Consumul alimentar de zinc și asocierea cu accidentul vascular cerebral la adulții americani

Un studiu amplu, publicat recent și bazat pe datele National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) din perioada 2013–2020, a analizat asocierea dintre aportul alimentar de zinc și prevalența accidentului vascular cerebral (AVC) în rândul adulților din Statele Unite. Cercetarea a fost motivată de rolul crucial pe care zincul îl joacă în procesele antioxidante, antiinflamatorii și cardiovasculare, cu scopul de a evalua dacă un aport alimentar scăzut de zinc este asociat cu o frecvență crescută a AVC.
Accidentul vascular cerebral reprezintă a doua cauză principală de deces la nivel global și a treia cauză de dizabilitate, având un impact major asupra sănătății publice și a costurilor socioeconomice. Cele două forme principale de AVC sunt cel ischemic și cel hemoragic. Printre strategiile de prevenție, modificările stilului de viață, în special regimul alimentar, joacă un rol esențial. Zincul, un oligoelement esențial, este implicat în numeroase funcții fiziologice, printre care stabilitatea membranei celulare, metabolismul oxidativ, răspunsul imun și reglarea stresului oxidativ. Studii anterioare au evidențiat concentrații serice scăzute de zinc la pacienții cu AVC și un potențial beneficiu al suplimentării în perioada de recuperare neurologică. Totuși, relația dintre aportul alimentar de zinc și riscul de AVC în populația generală a fost insuficient investigată.

Despre studiu

Studiul publicat în Scientific Reports a utilizat datele NHANES, un sondaj trans-sectional reprezentativ la nivel național, desfășurat pe populația adultă neinstituționalizată a SUA. Au fost incluși 2642 de participanți adulți (>18 ani) cu date complete despre consumul alimentar de zinc, antecedente medicale și status nutrițional.

Datele privind consumul de zinc au fost colectate prin două reamintiri alimentare de 24 de ore, completate cu informații din chestionarul privind suplimentele. Participanții au fost clasificați în patru cvartile de aport alimentar de zinc:

• Q1: ≤ 6.08 mg/zi
• Q2: 6.09–8.83 mg/zi
• Q3: 8.84–13.02 mg/zi
• Q4: ≥ 13.03 mg/zi

Diagnosticul de AVC s-a bazat pe auto-raportare („Ați fost vreodată diagnosticat cu AVC de către un profesionist medical?”), metodă validată anterior în cercetări similare. Analizele statistice au fost efectuate cu modele de regresie logistică multiplă, ajustate progresiv pentru variabile sociodemografice, factori de stil de viață și comorbidități. De asemenea, a fost realizată o analiză spline cubic restricționată pentru a explora eventuale relații neliniare.

Rezultate

După excluderea participanților cu date incomplete, au fost analizați 2642 de adulți, majoritatea femei (53,7%), cu vârsta medie de 62,8 ani. Rezultatele principale ale studiului includ:

• Aportul alimentar mai mare de zinc a fost asociat cu o vârstă mai mică, un nivel educațional mai ridicat, o stare maritală stabilă, venituri familiale medii și un consum energetic mai mare.
• În analiza multivariată, participanții din cvartila Q2 (6,09–8,83 mg/zi) au avut un risc semnificativ mai mic de AVC comparativ cu cei din Q1 (≤ 6,08 mg/zi), cu un OR ajustat de 0.64 (IC 95%: 0,41–0,99, p = 0,044).
• Analiza spline a indicat o relație în formă de „L” între aportul de zinc și riscul de AVC: până la un prag de 8,82 mg/zi, creșterea aportului de zinc a fost asociată cu un risc mai mic de AVC; peste acest prag, beneficiul s-a plafonat.
• Fiecare 1 mg suplimentar de zinc alimentar sub 8,82 mg/zi a fost asociat cu o scădere de 14,2% a riscului de AVC (OR = 0.858, IC 95%: 0,743–0,99, p = 0,037).
• Nu au fost identificate diferențe semnificative între subgrupuri (vârstă, sex, statut marital, nivel educațional, venit, IMC), sugerând robustețea relației observate.

Interpretare

Acest studiu este primul care evidențiază o relație în formă de „L” între aportul alimentar de zinc și riscul de AVC într-un eșantion reprezentativ la nivel național. Rezultatele sugerează că un aport insuficient de zinc poate fi un factor de risc modificabil pentru AVC, în timp ce suplimentarea peste un anumit prag (8,82 mg/zi) nu aduce beneficii suplimentare.

Mecanismele biologice propuse implică efectele antiinflamatoare și antioxidante ale zincului asupra endoteliului vascular, reglarea citokinelor inflamatorii și influența asupra formării plăcilor aterosclerotice prin intermediul celulelor imune. Zincul participă și la metabolismul lipidic și al glucozei și poate reduce nivelul colesterolului LDL și tensiunea arterială.

Cu toate acestea, aportul excesiv de zinc poate fi dăunător, interferând cu absorbția altor oligoelemente esențiale precum fierul, cuprul și calciul. Toxicitatea cronică a zincului poate duce la tulburări neurologice, anemie, imunosupresie și dislipidemie.

Limitările studiului includ:

• Evaluarea aportului alimentar prin reamintiri de 24 h, susceptibilă la erori de raportare.
• Diagnosticul de AVC bazat pe auto-raportare, fără distincție între tipurile de AVC (ischemic sau hemoragic).
• Imposibilitatea stabilirii unei relații cauzale din cauza naturii transversale a studiului.
• Generalizabilitate limitată, datele fiind valabile doar pentru populația adultă americană.

Concluzii

Datele susțin existența unei relații inverse între aportul alimentar de zinc și riscul de accident vascular cerebral, cu un beneficiu semnificativ observat în rândul persoanelor cu un aport scăzut (< 8,82 mg/zi). Rezultatele încurajează evaluarea aportului alimentar de zinc în cadrul strategiilor de prevenție cardiovasculară, în special în rândul grupurilor vulnerabile. Sunt necesare studii longitudinale și intervenționale pentru a confirma aceste concluzii și pentru a defini mai clar pragurile optime ale aportului alimentar de zinc în prevenirea AVC.