Cauzele leșinului și ce se întâmplă în organismul nostru când leșinăm

Leşinul, cunoscut şi sub denumirile de „sincopă” sau „lipotimie”, se caracterizează prin pierderea bruscă a conştienței, pentru o scurtă perioadă de timp şi apare în contextul hipoxiei cerebrale, cu scăderea aportului de sânge şi de oxigen la nivelul țesutului cerebral.

Episoadele de leşin sunt precedate deseori de o stare de slăbire, greață, amețeli, vedere încețoşată şi perceperea unor sunete distorsionate, auz înfundat şi sunt însoțite de paloarea feței şi pierderea tonusului muscular.

Leşinul apare cel mai frecvent în contextul scăderii marcante şi bruşte a tensunii arteriale şi a frecvenței cardiace, datorate diferitelor cauze.

Conform statisticilor efectuate în Statele Unite ale Americii, aproximativ o treime din populația de pe glob este afectată cel puțin o dată în viață de leșin. Cel mai frecvent este înregistrat în cazul tinerilor şi persoanelor vârstnice, de peste 70 de ani.

Cu toate că, de cele mai multe ori, leşinul nu reprezintă un pericol amenințător de viață, există şi cazuri în care poate fi datorat unor afecțiuni cardiace, mai ales în cazul persoanelor vârstnice. [1], [3], [4], [5]

Cauzele apariției episoadelor de leşin

Episoadele de leşin pot fi datorate următoarelor condiții patologice sau afecțiuni:

• Durerea puternică
• Hipoglicemia
• Schimbarea bruscă a stării emoționale (stres neaşteptat, primirea unei veşti rele, traume emoționale, frică intensă, atacuri de panică, etc.)
• Tuse intensă şi prelungită
• Efortul de a avea scaun
• Ortostatismul prelungit
• Excesul de alcool
• Abuzul de droguri
• Scăderea bruscă a tensiunii arteriale, apărută în contextul sindromului de deshidratare, în caz de hemoragii sau din cauza unor medicamente (antihistaminice, antihipertensive, betablocantele, antidepresivele) sau ridicării bruşte în picioare
• Oboseala excesivă
• Migrenele persistente
• Transpiratii excesive
• Staționarea într-o încăpere neaerisită
• Sindromul de hiperventilație (tahipnee, respirație scurtă, sacadată)
• Crizele convulsive
• Sindromul de deshidratare
• Accidentul vascular cerebral
• Hemoragia cerebrală
• Infarct miocardic acut
• Diabetul zaharat
• Aritmiile cardiace
• Ateroscleroza
• Alte boli cardiace
• Boala cronică pulmonară (emfizemul pulmonar)
• Atacurile de panică
• Anxietatea. [1], [3], [4], [5]

Tipuri de leşin

În funcție de factorii etiologici, pot fi descrise următoarele tipuri de leşin:

• Sincopa de sinuos carotidian, apărută frecvent în urma întoarcerii laterale a capului sau din cauza purtării unui guler mulat pe gât.
• Sincopa vasovagală, apărută în condiții de stres psihic, în urma unor traume emoționale sau din cauza menținerii îndelungate a corpului într-o anumită poziție. Sincopa vasovagală este caracterizată din punct de vedere clinic prin grețuri, vărsături, bradicardie, tulburări vizuale, acufene (perceperea unor vâjâituri sau altor zgomote în urechi).
• Sincopa situațională, determinată de tuse, urinare, tulburări gastrointestinale. [3], [4], [5]

Ce se întâmplă în organismul nostru atunci când leșinăm?

Leșinul este cauzat de scăderea irigării cu sânge și oxigenării țesutului cerebral. Scăderea circulației sangvine prezente la nivelul creierului și scăderea oxigenării țesuturilor cerebrale sunt urmate de scăderea tensiunii arteriale și modificarea frecvenței cardiace.

Modificările care apar în cadrul organismului uman în contextul episoadelor de leșin depind foarte mult de agentul cauzator.

• Atfel, în cazul episoadelor de leșin apărute în cadrul accidentului vascular cerebral, în forma ischemică are loc întreruperea irigării sangvine și a oxigenării creierului prin blocarea circulației sangvine la acel nivel, în urma obstruării unui vas de sânge cerebral printr-un aterom. În forma hemoragică a atacului cerebral, episoadele de leșin sunt datorate scăderii oxigenării și irigării sangvine a țesuturilor cerebrale, prin întreruperea continuității unui vas de sânge cerebral și extravazarea sângelui conținut, cu apariția secundară a șocului hemoragic și formarea locală a unui hematom, dacă nu se intervine la timp.
• În cazul infarctului miocardic acut, episoadele de leșin sunt datorate tulburărilor de irigație cerebrală și hipoxiei cerebrale, secundare perturbării circulației sistemice, prin obstruarea unui vas de sânge de la nivelul cordului.
• Episoadele de leșin apărute în cadrul aritmiilor cardiace sunt datorate perturbării circulației cerebrale și reducerii oxigenării țesuturilor cerebrale, secundar tulburărilor de ritm cardiac prezente, a căror efect negativ se răsfrânge asupra circulației sistemice.
• Emfizemul pulmonar poate duce la apariția episoadelor de leșin prin scăderea oxigenării țesutului cerebral secundară perturbării schimburilor gazoase care au loc la nivel pulmonar.

În principiu, mecanismul care duce la apariția episoadelor de leșin este același - scăderea oxigenării creierului și scăderea irigării sangvine a țesutului cerebral, însă mecanismele auxiliare producerii acestor condiții patologice sunt diferite, în funcție de factorul declanșator. [1], [3], [4], [5]

Manifestări clinice care însoțesc episoadele de leşin

Episoadele de leşin pot fi însoțite de următoarele manifestări clinice:

• Slăbiciune musculară
• Tulburări de vedere
• Tulburări de auz
• Amețeli
• Cefalee
• Semne clinice de deshidratare
• Tremurături
• Transpirații excesive
• Confuzie
• Paloare tegumentară
• Stare de greață, însoțită sau nu de vărsături.

De asemenea, episoadele de leşin în diferite afecțiuni, pot fi însoțite de manifestări clinice specifice acestora din urmă.

Astfel, episoadele de leşin în diabetul zaharat pot fi însoțite de:

• sete accentuată,
• urinări frecvente,
• foame intensă,
• scădere ponderală,
• vedere încețoşată,
• oboseală.

Episoadele de leşin în accidentul vascular cerebral pot fi însoțite de:

• cefalee,
• paralizia feței, a membrelor superioare şi inferioare,
• pierderea echilibrului,
• amețeli,
• pierderea acuității vizuale.

Episoadele de leşin în infarctul miocardic acut pot fi însoțite de:

• durere bruscă, intensă, localizată precordial, percepută ca o ghiară, ca o constricție sau presiune locală, cu iradiere la nivelul brațelor, la nivelul gâtului sau în mandibulă,
• respirație greoaie,
• paloare tegumentară,
• transpirații reci,
• palpitații,
• anxietate,
• bătăi neregulate ale cordului,
• grețuri.

Episoadele de leşin datorate aterosclerozei sunt însoțite de:

• angină pectorală,
• durere la nivelul gambei inițial apărută la efort, iar mai apoi prezentă şi în repaus (claudicație intermitentă),
• amețeli,
• slăbiciune musculară resimțită cu predominanță la nivelul membrelor superioare şi inferioare,
• pierdere temporară a vederii,
• tulburări de vorbire,
• tromboză,
• stenoză,
• embolie,
• anevrism (anevrism de aortă, cu risc de disecție sau ruptură de aortă),
• ischemie mezenterică,
• infarct intestinal.

Episoadele de leşin în contextul aritmiilor cardiace pot fi însoțite de:

• palpitații,
• bătăi cardiace neregulate,
• bradicardie sau tahicardie,
• amețeli,
• oboseală,
• dispnee,
• tremurături,
• durere precordială,
• transpirație excesivă.

Episoadele de leşin în contextul anxietății pot fi însoțite de:

• stări permanente de teamă, frică, nelinişte,
• palpitații,
• grețuri,
• amețeli,
• incapacitatea de a sta locului,
• tremurături ale membrelor superioare şi inferioare,
• uscăciunea gurii,
• musculatură încordată,
• transpirații reci,
• extremități reci,
• cefalee,
• parestezii,
• diaree,
• durere abdominală,
• indigestie,
• durere toracică,
• dispnee,
• tahicardie,
• tetanie,
• polachiurie, etc.

Episoadele de leşin datorate atacului de panică sunt însoțite de:

• tahicardie,
• papitații,
• teama de a înnebuni sau de a-şi pierde controlul,
• amețeli,
• tulburări de echilibru,
• senzatia de, „nod în gât” sau de strangulare,
• tahipnee,
• respirație scurtată,
• diaree,
• grețuri,
• furnicături,
• amorțeli,
• durere sau disconfort toracic (durere de piept),
• transpiratii abundente,
• valuri de frig sau de căldură,
• senzația de sufocare,
• tremor,
• teama de moarte, etc.

Episoadele de leşin în emfizemul pulmonar sunt însoțite de:

• dispnee severă,
• scăderea capacității de efort,
• tuse cu expectorație abundentă,
• wheezing,
• oboseală,
• scăderea greutății corporale,
• inapetență,
• cefalee matinală datorată lipsei de oxigen pe timpul nopții,
• tulburări de somn,
• anxietate,
• depresie,
• colorarea patului unghial şi a buzelor în albastru, din cauza scăderii oxigenării tisulare.

În majoritatea cazurilor, episoadele de leşin nu reprezintă un pericol, persoana trezindu-se rapid din această stare. Există însă anumite circumstanțe clinice în care episoadele de leşin reprezintă o urgență medicală.

Episoadele de leşin care reprezintă o urgență medicală sunt caracterizate clinic prin:

• dificultăți de respirație,
• frecvență cardiacă anormală,
• durere în piept sau senzație de constricție toracică,
• incapacitatea mobilizării membrelor superioare sau inferioare,
• tulburări de vorbire şi de vedere,
• persoana în cauză a căzut şi s-a lovit, cu sângerarea leziunii astfel produse,
• persoana în cauză nu îşi revine din starea de leşin,
• persoana în cauză este diabetică sau este însărcinată (în cazul femeilor). [1], [2], [3], [4], [5]

Investigații paraclinice recomandate în cazul persoanelor cu episoade frecvente de leşin

În cazul în care medicul curant suspicionează prezența unei afecțiuni care duce la apariția episoadelor de leşin, se recomandă efectuarea următoarelor investigații paraclinice şi de laborator, pentru identificarea cu exactitate a bolii cauzatoare.

Aceste investigații imagistice şi de laborator sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• Hemoleucograma completă şi examinarea biochimică a sângelui
• Electrocardiograma (ECG)
• Electroencefalograma (EEG)
• Ecocardiografia
• Ecocardiografia Doppler
• Tomografie computerizată de craniu nativ
• Monitorizarea tensiunii arteriale cu ajutorul monitorului Holter. [3], [4], [5]

Tratamentul episoadelor de leşin

Măsurile de prim ajutor care trebuiesc adoptate în cazul unei persoane care a leşinat sunt reprezentate de aspecte:

• Ridicarea persoanei de pe jos şi poziționarea acesteia la orizontală, asigurându-ne că este în afara pericolului de a se lovi de lucrurile înconjurătoare.
• Strigarea persoanei bolnave sau zdruncinarea ei uşoară, pentru a-şi recăpăta cunoştința.
• Apelarea de urgență la numărul de telefon 112, prentru solicitarea ambulanței, în cazul în care persoana în cauză nu îşi revine.
• Asigurarea că persoana în cauză stă întinsă la orizontală până la sosirea personajului medical. Persoana afectată trebuie să stea întinsă cel puțin 15-20 de minute pentru a-şi reveni.
• Dacă persoana în cauză şi-a reveni, i se poate da un pahar de apă, dacă aceasta cere.

În cazul persoanelor care prezintă frecvent episoade de leşin, cunoscute din antecedente cu diferite deficite electrolitice (precum deficit de calciu, magneziu, etc.), se recomandă administrarea de calciu, magneziu sau alte elemente minerale, pentru corectarea acelui deficit.

De asemenea, episoadele de leşin pot fi combătute şi prin tratarea bolii de fond care a dus la apariția lor. Tratând cauza (boala declanşatoare), efectele clinice ale acesteia (episoadele de leşin) nu vor mai apărea.

• Tratamentul administrat în cazul diabetului zaharat este reprezentată de insulină sau medicamentele antihiperglicemiante noninsulinice, în funcție de tipul bolii.
• Tratamentul infarctului miocardic acut presupune restabilirea circulației sangvine la nivelul teritoriului cardiac afectat prin diferite tehnici intervenționale (angioplastia coronariană primară sau by-pass aortocoronarian) sau prin administrarea anumitor substanțe medicamentoase (terapie fibrinolitică cu reteplaza, tenecteplaza, alteplaza sau streptokinază; tratament anticoagulant cu Enoxaparină, Fondaparină sau Heparină nefracționată; dublă antiagregare plachetară cu Aspirină și Clopidogrel).
• Tratamentul administrat în cazul accidentului vascular cerebral presupune dizolvarea cheagului de sânge format la nivel cerebral. În acest sens sunt administrate anticoagulante sau antiagregante plachetare (Aspirină). Tratamebtul chirurgical în cazul accidentului vascular cerebral ischemic presupune îndepărtarea cheagului de sânge pe cale chirurgicală, intervenție chirurgicală cunoscută sub denumirea de endarterectomie.
• În cazul accidentului vascular cerebral hemoragic se practică opritea hemoragiei pe cale chirurgicală şi evacuarea sângelui extravazat, prezent la nivel cerebral.
• Combaterea aritmiilor cardiace se poate realiza intervențional, medicamentos sau chirurgical. Procedurile intervenționale de cupare ale anumitor tipuri de Aritmii sunt reprezentate de administrarea șocului electric. Tratamentul medicamentos de combatere a aritmiilor este reprezentat de administrarea de digitalice (Digoxin), beta-blocante (Propanolol), blocante ale canalelor de calciu (Verapamil, Dialtiazem), etc. Tratamentul chirurgical administrat în cazul formelor severe de aritmii cardiace, fără răspuns la tratamentul medicamentos, este reprezentat de implantarea de pacemaker.
• Combaterea aterosclerozei se poate realiza prin administrarea medicamentelir hipolipemiante (sratine), antitrombotice, vasodilatatoare (nitrați), beta-blocante (precum Propanolol, Bisoprolol, etc.), diuretice (Furosemid), blocante ale canalelor de calciu (Amlodipină, Nifedipină, etc.), inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (Enalapril, Captopril, etc.).
  În lipsa eficienței tratamentului medicamentos, se poate apela la terapia fibrinolitică (procedură care permite dizolvarea cheagurilor de sânge prin utilizarea anumitor substanțe medicamentoase, precum streptokinază, alteplază, etc.), endarterectomie (intervenție chirurgicală de îndepărtare a cheagurilor de sânge formate la nivel arterial), angioplastie şi implantare de stent (îndepărtareadepozitelor de grăsime de la nivel arterial şi montarea unui dispozitiv care favorizează vindecarea leziunii arteriale rezultate în urma intervenției suferite).
• Combaterea anxietății şi a atacurilor de panică se poate realiza prin administrarea de antidepresive, anxiolitice, beta-blocante (pentru cuparea mmanifestărilor cardiace apărute în acest context) şi prin psihoterapie cognitiv-comportamentală.
• Tratamentul administrat în cazul emfizemului pulmonar presupune încetinirea evoluției bolii şi constă în tratarea infectiilor respiratorii, întărirea musculaturii respiratorii prin fizioterapie, administrat de alfa1-proteinază în caz de deficit enzimatic şi evacuarea chirurgicală a bulelor de emfizem de dimensiuni crescute. În formele avansate de boală poate fi necesară oxigenoterapia. Singurul tratament curativ este reprezentat de transplantul pulmonar. [1], [2], [3], [4], [5]

Mod de prevenire a episoadelor de leşin

Prevenirea apariției episoadelor de leşin se poate realiza prin adoptarea următoarelor măsuri:

• Evitarea încăperilor supraîncălzite sau aglomerate
• Evitarea schimbării bruşte a poziției corpului (ridicarea graduală din clinostatism în ortostatism, evitând ortostatismul spontan)
• Consumarea unei cantități suficiente lichide, pentru a preveni sindromul de deshidratare care poate apărea)
• Respectarea unei alimentații echilibrate, bogată în fructe şi legume proaspete, brânzeturi şi lactate
• Îndepărtarea elementelor de stres psiho-emoțional şi fizic
• Renunțarea la fumat şi la consumul de alcool
• Evitarea înfometării. [1], [3], [4], [5]