de cercetători de la Universitatea din Granada (Spania) a realizat o meta-analiză a studiilor privind m...

Descoperire genetică indică oxitocina pentru ameliorarea depresiei

O echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și Baylor College of Medicine din SUA a...

Utilizarea internetului rezultă într-o bunăstare psihologică mai ridicată
Creierul ar putea fi antrenat să prevină dislexia (Studiu)
Terapia prin expunere adresate unei fobii poate avea efect și asupra unei fobii din altă sferă
Înmulțirea cazurilor de tulburare dismorfică musculară la tineri a fost legată de utilizarea filtrelor foto pe rețelele sociale

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Potrivit unui studiu, cele mai multe antidepresive sunt ineficiente pentru tineri și adolescenți

Cele mai multe medicamente antidepresive sunt fie ineficiente, fie nesigure pentru copiii și adolescenții cu tulb...

Depresia produce alterări genetice opuse la femei față de bărbați

Un studiu postmortem realizat de cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh și Centrul pentru dependență �...

Metabolismul ca factor important în tulburarea depresivă majoră recurentă

Cercetătorii din cadrul University of California San Diego School of Medicine, alături de oameni de știință ol...

Îmbătrânire celulară accelerată observată la indivizii cu depresie, asociată cu mortalitatea precoce

Dieta occidentală - factor de risc pentru tulburarea depresivă majoră

Eficiența și siguranța utilizării psilocibinei ca tratament antidepresiv (studiu)

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum