Medicamente antidepresive?
Sorin, poti intotdeauna sa ceri pararea unui alt medic. Daca insomniile iti sunt cauzate de anxietate, atunci un an de zile de Xanax si Imovane e prea mult. S-ar putea ca tocmai ele sa-ti cauzeze letargia aceea din timpul zilei. Exista si antidepresive cu efect sedativ care pot ajuta in anxietate si depresie. De asemenea, exista si antidepresive cu efect activator care te vor face sa te simti mai energic, dar de asemenea te vor si ajuta sa dormi in timpul noptii, regland ciclul circadian. Asa cum a zis si Costy, se pot face si scheme mai complexe.
salut baieti
costy, inteleg ca si tie iti este rau tot timpul dar reusesti sa te smulgi citeva ore pt a merge la sala si probabil atunci iti este bine.dar in restul zilei ce faci? ma gindesc ca daca reusesti totusi sa incepi ceva poate ar merge sa continui sa te implici, poate sa incerci alt sport care sa te mentina in miscare mai mult timp pe zi...dar tot stai mai bine decit mine, care nu mai reusesc sa am vreo pornire, nu mai pot sa citesc, sa ma uit la tv..pe scurt ma degradez tot mai tare
dar eu asa simt -ca daca as reusi sa am o pornire dimineata m-ar ajuta mult, poate chiar si in a scapa de xanax
sint constient de dependente dar ma bazez totusi pe faptul ca am fost ambitios inainte, nu am mai baut, nu am mai fumat, am avut o activitate fizica si intelectuala intensa...dar brusc.
si imi vine sa ma bat singur pt ca nu reusesc sa ma bucur de copii (care sint la virsta lor de aur) si imi tin familia captiva in durerea mea atit cit vor mai suporta un nebun linga ei
legat de somn, toata viata am dormit foarte putin si cred ca as renunta usor la somnifer daca gindurile mele le-as putea directiona spre alte subiecte, dar deocamdata sint obsedat de starea mea si de gasirea unei solutii
legat de dublarea dozei de valdoxan- am incercat dar nu s-a intimplat ce ma asteptam, adica nu s-a dublat efectul ei
sustin in continuare ca problema mea s-ar putea rezolva la, , jocul, , atent, fin la nivelul serotoninei, dar inteleg ca nu am din ce sa obtin aceleasi benficii pe timpul zilei cum le obtineam seara din valdoxan iar luat in timpul zilei nu are efect
poate totusi careva din cei de pe forum au gasit o varianta, poate se pot face undeva in lume analize la subs. din creier, la receptori..nu stiu ce sa mai sper
legat de scimbarea dr.-nu as face asta pt ca daca merg la altul sigur va adopta alta schema de tratament si imi este frica sa nu deraiez total- altfel sint constient ca m-am deranjat la cap
este f posibil ca mergind initial la alt medic sa fi avut tratamentul (intimplator) potrivit pt mine
dar poate asa a fost scris -sa sufar si eu si voi de o boala cretina
poate ar fi mai usor si constructiv daca ne-am auzi, desi sint convins ca sintem din toata tara dar cu minunile tehnologice de azi cred ca am putea face o sedinta cu cit mai multi.poate gasim o solutie, desi fiecare are particularitatile lui, dar sint convins ca ceea ce am eu a mai avut si altcineva si poate s-a vindecat.
sanatate tuturor
costy, inteleg ca si tie iti este rau tot timpul dar reusesti sa te smulgi citeva ore pt a merge la sala si probabil atunci iti este bine.dar in restul zilei ce faci? ma gindesc ca daca reusesti totusi sa incepi ceva poate ar merge sa continui sa te implici, poate sa incerci alt sport care sa te mentina in miscare mai mult timp pe zi...dar tot stai mai bine decit mine, care nu mai reusesc sa am vreo pornire, nu mai pot sa citesc, sa ma uit la tv..pe scurt ma degradez tot mai tare
dar eu asa simt -ca daca as reusi sa am o pornire dimineata m-ar ajuta mult, poate chiar si in a scapa de xanax
sint constient de dependente dar ma bazez totusi pe faptul ca am fost ambitios inainte, nu am mai baut, nu am mai fumat, am avut o activitate fizica si intelectuala intensa...dar brusc.
si imi vine sa ma bat singur pt ca nu reusesc sa ma bucur de copii (care sint la virsta lor de aur) si imi tin familia captiva in durerea mea atit cit vor mai suporta un nebun linga ei
legat de somn, toata viata am dormit foarte putin si cred ca as renunta usor la somnifer daca gindurile mele le-as putea directiona spre alte subiecte, dar deocamdata sint obsedat de starea mea si de gasirea unei solutii
legat de dublarea dozei de valdoxan- am incercat dar nu s-a intimplat ce ma asteptam, adica nu s-a dublat efectul ei
sustin in continuare ca problema mea s-ar putea rezolva la, , jocul, , atent, fin la nivelul serotoninei, dar inteleg ca nu am din ce sa obtin aceleasi benficii pe timpul zilei cum le obtineam seara din valdoxan iar luat in timpul zilei nu are efect
poate totusi careva din cei de pe forum au gasit o varianta, poate se pot face undeva in lume analize la subs. din creier, la receptori..nu stiu ce sa mai sper
legat de scimbarea dr.-nu as face asta pt ca daca merg la altul sigur va adopta alta schema de tratament si imi este frica sa nu deraiez total- altfel sint constient ca m-am deranjat la cap
este f posibil ca mergind initial la alt medic sa fi avut tratamentul (intimplator) potrivit pt mine
dar poate asa a fost scris -sa sufar si eu si voi de o boala cretina
poate ar fi mai usor si constructiv daca ne-am auzi, desi sint convins ca sintem din toata tara dar cu minunile tehnologice de azi cred ca am putea face o sedinta cu cit mai multi.poate gasim o solutie, desi fiecare are particularitatile lui, dar sint convins ca ceea ce am eu a mai avut si altcineva si poate s-a vindecat.
sanatate tuturor
Posibilitatea de a masura nivelul neurotransmitatorilor, implicit Serotonina, exista la clinica Synevo din capitala(informatie culesa de pe forum).Aceste suferinte nu sunt destine, ci doar impactul nefast al vietii moderne:alimente in care exista substante daunatoare sanatatii, in special creierului, lipsa ionilor negativi din aer, acidoza care poate a pus stapinire..etc.Schimbind scheme de medicatie nu faceti altceva decit sa reusiti intradevar sa perturbati functiile creierului care are destule de indurat si pina la urma alege si el sa fie agresiv.Serotonina se poate creste pe cai naturale, somnul se poate recupera in acelasi mod, farmacologic se apeleaza doar in situatii extreme.
as mai avea vreo 100 de intrebari.
-sint multi din aceea care au avut o viata activa dar relativ cumpatata si brusc au trecut in partea cealalta, cu sau fara un motiv sigur, care nu mai pot avea o viata normala, care au trebuit sa renunte la un serviciu potrivit, la care sa li se faca rau numai la gindul unei activitati oarecare?
-stiu ca valdoxanul (agomelatina) este un produs nou care, cica, nu da dependenta dar a mai luat cineva mai mult de 1 an?
-e posibil ca xanax-ul sa faca bine la administrare si dupa o ora sa iti acutizeze starile
- a luat cineva trittico?-pareri
recunosc ca incep sa fiu speriat de medicamente, nici in cosmaruri nu visam starile prin care trec-si oare sint multi cei care trec prin ele de o asa lunga perioada si cu aceeasi severitate?
poate veti spune ca tine de vointa, de acord, dar sintem atacati EXACT acolo, si creierul tau sa se lupte cu el insusi...
pare imposibil
-mai are cineva in cap o explozie de ginduri de orice fel, o topaiala de la unul la altul care sa te faca sa intrebi daca mai esti normal?
-pot incerca simultan si ceva naturist?
hai ca devin siciitor.
-sint multi din aceea care au avut o viata activa dar relativ cumpatata si brusc au trecut in partea cealalta, cu sau fara un motiv sigur, care nu mai pot avea o viata normala, care au trebuit sa renunte la un serviciu potrivit, la care sa li se faca rau numai la gindul unei activitati oarecare?
-stiu ca valdoxanul (agomelatina) este un produs nou care, cica, nu da dependenta dar a mai luat cineva mai mult de 1 an?
-e posibil ca xanax-ul sa faca bine la administrare si dupa o ora sa iti acutizeze starile
- a luat cineva trittico?-pareri
recunosc ca incep sa fiu speriat de medicamente, nici in cosmaruri nu visam starile prin care trec-si oare sint multi cei care trec prin ele de o asa lunga perioada si cu aceeasi severitate?
poate veti spune ca tine de vointa, de acord, dar sintem atacati EXACT acolo, si creierul tau sa se lupte cu el insusi...
pare imposibil
-mai are cineva in cap o explozie de ginduri de orice fel, o topaiala de la unul la altul care sa te faca sa intrebi daca mai esti normal?
-pot incerca simultan si ceva naturist?
hai ca devin siciitor.
iti multumesc si tie k.v.
am sa caut despre synevo, desi dupa mai bine de un an de medicamentatie poate ca analizele nu ar mai fi relevante, ele fiind influentate de tratament.
mi se pare normal sa le fi cerut inainte de tratament si in timp sa urmareasca modificarile
am incercat sa jonglej cu serotonina din alimente dar mi s-a spus ca produc o cantitate infima in stomac si nu in creier-deci cum sa o produc acolo?
si acolo trebuie avut grija pt ca prea multa nu e buna
dar m-as risca sa produc sau sa receptez un pic mai multa, dar cum?
psihiatra mea nu este adepta laturii naturiste dar e de acord cu mine ca nu fac progrese, chiar consider ca am regresat din vara.
dar poate a vrut sa produca cit mai putine efecte secundare si a crezut in valdoxan.
inca o mai sustin desi sufar pe pielea mea dar ramin la convingerea ca daca se implica mai mult am fi avut rezultate mai bune.dar asta este:eu sint un nimeni si doctorii in general lucreaza contratimp
am sa caut despre synevo, desi dupa mai bine de un an de medicamentatie poate ca analizele nu ar mai fi relevante, ele fiind influentate de tratament.
mi se pare normal sa le fi cerut inainte de tratament si in timp sa urmareasca modificarile
am incercat sa jonglej cu serotonina din alimente dar mi s-a spus ca produc o cantitate infima in stomac si nu in creier-deci cum sa o produc acolo?
si acolo trebuie avut grija pt ca prea multa nu e buna
dar m-as risca sa produc sau sa receptez un pic mai multa, dar cum?
psihiatra mea nu este adepta laturii naturiste dar e de acord cu mine ca nu fac progrese, chiar consider ca am regresat din vara.
dar poate a vrut sa produca cit mai putine efecte secundare si a crezut in valdoxan.
inca o mai sustin desi sufar pe pielea mea dar ramin la convingerea ca daca se implica mai mult am fi avut rezultate mai bune.dar asta este:eu sint un nimeni si doctorii in general lucreaza contratimp
Bun gasit tuturor
Am sa va spun pe scurt si povestea mea... Sunt din Buc si am 36 de ani.
Cred ca de mic copil sufar de anxietate ( mereu mi-a fost frica de cate ceva... sa stau singura in casa, mi-e frica de morti etc ). Aceste stari s-au amplificat cu timpul, si daca primele dati cand am facut un atac de panica mi-am revenit singura fara medicamente dupa un timp a trebuit sa apelez la dr psihiatru. Primul tratament l-amavut cam pe la 25 de ani si a fost cel mai bun ( zic asta pentru ca dupa tratament m-am simtit bine cam 6 ani fara nici un fel de pastile ) tin minte ca am loat doxepin, calmepam si rivotril ( eu am loat 6 luni si rivotril si calmepam si nu am avut dependenta de nici unu... dupa 6 luni le-am lasat treptat si nu am avut sevraj sau ceva. ) Timpul a trecut si am schimbat serviciul iar noul loc de munca a fost foarte stresant si solicitant in acelasi timp.. Si asa a aparut prima recadere. ( am tratat-o 9 luni cu cipralex si a revenit dupa 6 luni in toata splendoarea ei ) a 2 a recadere ( am loat mitrazapina cam 6 luni si a reaparut dupa numai 2 luni si ceva. ). Dupa mitrazapina al loat zoloft cam 7 luni si din noiembrie nu am mai loat nici o pastila ( sau ma rog am loat de vreo 2 ori rivotril pt ca am avut niste palpitati urate si cu rivotril imi trec ). Ce vreau eu sa va spun e ca de vreo 5 zile ma trezesc cu o amteala ciudata si imi este teama ca incet, incet boala revine din nou putin cate putin..
Rugamintea mea este daca cumva stiti cumva niste suplimente care in stadiul incipient al boli sa o faca sa nu inainteze si sa nu ajung din nou la dnul dr psihiatru.
Cat despre voi cei care ai postat aici nu am decat ganduri bune si poate cine stie, gasiti si voi o cale ( oricare ar fii ea :cu medicamente, suplimente alimentare etc ) sa va primiti viata inapoi asa cum era inainte, pentru ca stiu cum e sa suferi si oameni sa se uite la tine si sa nu stiu ce sa zica pentru ca nu inteleg nimic...
Toate cele bune...
Am sa va spun pe scurt si povestea mea... Sunt din Buc si am 36 de ani.
Cred ca de mic copil sufar de anxietate ( mereu mi-a fost frica de cate ceva... sa stau singura in casa, mi-e frica de morti etc ). Aceste stari s-au amplificat cu timpul, si daca primele dati cand am facut un atac de panica mi-am revenit singura fara medicamente dupa un timp a trebuit sa apelez la dr psihiatru. Primul tratament l-amavut cam pe la 25 de ani si a fost cel mai bun ( zic asta pentru ca dupa tratament m-am simtit bine cam 6 ani fara nici un fel de pastile ) tin minte ca am loat doxepin, calmepam si rivotril ( eu am loat 6 luni si rivotril si calmepam si nu am avut dependenta de nici unu... dupa 6 luni le-am lasat treptat si nu am avut sevraj sau ceva. ) Timpul a trecut si am schimbat serviciul iar noul loc de munca a fost foarte stresant si solicitant in acelasi timp.. Si asa a aparut prima recadere. ( am tratat-o 9 luni cu cipralex si a revenit dupa 6 luni in toata splendoarea ei ) a 2 a recadere ( am loat mitrazapina cam 6 luni si a reaparut dupa numai 2 luni si ceva. ). Dupa mitrazapina al loat zoloft cam 7 luni si din noiembrie nu am mai loat nici o pastila ( sau ma rog am loat de vreo 2 ori rivotril pt ca am avut niste palpitati urate si cu rivotril imi trec ). Ce vreau eu sa va spun e ca de vreo 5 zile ma trezesc cu o amteala ciudata si imi este teama ca incet, incet boala revine din nou putin cate putin..
Rugamintea mea este daca cumva stiti cumva niste suplimente care in stadiul incipient al boli sa o faca sa nu inainteze si sa nu ajung din nou la dnul dr psihiatru.
Cat despre voi cei care ai postat aici nu am decat ganduri bune si poate cine stie, gasiti si voi o cale ( oricare ar fii ea :cu medicamente, suplimente alimentare etc ) sa va primiti viata inapoi asa cum era inainte, pentru ca stiu cum e sa suferi si oameni sa se uite la tine si sa nu stiu ce sa zica pentru ca nu inteleg nimic...
Toate cele bune...
Suntem produsul parintilor, al unei educatii deficitare sau dimpotriva, exceptionale, suntem produsul unei societati din ce in ce mai bolnave, dar cel mai grav, suntem produsul propriilor noastre slabiciuni!
O depresie NU se instaleaza intr-o zi, ea se insinueaza parsiv in viata noastra, se aseaza comod in suflet si incepe sa se hraneasca cu defectele si nemultumirile noastre!
Desi ea ne avertizeaza prin anumite stari si trairi, noi nu o luam in seama si nu o rezolvam cat mai repede, aici e greseala, ca nu actionam cand trebuie! Asa cum o relatie se degradeaza pe zi ce trece pentru ca partenerii amana sau ignora semnalele de alarma, tot asa si depresia are un inceput si un drum pe care si-l croieste nestingherita, tocmai pentru ca noi ii permitem asta! Ar trebui ca un parinte (sau un dascal) sa-si educe copilul si sa-l invete CUM sa faca fata problemelor si cum sa le rezolve, ca depresia sa nu existe niciodata in viata lui!
Atunci cand ai informatia, stii si cum sa actionezi!
Asta am invatat eu de la tatal meu, ca orice-ar fi, oricat de greu mi-ar fi, sa rezolv totul rational, sa fiu constienta ca puterile sunt in mana mea si mai ales sa nu las problemele sa treaca PRIN suflet, ci pe langa!
O viata echilibrata DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE ne asigura un tonus exceptional, o pofta de a trai, dorinta de a face cat mai multe si puterea de a rezolva orice problema!
Cautand sa rezolvam nivelul serotoninei, sa analizam in cel mai mic detaliu Depresia si Anxietatea, de parca ar fi fiinte vii, si nu rezultatul propriilor noastre actiuni sau esecuri, cautand sa luam pumni de medicamente in speranta ca ne vor scoate din impas, nu facem decat sa ascundem problema reala sub pres si, si mai rau, sa ne agravam situatia ( sa nu omitem niciodata efectele secundare, de cele mai multe ori devastatoare, ale medicatiei chimice)!
As avea o vorba pentru toti, chiar daca e ultracunoscuta:
Bucura-te DE CEEA CE AI!
Cum se poate, Sorin, sa ai doi copii si sa le pierzi copilaria ?! Sunt oameni care ar da orice sa aiba un sufletel si nu-l pot face, iar tu, ca-i ai, ii ignori?? O sa fiu putin cruda, dar nu din rautate, doamne-fereste, ci din alt motiv. Imagineaza-ti ca amandoi mor intr-un accident sau se imbolnavesc incurabil, iar tu nu mai ai ce face! Ai da orice in acel moment ca timpul sa se dea inapoi, iar tu ti-ai spune ca depresia pe care o aveai era cel mai mic rau de pe pamant!!
1) O depresie exista pentru ca EXISTA MOTIVE ca ea sa se desfasoare in liniste in mintea si in sufletul nostru!
2) Pana nu rezolvam problemele care ne macina, NU vom scapa de depresie, indiferent cate kg de medicamente am lua!
3) Se poate scapa de depresie, cu atat mai mult cu cat ai sansa sa ai in familie pe cineva care vrea sa te ajute!
Dar nu e suficient! Trebuie sa faci si tu ceva!
4) Sportul in exces mi se pare absurd, nu face decat sa epuizeze un organism si asa slabit! Una e cand faci sport de performanta, ai teluri, obiective de atins prin el, iti castigi existenta, banii si un anumit prestigiu, si alta e cand te duci la o sala si tragic de niste fiare intr-o turbare si furie continua!
5) Mancatul compulsiv e efectul depresiei si in nici un caz nu o va rezolva si nici alina! Lantul incepe exact invers: depresia declanseaza pofta de mancare din cauza unor lipsuri imense din suflet care, cred depresivii in acel moment, pot fi compensate prin alimente gustoase. Insa ce vreau eu sa subliniez este ca, indiferent cat de distrus sufleteste te simti, mancarea intra in burtica pentru ca o bagi cu manutele tale in mod total constient. A, ca nu ai vointa sa te abtii sau sa redresezi aceasta stare ( rezolvand depresia), e cu totul si cu totul altceva! Si uite-asa, ajungem din nou la VOINTA!
6) Vointa exista in oameni! Insa, ca orice calitate, ea trebuie cultivata! Daca nu au facut-o parintii, atunci nu te impiedica nimeni pe lume sa te autoeduci, cu atat mai mult cu cat ai acum la indemana o sursa INFINITA de informatii!
Depresia NU anihileaza vointa! Ne ascundem dupa deget ca sa nu mai facem eforturi! Pentru ca vointa implica automat efort!
6) Uitati-va pe forumul acesta si analizati-i pe toti cei care sunt captivii unor substante chimice, FARA CA SA FACA SI ALTCEVA! Nu veti observa nici o imbunatatire, ci dimpotriva, o degradare fizica, psihica, morala!
7) Ceea ce faceti voi cu medicamentele nu inseamna decat linistirea APARENTA a unor efecte (daca!), in nici un caz rezolvarea CAUZEI!
8) Aflati care este cauza depresiei si REZOLVATI PROBLEMA SAU PROBLEMELE! Ca sunt financiare, ca sunt sentimentale, ca tin de relatiile proaste cu parintii, ca tin de slabiciunile si lipsurile noastre, eu spun atat:
ORICE PROBLEMA ARE O REZOLVARE!
NUMAI MOARTEA NU ARE!!
9) Intotdeauna omul a tins catre altceva si nu numai ca nu s-a mai bucurat de ce are concret, dar nereusind sa ajunga la acel tel, si-a creat frustrari si insatisfactii. Da, e bine, e excelent sa iti doresti, sa vrei mai mult, sa ai obiective cat mai inalte sau nobile, dar nu uita niciodata sa apreciezi SI ce ai! Daca te detasezi si te duci cu gandul, imaginar, deasupra Terrei si observi totul de acolo, sau daca ai avea posibilitatea sa gandesti si sa simti in afara acestei societati bolnave, la un alt nivel de perceptie, ai vedea totul cu alti ochi si ai constientiza cat de minuscule sunt problemele care iti macina sufletul... si ce pacat este ca iti irosesti viata asteptand.. Asteptand ca niste prafuri sa te puna pe picioare!
Niciodata niste chimicale nu iti vor rezolva problemele reale din viata ta... nu iti vor aduce fericirea, un partener pe care ti-l doresti... nu iti vor cumpara o casa, o carte, un creion, nu te vor face sanatos, nu te vor duce intr-o excursie, nu vor invata in locul tau la scoala...NICIODATA!
Toate astea trebuie sa le faci tu insuti! Iar daca nu te misti mai repede, risti sa-ti pierzi anii intr-o cumplita, dureroasa si fara de speranta asteptare! Si e atat de scurta tineretea noastra pe pamant!...
Exista atatea cai de a scapa de o depresie!!!
Cheia vietii noastre sta in echilibru, cumpatare, disciplina, iubire, armonie, alimentatie ultrasanatoasa, miscare, teluri, sentimente, comunicare, respect pentru ceilalti oameni, natura si animale, toleranta, intelegere, ganduri nobile, sentimente pozitive, o legatura personala si directa cu divinitatea ... Sa incetam sa mai dam vina pe ceilalti atata vreme cat avem gherute cu care tastam, putem sa intram pe internet, sa ne informam, atata vreme cat avem minte, inteligenta, avem picioare, maini, avem un acoperis deasupra capului, avem puterea de a gandi, a discerne si A ALEGE!
Pana la un punct, familia este de vina pentru angoasele si nefericirile noastre (acolo unde e cazul). De la un punct incolo, noi suntem singurii vinovati ca nu facem nimic si ne complacem in degradare!
Pentru cei care aveti o familie minunata care va sprijina, sa nu credeti ca asta va dura la infinit! Tot ce faceti prin comportamentul vostru zilnic, sapa in sufletul partenerului! Si la un moment dat nu va mai simti decat mila (daca!), apoi ori va claca, ori va pleca! Nu abuzati la nesfarsit, ci PROFITATI cum trebuie si la maximum de acest noroc!
Pentru cei care nu au sansa unui astfel de ajutor: sansa sunteti voi insiva!
Puterea este in voi, in mintea si in sufletul vostru!
Armele toate sunt in creier si in inteligenta!
Folositi-le si veti reusi!
Bucurati-va de orice moment, orice clipa, de zapada de afara, de faptul ca puteti merge singuri la toaleta si nu sunteti imobilizati pe vecie intr-un pat!.. Dar sunt atatea motive ca sa va bucurati!...
Depresia poate fi vindecata!
Iti trebuie
-informatie
-vointa
-putin efort ca sa iesi din cercul vicios
-schimbarea radicala a vietii, a gandirii, a simtirii, a perceptiei despre sine
Am explicat deja ce se poate face ca sa scapi de depresie, nu mai reiau.
Dar voi sustine mereu ca DEPRESIA POATE FI VINDECATA! si mai ales poate fi vindecata in mod natural, usor, fara sa afectezi ireversibil corpul, mintea si sufletul!
Sorin, du-te si ia-ti copiii in brate si multumeste-i cerului ca ti-a daruit asa ceva! Tu nu ai voie sa fii depresiv, tu trebuie sa te scuturi, sa devii puternic, ca sa poti sa fii cel mai bun exemplu pentru ei si sa le dai cel mai bun start in viata! Ei sunt cel mai bun motiv ca sa-ti revii si sa le fii sprijin! Cum sa devina puternici si sa infrunte mai tarziu viata, cand tatal lor, cel care ar trebui sa fie modelul cel mai bun de forta, se lasa infrant de o pacoste numita depresie, in loc sa o rezolve?!
Bleuciel, cu multa placere. Eu am reusit deja sa fac o colectioara...si inca mai fac..-))
O depresie NU se instaleaza intr-o zi, ea se insinueaza parsiv in viata noastra, se aseaza comod in suflet si incepe sa se hraneasca cu defectele si nemultumirile noastre!
Desi ea ne avertizeaza prin anumite stari si trairi, noi nu o luam in seama si nu o rezolvam cat mai repede, aici e greseala, ca nu actionam cand trebuie! Asa cum o relatie se degradeaza pe zi ce trece pentru ca partenerii amana sau ignora semnalele de alarma, tot asa si depresia are un inceput si un drum pe care si-l croieste nestingherita, tocmai pentru ca noi ii permitem asta! Ar trebui ca un parinte (sau un dascal) sa-si educe copilul si sa-l invete CUM sa faca fata problemelor si cum sa le rezolve, ca depresia sa nu existe niciodata in viata lui!
Atunci cand ai informatia, stii si cum sa actionezi!
Asta am invatat eu de la tatal meu, ca orice-ar fi, oricat de greu mi-ar fi, sa rezolv totul rational, sa fiu constienta ca puterile sunt in mana mea si mai ales sa nu las problemele sa treaca PRIN suflet, ci pe langa!
O viata echilibrata DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE ne asigura un tonus exceptional, o pofta de a trai, dorinta de a face cat mai multe si puterea de a rezolva orice problema!
Cautand sa rezolvam nivelul serotoninei, sa analizam in cel mai mic detaliu Depresia si Anxietatea, de parca ar fi fiinte vii, si nu rezultatul propriilor noastre actiuni sau esecuri, cautand sa luam pumni de medicamente in speranta ca ne vor scoate din impas, nu facem decat sa ascundem problema reala sub pres si, si mai rau, sa ne agravam situatia ( sa nu omitem niciodata efectele secundare, de cele mai multe ori devastatoare, ale medicatiei chimice)!
As avea o vorba pentru toti, chiar daca e ultracunoscuta:
Bucura-te DE CEEA CE AI!
Cum se poate, Sorin, sa ai doi copii si sa le pierzi copilaria ?! Sunt oameni care ar da orice sa aiba un sufletel si nu-l pot face, iar tu, ca-i ai, ii ignori?? O sa fiu putin cruda, dar nu din rautate, doamne-fereste, ci din alt motiv. Imagineaza-ti ca amandoi mor intr-un accident sau se imbolnavesc incurabil, iar tu nu mai ai ce face! Ai da orice in acel moment ca timpul sa se dea inapoi, iar tu ti-ai spune ca depresia pe care o aveai era cel mai mic rau de pe pamant!!
1) O depresie exista pentru ca EXISTA MOTIVE ca ea sa se desfasoare in liniste in mintea si in sufletul nostru!
2) Pana nu rezolvam problemele care ne macina, NU vom scapa de depresie, indiferent cate kg de medicamente am lua!
3) Se poate scapa de depresie, cu atat mai mult cu cat ai sansa sa ai in familie pe cineva care vrea sa te ajute!
Dar nu e suficient! Trebuie sa faci si tu ceva!
4) Sportul in exces mi se pare absurd, nu face decat sa epuizeze un organism si asa slabit! Una e cand faci sport de performanta, ai teluri, obiective de atins prin el, iti castigi existenta, banii si un anumit prestigiu, si alta e cand te duci la o sala si tragic de niste fiare intr-o turbare si furie continua!
5) Mancatul compulsiv e efectul depresiei si in nici un caz nu o va rezolva si nici alina! Lantul incepe exact invers: depresia declanseaza pofta de mancare din cauza unor lipsuri imense din suflet care, cred depresivii in acel moment, pot fi compensate prin alimente gustoase. Insa ce vreau eu sa subliniez este ca, indiferent cat de distrus sufleteste te simti, mancarea intra in burtica pentru ca o bagi cu manutele tale in mod total constient. A, ca nu ai vointa sa te abtii sau sa redresezi aceasta stare ( rezolvand depresia), e cu totul si cu totul altceva! Si uite-asa, ajungem din nou la VOINTA!
6) Vointa exista in oameni! Insa, ca orice calitate, ea trebuie cultivata! Daca nu au facut-o parintii, atunci nu te impiedica nimeni pe lume sa te autoeduci, cu atat mai mult cu cat ai acum la indemana o sursa INFINITA de informatii!
Depresia NU anihileaza vointa! Ne ascundem dupa deget ca sa nu mai facem eforturi! Pentru ca vointa implica automat efort!
6) Uitati-va pe forumul acesta si analizati-i pe toti cei care sunt captivii unor substante chimice, FARA CA SA FACA SI ALTCEVA! Nu veti observa nici o imbunatatire, ci dimpotriva, o degradare fizica, psihica, morala!
7) Ceea ce faceti voi cu medicamentele nu inseamna decat linistirea APARENTA a unor efecte (daca!), in nici un caz rezolvarea CAUZEI!
8) Aflati care este cauza depresiei si REZOLVATI PROBLEMA SAU PROBLEMELE! Ca sunt financiare, ca sunt sentimentale, ca tin de relatiile proaste cu parintii, ca tin de slabiciunile si lipsurile noastre, eu spun atat:
ORICE PROBLEMA ARE O REZOLVARE!
NUMAI MOARTEA NU ARE!!
9) Intotdeauna omul a tins catre altceva si nu numai ca nu s-a mai bucurat de ce are concret, dar nereusind sa ajunga la acel tel, si-a creat frustrari si insatisfactii. Da, e bine, e excelent sa iti doresti, sa vrei mai mult, sa ai obiective cat mai inalte sau nobile, dar nu uita niciodata sa apreciezi SI ce ai! Daca te detasezi si te duci cu gandul, imaginar, deasupra Terrei si observi totul de acolo, sau daca ai avea posibilitatea sa gandesti si sa simti in afara acestei societati bolnave, la un alt nivel de perceptie, ai vedea totul cu alti ochi si ai constientiza cat de minuscule sunt problemele care iti macina sufletul... si ce pacat este ca iti irosesti viata asteptand.. Asteptand ca niste prafuri sa te puna pe picioare!
Niciodata niste chimicale nu iti vor rezolva problemele reale din viata ta... nu iti vor aduce fericirea, un partener pe care ti-l doresti... nu iti vor cumpara o casa, o carte, un creion, nu te vor face sanatos, nu te vor duce intr-o excursie, nu vor invata in locul tau la scoala...NICIODATA!
Toate astea trebuie sa le faci tu insuti! Iar daca nu te misti mai repede, risti sa-ti pierzi anii intr-o cumplita, dureroasa si fara de speranta asteptare! Si e atat de scurta tineretea noastra pe pamant!...
Exista atatea cai de a scapa de o depresie!!!
Cheia vietii noastre sta in echilibru, cumpatare, disciplina, iubire, armonie, alimentatie ultrasanatoasa, miscare, teluri, sentimente, comunicare, respect pentru ceilalti oameni, natura si animale, toleranta, intelegere, ganduri nobile, sentimente pozitive, o legatura personala si directa cu divinitatea ... Sa incetam sa mai dam vina pe ceilalti atata vreme cat avem gherute cu care tastam, putem sa intram pe internet, sa ne informam, atata vreme cat avem minte, inteligenta, avem picioare, maini, avem un acoperis deasupra capului, avem puterea de a gandi, a discerne si A ALEGE!
Pana la un punct, familia este de vina pentru angoasele si nefericirile noastre (acolo unde e cazul). De la un punct incolo, noi suntem singurii vinovati ca nu facem nimic si ne complacem in degradare!
Pentru cei care aveti o familie minunata care va sprijina, sa nu credeti ca asta va dura la infinit! Tot ce faceti prin comportamentul vostru zilnic, sapa in sufletul partenerului! Si la un moment dat nu va mai simti decat mila (daca!), apoi ori va claca, ori va pleca! Nu abuzati la nesfarsit, ci PROFITATI cum trebuie si la maximum de acest noroc!
Pentru cei care nu au sansa unui astfel de ajutor: sansa sunteti voi insiva!
Puterea este in voi, in mintea si in sufletul vostru!
Armele toate sunt in creier si in inteligenta!
Folositi-le si veti reusi!
Bucurati-va de orice moment, orice clipa, de zapada de afara, de faptul ca puteti merge singuri la toaleta si nu sunteti imobilizati pe vecie intr-un pat!.. Dar sunt atatea motive ca sa va bucurati!...
Depresia poate fi vindecata!
Iti trebuie
-informatie
-vointa
-putin efort ca sa iesi din cercul vicios
-schimbarea radicala a vietii, a gandirii, a simtirii, a perceptiei despre sine
Am explicat deja ce se poate face ca sa scapi de depresie, nu mai reiau.
Dar voi sustine mereu ca DEPRESIA POATE FI VINDECATA! si mai ales poate fi vindecata in mod natural, usor, fara sa afectezi ireversibil corpul, mintea si sufletul!
Sorin, du-te si ia-ti copiii in brate si multumeste-i cerului ca ti-a daruit asa ceva! Tu nu ai voie sa fii depresiv, tu trebuie sa te scuturi, sa devii puternic, ca sa poti sa fii cel mai bun exemplu pentru ei si sa le dai cel mai bun start in viata! Ei sunt cel mai bun motiv ca sa-ti revii si sa le fii sprijin! Cum sa devina puternici si sa infrunte mai tarziu viata, cand tatal lor, cel care ar trebui sa fie modelul cel mai bun de forta, se lasa infrant de o pacoste numita depresie, in loc sa o rezolve?!
Bleuciel, cu multa placere. Eu am reusit deja sa fac o colectioara...si inca mai fac..-))
Sorin0310
Eu nu mai dau sfaturi de multa vreme, nici macar fiului meu caruia i-am spus si aratat tot ce stiu si am invatat in acesti ani in care a trebuit sa gestionez o situatie pe nume schizofrenie.Psihiatra dvs.sau oricare alta/altul daca n-o sa imbine medicatia cu o terapie complementara o sa aiba parte numai de intrebari in genul puse de @Costy2007 si greu va da raspunsuri sau explicatii.Psihiatrul se bazeaza pe simptome acuzate de pacinet, va scaneaza cineva creierul?de unde stie medicul dupa ce perioada de medicatie s-au echilibrat neurotransmitatorii?.Exista metode extrem de simple de mentinere a creierului in stare de alfa, situatie in care mintea se goleste de ginduri si se pot corecta mesajele gresite trimise sau venite de la creier.Dr.House a recomandat resveratrolul un antioxidant foarte bun si pe ici pe colo a mai strecurat cite-o informatie din care se pot trage destule foloase.Chiar pe forum am intilnit cazuri in care psihiatrul a recomandat Noni+Melatonina fara nici-un drog psihiatric.Faceti cum credeti, dar in asa fel incit sa va fie doar bine.
Eu nu mai dau sfaturi de multa vreme, nici macar fiului meu caruia i-am spus si aratat tot ce stiu si am invatat in acesti ani in care a trebuit sa gestionez o situatie pe nume schizofrenie.Psihiatra dvs.sau oricare alta/altul daca n-o sa imbine medicatia cu o terapie complementara o sa aiba parte numai de intrebari in genul puse de @Costy2007 si greu va da raspunsuri sau explicatii.Psihiatrul se bazeaza pe simptome acuzate de pacinet, va scaneaza cineva creierul?de unde stie medicul dupa ce perioada de medicatie s-au echilibrat neurotransmitatorii?.Exista metode extrem de simple de mentinere a creierului in stare de alfa, situatie in care mintea se goleste de ginduri si se pot corecta mesajele gresite trimise sau venite de la creier.Dr.House a recomandat resveratrolul un antioxidant foarte bun si pe ici pe colo a mai strecurat cite-o informatie din care se pot trage destule foloase.Chiar pe forum am intilnit cazuri in care psihiatrul a recomandat Noni+Melatonina fara nici-un drog psihiatric.Faceti cum credeti, dar in asa fel incit sa va fie doar bine.
Sorin0310,
sint multi din aceea care au avut o viata activa dar relativ cumpatata si brusc au trecut in partea cealalta,
- e o problema destul de serioasa cand ai un ritm activ si dintr-o data trebuie sa intrerupi si sa treci in partea cealalta
-- f adevarat; am citit despre viata unei tinere paralizate de la gat in jos la varsta de 16 ani - Jony Eareckson - care la fel descria cat de greu a fost pt ea - poate cel mai greu - sa treaca peste asta. Inainte de accident fiind o fire dinamica - ca apoi sa fie obligata sa ramana toata viata intr-un scaun cu rotile. A avut f mare noroc de prietenii ei din jur - care mereu au fost alaturi de ea. la inceput s-a apucat sa picteze cu creionul in dinti - a reusit sa deschida chiar o expozitie - asa s-a aflat despre talentul ei, despre drama ei. Apoi impreuna cu un prieten -amic f sufletist pe nume Steve - a scris mai multe carti pe care le-a si publicat. S-a implicat si in viata sociala - fiind o buna crestina a incercat sa incurajeze pe toti cei aflati in situatia ei. Si, incredibil, s-a si casatorit. Nu toti putem face ce a facut ea - dar simplul fapt de a-i citi cartile, de a -i impartasi trairile exprimate atta de viu in randurile sale ar ajuta pe oricine sa capete imbold in a-si reevalua posibilitatile - gasind o solutie de viata. Dupa ce a citit prima ei carte - numita Jony - am simtit ca problemele mele sunt mult mai mici fata de ale ei si am prins curaj. Totul e sa gasim o activitate in care sa ne implicam cu placere. poate mai putin simtim asta la inceput, dar in mod sigur daca perseveram vom ajunge sa culegem si roadele satisfactiei. poate ca sunt omul nepotrivit - totusi ceva bun putem lua din toate.
sint multi din aceea care au avut o viata activa dar relativ cumpatata si brusc au trecut in partea cealalta,
- e o problema destul de serioasa cand ai un ritm activ si dintr-o data trebuie sa intrerupi si sa treci in partea cealalta
-- f adevarat; am citit despre viata unei tinere paralizate de la gat in jos la varsta de 16 ani - Jony Eareckson - care la fel descria cat de greu a fost pt ea - poate cel mai greu - sa treaca peste asta. Inainte de accident fiind o fire dinamica - ca apoi sa fie obligata sa ramana toata viata intr-un scaun cu rotile. A avut f mare noroc de prietenii ei din jur - care mereu au fost alaturi de ea. la inceput s-a apucat sa picteze cu creionul in dinti - a reusit sa deschida chiar o expozitie - asa s-a aflat despre talentul ei, despre drama ei. Apoi impreuna cu un prieten -amic f sufletist pe nume Steve - a scris mai multe carti pe care le-a si publicat. S-a implicat si in viata sociala - fiind o buna crestina a incercat sa incurajeze pe toti cei aflati in situatia ei. Si, incredibil, s-a si casatorit. Nu toti putem face ce a facut ea - dar simplul fapt de a-i citi cartile, de a -i impartasi trairile exprimate atta de viu in randurile sale ar ajuta pe oricine sa capete imbold in a-si reevalua posibilitatile - gasind o solutie de viata. Dupa ce a citit prima ei carte - numita Jony - am simtit ca problemele mele sunt mult mai mici fata de ale ei si am prins curaj. Totul e sa gasim o activitate in care sa ne implicam cu placere. poate mai putin simtim asta la inceput, dar in mod sigur daca perseveram vom ajunge sa culegem si roadele satisfactiei. poate ca sunt omul nepotrivit - totusi ceva bun putem lua din toate.
@Sorin, poate o schema noua este exact ce-ti trebuie. Daca te duci la alt medic, nu te duci sa-i ceri alt tratament, ci sa afli o a doua parere competenta cu privire la diagnostic si la schema actuala. El poate sa fie de parere ca un alt antidepresiv te va ajuta mai mult, dar in final alegerea ramane a ta. Daca de un an de zile iei valdoxan si nu simti nicio imbunatatire inseamna ca ori trebuie marita doza, ori trebuie schimbat medicamentul.
@KV, nivelul neurotransmitatorilor din creier nu se poate masura. Ceea ce masoara ei e nivelul catecolaminelor din urina sau nivelul plasmatic al serotoninei. Un PET sau fRMN poate indica zonele cu probleme din creier, dar sunt scumpe si nu se fac oriunde.
@Ciorapel, exact. Suntem produsul celor din jurul nostru. Insa nu putem fi produsul propriilor slabiciuni din moment ce ele sunt parte a noastra. Inseamna ca si ele sunt un efect (deci un produs) al influentei mediului in care crestem.
@potra maria, e posibil sa fie nevoie de un nou consult. Poate e nevoie de mai mult de 6 luni de tratament din moment ce recaderile devin din ce in ce mai frecvente. Evitati stresul.
@KV, nivelul neurotransmitatorilor din creier nu se poate masura. Ceea ce masoara ei e nivelul catecolaminelor din urina sau nivelul plasmatic al serotoninei. Un PET sau fRMN poate indica zonele cu probleme din creier, dar sunt scumpe si nu se fac oriunde.
@Ciorapel, exact. Suntem produsul celor din jurul nostru. Insa nu putem fi produsul propriilor slabiciuni din moment ce ele sunt parte a noastra. Inseamna ca si ele sunt un efect (deci un produs) al influentei mediului in care crestem.
@potra maria, e posibil sa fie nevoie de un nou consult. Poate e nevoie de mai mult de 6 luni de tratament din moment ce recaderile devin din ce in ce mai frecvente. Evitati stresul.
Dupa datele oferite de respectiva clinica, nivelul Serotoninei in echilibru trebuie sa fie intre 50-250.Pe mine intotdeauna m-a contrariat faptul ca psihiatrii sustin ca pacientul are un dezechilibrul al neurotransmitatorilor care de fapt nu se pot masura, dar se stabilesc dupa ochiometru si se dau droguri psihotrope cit cuprinde reteta sau cu ce substante jongleaza mai bine respectivul medic.
Cita finete si exactitate!
Cita finete si exactitate!
...Iar pe mine ma uluieste faptul ca un medic psihiatru (si am vazut asta cu ochii mei, daca pot spune asa, cand am insotit pe cineva la medic, acea persoana fiind intr-o depresie crunta), dupa o discutie de doar cateva zeci de minute si in urma doar a ceea ce spune pacientul, ii scrie pe o foaie o condamnare la a deveni eventual o leguma (adica ii prescrie antidepresivele). Cum poti sa dai un tratament fara sa faci niste investigatii amanuntite?
Dupa parerea mea, ar trebui facute toate analizele posibile, ar trebui investigat CE MANANCA in fiecare zi, cum se comporta, cum gandeste, ce vrea el de la viata, cum se desfasoara viata lui, cum e ca om, ca structura interioara, ar trebui discutat cu familia, ca sa fie auzita si varianta "cealalta" a problemei, samd...
De fapt, inainte de a intra in cabinetul lui, orice medic psihiatru ar trebui sa conditioneze prima vizita de cel putin cateva sedinte facute cu un psihoterapeut!
99, 99% din depresii sunt rezultatul unor vieti nefericite sau a unor greseli grave in comportament si gandire! Indiferent ca durerile ne sunt provocate de altii sau doar de modul nostru incorect de a trai, decizia de a schimba si a rezolva ne apartine numai noua!
Ba da, Okto, suntem si produsul propriilor noastre actiuni si alegeri! Slabiciunile le cream sau le acceptam din comoditate in existenta noastra, insa le putem inlatura daca dorim cu adevarat! Ele fac parte din noi, dar NOI LE-AM CREAT! Noi sau familia care ne-a educat. De-aceea spun ca, pornind de la o varsta cand ne putem considera maturi, putem sa ne autoeducam, autodepasi si sa corectam tot ce am primit gresit.
NU putem sa dam vina la nesfarsit pe societate, pe cei care "nu ne inteleg" si pe slabiciuni! De la un moment incolo, suntem singurii responsabili de tot ce ni se intampla in viata!
Avem liberul arbitru, avem creier, putem judeca, putem actiona, PUTEM SCHIMBA!
Dupa parerea mea, ar trebui facute toate analizele posibile, ar trebui investigat CE MANANCA in fiecare zi, cum se comporta, cum gandeste, ce vrea el de la viata, cum se desfasoara viata lui, cum e ca om, ca structura interioara, ar trebui discutat cu familia, ca sa fie auzita si varianta "cealalta" a problemei, samd...
De fapt, inainte de a intra in cabinetul lui, orice medic psihiatru ar trebui sa conditioneze prima vizita de cel putin cateva sedinte facute cu un psihoterapeut!
99, 99% din depresii sunt rezultatul unor vieti nefericite sau a unor greseli grave in comportament si gandire! Indiferent ca durerile ne sunt provocate de altii sau doar de modul nostru incorect de a trai, decizia de a schimba si a rezolva ne apartine numai noua!
Ba da, Okto, suntem si produsul propriilor noastre actiuni si alegeri! Slabiciunile le cream sau le acceptam din comoditate in existenta noastra, insa le putem inlatura daca dorim cu adevarat! Ele fac parte din noi, dar NOI LE-AM CREAT! Noi sau familia care ne-a educat. De-aceea spun ca, pornind de la o varsta cand ne putem considera maturi, putem sa ne autoeducam, autodepasi si sa corectam tot ce am primit gresit.
NU putem sa dam vina la nesfarsit pe societate, pe cei care "nu ne inteleg" si pe slabiciuni! De la un moment incolo, suntem singurii responsabili de tot ce ni se intampla in viata!
Avem liberul arbitru, avem creier, putem judeca, putem actiona, PUTEM SCHIMBA!
Nivelul PERIFERIC al serotoninei trebuie sa fie cuprins intre valorile acelea. Din pacate cantitatea periferica nu ofera o imagine de ansamblu al celei din creier si nici nu cred ca exista vreo corelatie intre cele doua. De exemplu, unele studii indica faptul ca persoanele bolnave de astm au nivelul plasmatic (din sange) mai ridicat decat in mod normal. Insa asta nu inseamna ca persoanele respective sunt mai fericite si nu risca sa se confrunte cu vreo depresie la un moment dat in viata.
Nu se poate stabili cu exactitate o legatura intre nivelul plasmatic al serotoninei si cel din sistemul nervos central pentru ca serotonina din creier e produsa in creier, nu ajunge pe calea sangelui la creier.
Medicii (competenti) nu considera ochiometric daca un pacient se confrunta cu un deficit/exces dintr-un anumit neurotransmitator, ci pe baza a 11 ani de studii si experienta in domeniu. Exista nenumarate studii prin care s-au determinat ce tip de substante se afla intr-o anumita zona a creierului si ce anume stimuleaza. Pe baza acestor cunostinte medicul, in urma observarii semnelor pe care le prezinta pacientul, poate intui faptul ca zona X din creier este afectata din cauza unui exces/deficit de neurotransmitator si poate recomanda un tratament eficient. Problema e cat de mult a invatat medicul respectiv in facultate si cat de mult ii pasa. Insa la o concluzie se poate ajunge si pe baza a ceea ce spune pacientul, dar absolut necesar si pe baza a ceea ce exprima pacientul in timp ce vorbeste. De aceea un diagnostic nu se va putea pune niciodata prin corespondenta.
Nu se poate stabili cu exactitate o legatura intre nivelul plasmatic al serotoninei si cel din sistemul nervos central pentru ca serotonina din creier e produsa in creier, nu ajunge pe calea sangelui la creier.
Medicii (competenti) nu considera ochiometric daca un pacient se confrunta cu un deficit/exces dintr-un anumit neurotransmitator, ci pe baza a 11 ani de studii si experienta in domeniu. Exista nenumarate studii prin care s-au determinat ce tip de substante se afla intr-o anumita zona a creierului si ce anume stimuleaza. Pe baza acestor cunostinte medicul, in urma observarii semnelor pe care le prezinta pacientul, poate intui faptul ca zona X din creier este afectata din cauza unui exces/deficit de neurotransmitator si poate recomanda un tratament eficient. Problema e cat de mult a invatat medicul respectiv in facultate si cat de mult ii pasa. Insa la o concluzie se poate ajunge si pe baza a ceea ce spune pacientul, dar absolut necesar si pe baza a ceea ce exprima pacientul in timp ce vorbeste. De aceea un diagnostic nu se va putea pune niciodata prin corespondenta.
Ciorapel, nu. Slabiciunile au luat nastere pentru ca nu am fost invatati cum sa ne descurcam cu ele (ori educatia de baza tine de cei din jurul nostru). Putem sa invatam pe parcurs de unii singuri, dar capacitatea aceasta de a observa problemele si de a le gasi o solutie tine, din nou, de modul in care am fost crescuti. Nu ii poti cere unui om de care parintii nu s-au ocupat niciodata si care nu a pus mana pe o carte in viata lui sa renunte la agresivitate, pentru ca pe omul acela cel mai probabil ca nu-l duce capul intr-atat de mult incat sa gaseasca un motiv bun pentru care sa-si schimbe felul de a rezolva conflictele. Din ce cauza? Pentru ca nu a primit o educatie corespunzatoare prin care, de la o anumita varsta, sa invete singur sa faca legaturile necesare. Nu a avut sansa dezvoltarii unei gandiri filosofice.
Deci, pana la urma cauza slabiciunilor (cauza primara) se regaseste in cei din jurul nostru. Si incapacitatea noastra de a le elimina, tot in cei din jurul nostru isi are existenta.
Deci, pana la urma cauza slabiciunilor (cauza primara) se regaseste in cei din jurul nostru. Si incapacitatea noastra de a le elimina, tot in cei din jurul nostru isi are existenta.
Aici sunt de acord cu tine (cu exceptia ultimei propozitii), doar am scris de cateva ori ca suntem rezultatul in primul rand al parintilor!
Dar ne facem mari, putem citi, ne putem informa si, daca dorim cu adevarat, putem schimba tot ce e rau si urat in sufletul si constiinta noastra!
Da, asa e, pecetea o pun parintii, uneori definitiv, dar cu vointa si dorinta, se poate produce MAREA TRANSFORMARE!
Admir si port un respect imens persoanelor lovite crunt de soarta, dar care nu se lasa si isi croiesc viata dupa dorintele lor, chiar daca puterile nu sunt prea mari! Exemple sunt o mie! Acum, in secunda asta, imi vin in cap doua: cea cu tanarul nascut fara maini si fara picioare, dar care nu s-a resemnat cu statutul de persoana cu dizabilitati si si-a propus sa traiasca si sa se dezvolte cat mai mult, si cea cu femeia fara picioare si fara jumatate de trunchi, care nici ea nu s-a resemnat si intr-un final s-a casatorit si a mai si nascut o fetita!, desi nici un medic din lume nu-i dadea sansa asta, intrucat fizic nu avea unde sa se dezvolte bebelusul! Si totusi a putut!
Dar ne facem mari, putem citi, ne putem informa si, daca dorim cu adevarat, putem schimba tot ce e rau si urat in sufletul si constiinta noastra!
Da, asa e, pecetea o pun parintii, uneori definitiv, dar cu vointa si dorinta, se poate produce MAREA TRANSFORMARE!
Admir si port un respect imens persoanelor lovite crunt de soarta, dar care nu se lasa si isi croiesc viata dupa dorintele lor, chiar daca puterile nu sunt prea mari! Exemple sunt o mie! Acum, in secunda asta, imi vin in cap doua: cea cu tanarul nascut fara maini si fara picioare, dar care nu s-a resemnat cu statutul de persoana cu dizabilitati si si-a propus sa traiasca si sa se dezvolte cat mai mult, si cea cu femeia fara picioare si fara jumatate de trunchi, care nici ea nu s-a resemnat si intr-un final s-a casatorit si a mai si nascut o fetita!, desi nici un medic din lume nu-i dadea sansa asta, intrucat fizic nu avea unde sa se dezvolte bebelusul! Si totusi a putut!
Vointa si dorinta sunt elemente ale personalitatii. Unii au mai multa vointa, altii mai putina. O parte din personalitate e mostenita (temperamentul, IQ), iar o parte e modelata. Deci tot de mediu tine si vointa pe care o avem. Acuza un copil constant ca nu e bun de nimic. Vedem la maturitate cata vointa o sa aiba daca el, pe parcursul dezvoltarii sale, a fost permanent demoralizat.
Nu putem avea pretentia de la un om sa se descurce de unul singur din moment ce nu stie cum. E de datoria noastra sa-l ajutam si sa-l invatam. Altfel e ca si cum i-ai cere unui calculator sa faca o inmultire cand el stie numai adunare si scadere (asa cum tot scrieti dvs. ca depresia poate fi depasita doar daca vrem).
Depresia nu poate fi depasita prin ganduri bune, sport si dieta. Ele ajuta, dar nu sunt suficiente. Spuneti ca prin vointa, dar vointa nu mai exista. Dintre toate procesele afective vointa e cel mai strans legata de motivatie.
Trebuie sa intelegeti ca in cazurile grave de depresie, de orice natura, anumite legaturi intre neuroni s-au pierdut (s-au atrofiat). Daca sinapsele nu mai exista, nu mai exista nici drumul catre amintiri. Omul nu mai poate sa-si regaseasca de unul singur setea de viata din moment ce a uitat sa mai traiasca. A uitat, de fapt, cum e sa traiesti. Prin tratamentul corespunzator se refac noi legaturi intre neuroni, iar prin psihoterapie omul e invatat cum sa abordeze noile probleme astfel incat sa nu mai recada.
Deci degeaba ii cereti unui om depresiv sa se bucure, pentru ca nu poate (asa cum nici calculatorul nu stie sa faca inmultirea).
Nu putem avea pretentia de la un om sa se descurce de unul singur din moment ce nu stie cum. E de datoria noastra sa-l ajutam si sa-l invatam. Altfel e ca si cum i-ai cere unui calculator sa faca o inmultire cand el stie numai adunare si scadere (asa cum tot scrieti dvs. ca depresia poate fi depasita doar daca vrem).
Depresia nu poate fi depasita prin ganduri bune, sport si dieta. Ele ajuta, dar nu sunt suficiente. Spuneti ca prin vointa, dar vointa nu mai exista. Dintre toate procesele afective vointa e cel mai strans legata de motivatie.
Trebuie sa intelegeti ca in cazurile grave de depresie, de orice natura, anumite legaturi intre neuroni s-au pierdut (s-au atrofiat). Daca sinapsele nu mai exista, nu mai exista nici drumul catre amintiri. Omul nu mai poate sa-si regaseasca de unul singur setea de viata din moment ce a uitat sa mai traiasca. A uitat, de fapt, cum e sa traiesti. Prin tratamentul corespunzator se refac noi legaturi intre neuroni, iar prin psihoterapie omul e invatat cum sa abordeze noile probleme astfel incat sa nu mai recada.
Deci degeaba ii cereti unui om depresiv sa se bucure, pentru ca nu poate (asa cum nici calculatorul nu stie sa faca inmultirea).
Sorin nu te lua dupa Ciorapel ca ea nu are si nu a avut nimic vreodata, a venit aici doar sa ne dea noua sfaturi si atat.
Nu pricepe ca vointa e luata de depresie, iti ia energia, cheful de tot, bucuria vietii, nu mai vrei sa faci ceva intrucat nu mai vezi sensul, iar daca faci mecanic ceva ce nu doresti, constati ca nu ai energie si te irita acel ceva intrucat creierul percepe ca face o activitate neplacuta si inutila.
Nu se poate masura nimic din pacate niacaieri, eu deja sunt ingrijorat intrucat nu vad o cale de iesire, ceva se intampla in bibilica asta si ei nu stiu ce si cum.
Chiar simt cand intru in depresie, simt o ameteala slaba adica simt cand se produc acele modificari chimice, apoi ma ia apatia, pica tonusul si tot. Deci se petrece ceva acolo.
Nu pot sta la sala toata ziua sau la alt sport ca nu suporta organismul, in schimb si acolo de multe ori ma duc mecanic fara sa-mi placa, ma duc doar ca am energie, deci nu am sentimente si emotii, nu am chef de nimic, nu ma bucura nimic. In plus vreau si eu sa gust din viata asa ca ceilalti.
Ce ma mai bucura uneori dar nu mereu este o masa copioasa, aia imi urca tonusul uneori si pentru 12 ore in sens ca intru asa intr-o euforie din aia care nici aia nu e in regula, deci am creierul prastie si nu se intrevede vreo solutie din pacate. Insa de multe ori masa aia gustoasa amplifica Anxietatea si depresie din pacate, intrucat stii ca faci un lucru rau.
Aici e la noroc, fie ne revenim, fie nu cu medicatia.
Mie mi se pare normal sa punem intrebari, altfel cum sa rezolvam ceva daca nu cunoastem modul in care functioneaza acel ceva. Si cand ti-e rau continuu e inevitabil sa nu pui intrebari disperat.
Si eu am analizat starea, am vazut modul de functionare al anxietatii si depresiei, insa nu am aflat si nici nu am cum sa aflu de ce a aparut si cum sa rezolv. Cel putin am incercat.
Eu am vazut ce parte a creierului nu merge la mine, lobii frontali au foarte slaba activitate deci nu merg bine, acolo afandu-se centrul motivational si tot acolo se formeaza emotii-le, deci clar nu ? Am facut o encefalograma cu Mapping si am aflat ce banuiam deja.
Insa nu stie nimeni cum sa reactivam zona aia, asa ca...asta e.
Nu pricepe ca vointa e luata de depresie, iti ia energia, cheful de tot, bucuria vietii, nu mai vrei sa faci ceva intrucat nu mai vezi sensul, iar daca faci mecanic ceva ce nu doresti, constati ca nu ai energie si te irita acel ceva intrucat creierul percepe ca face o activitate neplacuta si inutila.
Nu se poate masura nimic din pacate niacaieri, eu deja sunt ingrijorat intrucat nu vad o cale de iesire, ceva se intampla in bibilica asta si ei nu stiu ce si cum.
Chiar simt cand intru in depresie, simt o ameteala slaba adica simt cand se produc acele modificari chimice, apoi ma ia apatia, pica tonusul si tot. Deci se petrece ceva acolo.
Nu pot sta la sala toata ziua sau la alt sport ca nu suporta organismul, in schimb si acolo de multe ori ma duc mecanic fara sa-mi placa, ma duc doar ca am energie, deci nu am sentimente si emotii, nu am chef de nimic, nu ma bucura nimic. In plus vreau si eu sa gust din viata asa ca ceilalti.
Ce ma mai bucura uneori dar nu mereu este o masa copioasa, aia imi urca tonusul uneori si pentru 12 ore in sens ca intru asa intr-o euforie din aia care nici aia nu e in regula, deci am creierul prastie si nu se intrevede vreo solutie din pacate. Insa de multe ori masa aia gustoasa amplifica Anxietatea si depresie din pacate, intrucat stii ca faci un lucru rau.
Aici e la noroc, fie ne revenim, fie nu cu medicatia.
Mie mi se pare normal sa punem intrebari, altfel cum sa rezolvam ceva daca nu cunoastem modul in care functioneaza acel ceva. Si cand ti-e rau continuu e inevitabil sa nu pui intrebari disperat.
Si eu am analizat starea, am vazut modul de functionare al anxietatii si depresiei, insa nu am aflat si nici nu am cum sa aflu de ce a aparut si cum sa rezolv. Cel putin am incercat.
Eu am vazut ce parte a creierului nu merge la mine, lobii frontali au foarte slaba activitate deci nu merg bine, acolo afandu-se centrul motivational si tot acolo se formeaza emotii-le, deci clar nu ? Am facut o encefalograma cu Mapping si am aflat ce banuiam deja.
Insa nu stie nimeni cum sa reactivam zona aia, asa ca...asta e.
Sorin, daca vrei sa devii SI TU o leguma, continua ca si pana acum.
Salvarea si raspunsul la toate problemele tale le-ai dat tu insuti - o familie iubitoare si niste copii care sunt ratiunea si motivatia cea mai buna de a te ridica de jos!
Okto, sa zicem ca e asa cum spui. Dar de de ce oare, dupa ce citesc mesaje de pe diverse subiecte, mi se innegureaza sufletul? Nu cumva pentru ca vad ca toti cei care au declarat ca au tratat problema NUMAI prin medicatie, nu numai ca nu s-au facut bine, dar s-au distrus si mai mult?!?
Nu stiu de ce reduceti voi totul la niste senzatii, perceptii, serotonine, in loc sa largiti cadrul si sa vedeti problema in ansamblul ei?!?
Redresarea si rezolvarea depresiei se face in timp, cu multa rabdare si cu schimbarea (aproape) totala a vietii!
Cei care au familia alaturi, sunt norocosi! Cei care sunt singuri, isi pot depasi limitele!
Ca sa credem ca numai prin antidepresive ne putem ridica, inseamna sa acceptam ca NU suntem o specie inteligenta!
Pot admite aceste medicamente numai intr-o situatie grava de tot, la limita dintre viata si moarte, si doar pe o perioada foarte scurta de timp, atat cat sa se iasa din criza!
Insa ca sa faci din ele bombonelele pe care le iei zilnic, in asteptarea marii explozii de fericire si optimism, e deja un drum gresit!
Am avut, am si voi avea si eu momentele mele grele, cumplite sau aparent fara rezolvare. Insa cu mult efort, vointa si mai ales dorinta de a nu intra in depresie, am luat si voi lua intotdeauna taurul de coarne si ma voi lupta cu viata pana voi inchide ochii!
Nu am de gand sa devin un om legat de maini si de picioare, vreau sa-mi pastrez libertatea si luciditatea de a-mi decide propriul destin pana la moarte!
Salvarea si raspunsul la toate problemele tale le-ai dat tu insuti - o familie iubitoare si niste copii care sunt ratiunea si motivatia cea mai buna de a te ridica de jos!
Okto, sa zicem ca e asa cum spui. Dar de de ce oare, dupa ce citesc mesaje de pe diverse subiecte, mi se innegureaza sufletul? Nu cumva pentru ca vad ca toti cei care au declarat ca au tratat problema NUMAI prin medicatie, nu numai ca nu s-au facut bine, dar s-au distrus si mai mult?!?
Nu stiu de ce reduceti voi totul la niste senzatii, perceptii, serotonine, in loc sa largiti cadrul si sa vedeti problema in ansamblul ei?!?
Redresarea si rezolvarea depresiei se face in timp, cu multa rabdare si cu schimbarea (aproape) totala a vietii!
Cei care au familia alaturi, sunt norocosi! Cei care sunt singuri, isi pot depasi limitele!
Ca sa credem ca numai prin antidepresive ne putem ridica, inseamna sa acceptam ca NU suntem o specie inteligenta!
Pot admite aceste medicamente numai intr-o situatie grava de tot, la limita dintre viata si moarte, si doar pe o perioada foarte scurta de timp, atat cat sa se iasa din criza!
Insa ca sa faci din ele bombonelele pe care le iei zilnic, in asteptarea marii explozii de fericire si optimism, e deja un drum gresit!
Am avut, am si voi avea si eu momentele mele grele, cumplite sau aparent fara rezolvare. Insa cu mult efort, vointa si mai ales dorinta de a nu intra in depresie, am luat si voi lua intotdeauna taurul de coarne si ma voi lupta cu viata pana voi inchide ochii!
Nu am de gand sa devin un om legat de maini si de picioare, vreau sa-mi pastrez libertatea si luciditatea de a-mi decide propriul destin pana la moarte!
Ce spune Ciorapel "Nu stiu de ce reduceti voi totul la niste senzatii, perceptii, serotonine, in loc sa largiti cadrul si sa vedeti problema in ansamblul ei?!?"
Explicatie: depresia ia capacitatea perceptiei acelui larg cadru si impiedica sa vedem problema in asamblu ei.
Tocmai de aia se spune ca trebuie tratata intai, apoi vine totul de la sine.
Insa sunt perfect deacord ca depresia si anxietatea apare din nemultumiri, dezamagiri, probleme in familie, daca se iese din mediul agresor ar fi teoretic posibil sa scapi. Am citit si eu psihanaliza si stiu.
Sa tratezi o depresie stand in acelas mediu care a provocat-o, chiar ca este o nereusita din start.
Medicatia poate ajuta la cei care au depresie si anxietate generate de un factor din trecut care acum nu mai este, problema inca exista si nu se rezolva de la sine, desi in mod normal daca factorul a trecut, ar trebui sa se revina la normal de la sine.
Florine, ceva te nemultumeste pe tine, ai tu o neimplinire, nemultumiri, neintelegeri in familie, ia gandeste-te, nu se poate sa apara din senin, sau ai prea mult stres la servici sau altundeva.
Sau ai avut un trecut naspa. Ceva iti intretine starea asta proasta.
La mine nu merge nimic intrucat factorii exista si acum adica cei ce au general depresia si anxietatea, nu pot sa-i inlatur, dar sunt constient de ei.
Explicatie: depresia ia capacitatea perceptiei acelui larg cadru si impiedica sa vedem problema in asamblu ei.
Tocmai de aia se spune ca trebuie tratata intai, apoi vine totul de la sine.
Insa sunt perfect deacord ca depresia si anxietatea apare din nemultumiri, dezamagiri, probleme in familie, daca se iese din mediul agresor ar fi teoretic posibil sa scapi. Am citit si eu psihanaliza si stiu.
Sa tratezi o depresie stand in acelas mediu care a provocat-o, chiar ca este o nereusita din start.
Medicatia poate ajuta la cei care au depresie si anxietate generate de un factor din trecut care acum nu mai este, problema inca exista si nu se rezolva de la sine, desi in mod normal daca factorul a trecut, ar trebui sa se revina la normal de la sine.
Florine, ceva te nemultumeste pe tine, ai tu o neimplinire, nemultumiri, neintelegeri in familie, ia gandeste-te, nu se poate sa apara din senin, sau ai prea mult stres la servici sau altundeva.
Sau ai avut un trecut naspa. Ceva iti intretine starea asta proasta.
La mine nu merge nimic intrucat factorii exista si acum adica cei ce au general depresia si anxietatea, nu pot sa-i inlatur, dar sunt constient de ei.
Da costy,
Am dormit greu azi noapte, cu multe ganduri, nu puteam sa adorm, si apoi ziua la munca, la curatenie, sa freci solul, sa cureti 8 ore, azi mi-a fost mai greu, mai rar, dar asta e.
Multe lucruri ma nemultumesc, doar am perioade, am si ceva de anxietate fara depresie, depresia nu am experimentato, nu am tecut prin ea, dar din auzite de la voi pare sa fie ceva oribil de urat.Noapte buna sa aveti.
Am dormit greu azi noapte, cu multe ganduri, nu puteam sa adorm, si apoi ziua la munca, la curatenie, sa freci solul, sa cureti 8 ore, azi mi-a fost mai greu, mai rar, dar asta e.
Multe lucruri ma nemultumesc, doar am perioade, am si ceva de anxietate fara depresie, depresia nu am experimentato, nu am tecut prin ea, dar din auzite de la voi pare sa fie ceva oribil de urat.Noapte buna sa aveti.
Extraordinar!
Cautam un link despre baiatul fara maini si picioare de care v-am spus mai inainte, si peste ce-am dat?
Peste asta!
http://www.realitatea.net/nick-vujicic-barbatul-fara-maini-si-picioare-s-a-casatorit-galerie-foto_914750.html
S-a casatorit acum cateva zile!
Cautam un link despre baiatul fara maini si picioare de care v-am spus mai inainte, si peste ce-am dat?
Peste asta!
http://www.realitatea.net/nick-vujicic-barbatul-fara-maini-si-picioare-s-a-casatorit-galerie-foto_914750.html
S-a casatorit acum cateva zile!
Foarte intelept din partea ta sa abordezi cazuri de gen aici. Te-ai gandit mult?
Crezi ca reusesti sa motivezi pe cineva incercand sa-l faci sa se simta vinovat? Vinovat pentru ca nu are probleme destul de 'reale' in viziunea ta?
Crezi ca reusesti sa motivezi pe cineva incercand sa-l faci sa se simta vinovat? Vinovat pentru ca nu are probleme destul de 'reale' in viziunea ta?
Buna din nou la toti cei de pe aici...
Am citit in continuare postarile voastre si vreu sa va spun ca dupa o viata de anxietate cu ataccuri de panica, parerea mea este ca daca nu erau medicamentele, acum nu cred ca mai scriam pe acest forum. Eram probabil undeva vai de capul meu, poate nu vedeam nici la 2 metri. Eu zic ca poate nu ati avut norocul de un doctor care sa va dea medicamentul potrivit sau combinatia care sa va faca sa va simtiti mai bine.
Ce pot sa va mai spun este faptul ca eu, in familie sau in jurul meu nu am avut probleme. La mine cred ca este vorba de ceva ancestral... cumva m-am nascut predispusa la aceasta boala si la cel mai mic clinci hopa anxietatea si atacul de panica.Doamne ajuta bine ca nu am dat in depresie, care dupa cate vad de la voi este o boala extrem de grea... Dar parerea mea este ca daca nu ma tratam la timp ajungeam si eu sa "dezvolt" aceasta crunta boala.
Tot ce pot sa mai zic este fapul ca in decursul anilor si in multele dati in care am ajuns la camera de garda de la spitalul de psihiatrie am dat si peste doctori care una doua ia zyprexa. Dupa prima pastila (bine ca a fost si singura) nu mai stiam unde sa-i spun taximetristului sa ma duca. In fine am ajuns acasa si am adormit... dar eu dormind faceam in continuare atac de panica, dar nu ma puteam trezi ca loasem zyprexa. Halal viata...
Sanatate si numai bine tuturor..
Am citit in continuare postarile voastre si vreu sa va spun ca dupa o viata de anxietate cu ataccuri de panica, parerea mea este ca daca nu erau medicamentele, acum nu cred ca mai scriam pe acest forum. Eram probabil undeva vai de capul meu, poate nu vedeam nici la 2 metri. Eu zic ca poate nu ati avut norocul de un doctor care sa va dea medicamentul potrivit sau combinatia care sa va faca sa va simtiti mai bine.
Ce pot sa va mai spun este faptul ca eu, in familie sau in jurul meu nu am avut probleme. La mine cred ca este vorba de ceva ancestral... cumva m-am nascut predispusa la aceasta boala si la cel mai mic clinci hopa anxietatea si atacul de panica.Doamne ajuta bine ca nu am dat in depresie, care dupa cate vad de la voi este o boala extrem de grea... Dar parerea mea este ca daca nu ma tratam la timp ajungeam si eu sa "dezvolt" aceasta crunta boala.
Tot ce pot sa mai zic este fapul ca in decursul anilor si in multele dati in care am ajuns la camera de garda de la spitalul de psihiatrie am dat si peste doctori care una doua ia zyprexa. Dupa prima pastila (bine ca a fost si singura) nu mai stiam unde sa-i spun taximetristului sa ma duca. In fine am ajuns acasa si am adormit... dar eu dormind faceam in continuare atac de panica, dar nu ma puteam trezi ca loasem zyprexa. Halal viata...
Sanatate si numai bine tuturor..
ciorapel
sint punct cu punct de acord cu tine, sint constient de absolut tot, stiu din ce cauza am ajuns aici (pe scurt o viata nu tocmai usoara, planuri poate prea mari pt mine, somn putin, nu am stiut sa ma relaxez), educatia din familie a pus pe primul loc dictonul, , pune raul in fata, , iar cind abordezi zilnic zeci de situatii in a caror rezolvare iei in calcul ca se vor finaliza prost...atunci categoric faci o greseala pe care, uite, o platim scump mai tirziu.
revenind, stiu unde am gresit, cred ca stiu si ce trebuie sa fac dar am puterea sa recunosc ca NU POT si de aceea CER AJUTOR si nu imi mai este rusine sa o fac
oricit de mare, tare, patit si ambitios am fost realitatea este cea de acum
nu cred ca imi pot schimba firea tehnica si analitica pe care mi-am cultivat-o pina la 40 de ani, dar ma straduiesc sa privesc altfel lucrurile...defapt ma straduiesc sa le accept.
in orice caz, citind postarea ta de ieri, am avut o seara muult mai buna poate si pt ca autodiscursurile motivationale nu mai au efect, dar venind de la altcineva e mai bine
ceea ce ai scris chiar nu are legatura cu faptul daca ai sau nu anxietate sau depresie, este o lectie de viata
multumesc
costy
revenind la firea si formatia mea tehnico-analitica cred ca sintem in aceeasi situtie :sintem pusi la pamint de stari, nu putem intra in rutina zilnica cind avem un disconfort mai ales la cap si tehnicul din noi cauta o explicatie si o rezolvare inginereasca a problemei.
si eu caut sa aflu cum actioneaza un medicament, cum functioneaza organismul pt ca pentru a repara un aparat, un motor trebuie sa sti -macar in principiu-cum functioneaza motorul sau ap in cauza.
evident ca partea asta ne aduce si mai mari probleme dar, , crede si nu cerceta, , nu face parte din mine
nu stiu ce tratament ai sau nu, nu stiu daca mai lucrezi sau nu, nu stiu nimic de viata ta de zi cu zi (poate as afla daca as citi postarile tale anteroare-asta daca nu mi-ar fi rau si cind citesc sau scriu ca acum) dar am impresia ca reactionam la fel.
de aceea ma gindesc ca poate mergem intr-o directie oarecum gresita
cred ca principala problema este FRICA ( anxietatea) frica ca merg undeva si mi se face rau, ca voi conduce, voi merge la mag., in parc, oriunde si mi se va face rau.nu mai spun ca daca ma trezesc si in clipa urmatoare am nodul in git toata ambitia si determinarea sau dus
trebuie sa recunosc ca de fapt imi e frica si cred ca aici ar trebui sa actionam naturist sau medicamentos pentru a depasi momentul si daca ne simtim normal, bine o bucata de timp ar fi mai usor sa pornim motorul si sa ne implicam in ceva.
de fapt cred ce rezolvarea pb noastre consta in a ignora senzatiile si asta se poate face doar implicindute intrun proiect material
consider ca pe oameni ii tine in viata miscarea continua catre un scop material
ce se intimpla cind nu mai vrei masina mai noua, telefon mai destept, etc ;ajungi depresiv
acum legat de depresie, eu tot timpul am fost un tip serios, cumpatat, analitic, realist..deci mai bine nu se poate si atunci cred ca AD imi face doar creieri varza si daca voi ajunge cu medicamente sa fiu vesel, zimbitor atunci categoric sint PA.
deci, cum iti pare ideea de a ne concentra mai mult pe anxietate si pe gasirea unui, , ceva, , care sa dea un pic de chef de viata, un sut in...
eu incerc de 1 sapt cu vitamax, dar nimic
ma bucur tare mult ca s-au mai implicat si altii in pb. mea, (a noastra ) pentru ca cel mai interesat de rezolvarea ei sint eu si mai putin doctorii, si experientele noastre poate ajuta pe altii sa nu piarda din pretios din viata
acum, sint constient ca fiecare reactionam altfel la medicamente dar a mai folosit cineva tritico?
pt ca am impresia ca sint tot mai confuz dimineata desi iau doar o treime din pastila de150, ma face in schimb sa dorm noaptea in combinatie cu imovane.
hai ca nu am scris atit in viata mea pe net.
sint punct cu punct de acord cu tine, sint constient de absolut tot, stiu din ce cauza am ajuns aici (pe scurt o viata nu tocmai usoara, planuri poate prea mari pt mine, somn putin, nu am stiut sa ma relaxez), educatia din familie a pus pe primul loc dictonul, , pune raul in fata, , iar cind abordezi zilnic zeci de situatii in a caror rezolvare iei in calcul ca se vor finaliza prost...atunci categoric faci o greseala pe care, uite, o platim scump mai tirziu.
revenind, stiu unde am gresit, cred ca stiu si ce trebuie sa fac dar am puterea sa recunosc ca NU POT si de aceea CER AJUTOR si nu imi mai este rusine sa o fac
oricit de mare, tare, patit si ambitios am fost realitatea este cea de acum
nu cred ca imi pot schimba firea tehnica si analitica pe care mi-am cultivat-o pina la 40 de ani, dar ma straduiesc sa privesc altfel lucrurile...defapt ma straduiesc sa le accept.
in orice caz, citind postarea ta de ieri, am avut o seara muult mai buna poate si pt ca autodiscursurile motivationale nu mai au efect, dar venind de la altcineva e mai bine
ceea ce ai scris chiar nu are legatura cu faptul daca ai sau nu anxietate sau depresie, este o lectie de viata
multumesc
costy
revenind la firea si formatia mea tehnico-analitica cred ca sintem in aceeasi situtie :sintem pusi la pamint de stari, nu putem intra in rutina zilnica cind avem un disconfort mai ales la cap si tehnicul din noi cauta o explicatie si o rezolvare inginereasca a problemei.
si eu caut sa aflu cum actioneaza un medicament, cum functioneaza organismul pt ca pentru a repara un aparat, un motor trebuie sa sti -macar in principiu-cum functioneaza motorul sau ap in cauza.
evident ca partea asta ne aduce si mai mari probleme dar, , crede si nu cerceta, , nu face parte din mine
nu stiu ce tratament ai sau nu, nu stiu daca mai lucrezi sau nu, nu stiu nimic de viata ta de zi cu zi (poate as afla daca as citi postarile tale anteroare-asta daca nu mi-ar fi rau si cind citesc sau scriu ca acum) dar am impresia ca reactionam la fel.
de aceea ma gindesc ca poate mergem intr-o directie oarecum gresita
cred ca principala problema este FRICA ( anxietatea) frica ca merg undeva si mi se face rau, ca voi conduce, voi merge la mag., in parc, oriunde si mi se va face rau.nu mai spun ca daca ma trezesc si in clipa urmatoare am nodul in git toata ambitia si determinarea sau dus
trebuie sa recunosc ca de fapt imi e frica si cred ca aici ar trebui sa actionam naturist sau medicamentos pentru a depasi momentul si daca ne simtim normal, bine o bucata de timp ar fi mai usor sa pornim motorul si sa ne implicam in ceva.
de fapt cred ce rezolvarea pb noastre consta in a ignora senzatiile si asta se poate face doar implicindute intrun proiect material
consider ca pe oameni ii tine in viata miscarea continua catre un scop material
ce se intimpla cind nu mai vrei masina mai noua, telefon mai destept, etc ;ajungi depresiv
acum legat de depresie, eu tot timpul am fost un tip serios, cumpatat, analitic, realist..deci mai bine nu se poate si atunci cred ca AD imi face doar creieri varza si daca voi ajunge cu medicamente sa fiu vesel, zimbitor atunci categoric sint PA.
deci, cum iti pare ideea de a ne concentra mai mult pe anxietate si pe gasirea unui, , ceva, , care sa dea un pic de chef de viata, un sut in...
eu incerc de 1 sapt cu vitamax, dar nimic
ma bucur tare mult ca s-au mai implicat si altii in pb. mea, (a noastra ) pentru ca cel mai interesat de rezolvarea ei sint eu si mai putin doctorii, si experientele noastre poate ajuta pe altii sa nu piarda din pretios din viata
acum, sint constient ca fiecare reactionam altfel la medicamente dar a mai folosit cineva tritico?
pt ca am impresia ca sint tot mai confuz dimineata desi iau doar o treime din pastila de150, ma face in schimb sa dorm noaptea in combinatie cu imovane.
hai ca nu am scris atit in viata mea pe net.
Aminoacidul Tonotil N asigura pe perioade scurte de timp o stare de energizare, timp care fructificat la maxim poate aduce o solutie.Discutii asupra subiectului:
http://forum.romedic.ro/prod/TONOTIL-N_031004.html/2
http://forum.romedic.ro/prod/TONOTIL-N_031004.html/2
Sorin, cred ca ai pus un punct pe i, si anume GANDIREA ANALITICA.
Am avut si am imprejurul meu asemenea persoane, crede-ma ca devine obositoare o discutie, o situatie cu astfel de oameni, pentru ca la un moment dat simti ca pur si simplu se gandeste prea logic, prea ingradit si iti sunt disecate faptele si vorbele la milimetru! Or, noi nu suntem numai logica si ratiune, suntem si suflet, si constiinta, avem nevoie si sa visam putin, nu numai sa ne iasa totul ca la carte...Ba uneori trebuie sa ne mai si permitem sa gresim, ca altfel ne-am numi roboti!
Banuiesc ca traiul cu o persoana care analizeaza la rece ORICE, devine la un moment dat foarte greu de indurat, pentru ca acest lucru exclude exact partea sensibila si frumoasa a vietii: sentimentele, visarea, toleranta. Pai un om analitic nu prea e tolerant, e ori cum crede el, ori nu e deloc! De-aceea ai noroc ca sotia INCA iti este alaturi, ba te mai si iubeste si te sprijina!
Nu ma mai lungesc acum (poate o s-o fac altadata), ca as avea multe de spus, dar iti spun atat:
intre tine si Costy este o diferenta uriasa, sunteti la poli opusi.
Tu ai o familie, niste responsabilitati, ai niste greutati carora nu le mai faci fata, niste copii pe care trebuie sa-i educi, sa-i imbraci, sa-i iubesti, sa le oferi protectie, siguranta, insa o anumita stare si un cumul de factori te-au pus putin la pamant (pentru o anumita perioada, pentru ca iti vei reveni!).
In timp ce Costy viseaza la o iubita care sa ramana vesnic tanara, problemele tale nu tin de un defect de gandire, ci de niste situatii de viata care te-au cam incoltit. Pe scurt, ca sa nu ajungi mai rau decat esti, opreste-te sa-ti otravesti creierul!
Solutia este la tine, in inteligenta (de a face ce trebuie) si in sufletul tau, iar salvarea este in sotia si in copiii tai (plus anumite conditii care tin de modul zilnic de a trai si a gandi)!
Inchide ochii pentru o secunda si imagineaza-ti ca pierzi totul (sotia divorteaza, ia si copiii, pleaca...asta ca sa nu te mai chinuiesc cu scenariul ala macabru)...Si imagineaza-te intr-o casa goala, cu o viata si mai goala, cu un suflet cumplit de singur si de-acum incolo fara nici un obiectiv! Caci obiectivul tau principal sunt copiii!
Daca ai sti ca ai pierdut tot ce-ai avut pentru totdeauna, ia spune-mi, nu ti s-ar parea depresia ta de acum floare la ureche? Si nu te-ai da cu capul de toti peretii si ai promite divinitatii sau mai stiu eu cui, ORICE, numai sa ti se dea familia inapoi?!? Ba da!
Sunt multe solutii de a iesi din depresie, poate faci un mic efort sa-mi citesti toate postarile, am scris numai pe acest topic, incepand de la pagina 55.
Iti doresc liniste si pace sufleteasca si sa te redresezi cat mai repede pentru a te putea bucura la maximum de iubirea si sprijinul celor dragi! Daca iti doresti cu adevarat sa iesi din depresie, vei reusi, ai sa vezi!
Citeste mesajele mele!
Am avut si am imprejurul meu asemenea persoane, crede-ma ca devine obositoare o discutie, o situatie cu astfel de oameni, pentru ca la un moment dat simti ca pur si simplu se gandeste prea logic, prea ingradit si iti sunt disecate faptele si vorbele la milimetru! Or, noi nu suntem numai logica si ratiune, suntem si suflet, si constiinta, avem nevoie si sa visam putin, nu numai sa ne iasa totul ca la carte...Ba uneori trebuie sa ne mai si permitem sa gresim, ca altfel ne-am numi roboti!
Banuiesc ca traiul cu o persoana care analizeaza la rece ORICE, devine la un moment dat foarte greu de indurat, pentru ca acest lucru exclude exact partea sensibila si frumoasa a vietii: sentimentele, visarea, toleranta. Pai un om analitic nu prea e tolerant, e ori cum crede el, ori nu e deloc! De-aceea ai noroc ca sotia INCA iti este alaturi, ba te mai si iubeste si te sprijina!
Nu ma mai lungesc acum (poate o s-o fac altadata), ca as avea multe de spus, dar iti spun atat:
intre tine si Costy este o diferenta uriasa, sunteti la poli opusi.
Tu ai o familie, niste responsabilitati, ai niste greutati carora nu le mai faci fata, niste copii pe care trebuie sa-i educi, sa-i imbraci, sa-i iubesti, sa le oferi protectie, siguranta, insa o anumita stare si un cumul de factori te-au pus putin la pamant (pentru o anumita perioada, pentru ca iti vei reveni!).
In timp ce Costy viseaza la o iubita care sa ramana vesnic tanara, problemele tale nu tin de un defect de gandire, ci de niste situatii de viata care te-au cam incoltit. Pe scurt, ca sa nu ajungi mai rau decat esti, opreste-te sa-ti otravesti creierul!
Solutia este la tine, in inteligenta (de a face ce trebuie) si in sufletul tau, iar salvarea este in sotia si in copiii tai (plus anumite conditii care tin de modul zilnic de a trai si a gandi)!
Inchide ochii pentru o secunda si imagineaza-ti ca pierzi totul (sotia divorteaza, ia si copiii, pleaca...asta ca sa nu te mai chinuiesc cu scenariul ala macabru)...Si imagineaza-te intr-o casa goala, cu o viata si mai goala, cu un suflet cumplit de singur si de-acum incolo fara nici un obiectiv! Caci obiectivul tau principal sunt copiii!
Daca ai sti ca ai pierdut tot ce-ai avut pentru totdeauna, ia spune-mi, nu ti s-ar parea depresia ta de acum floare la ureche? Si nu te-ai da cu capul de toti peretii si ai promite divinitatii sau mai stiu eu cui, ORICE, numai sa ti se dea familia inapoi?!? Ba da!
Sunt multe solutii de a iesi din depresie, poate faci un mic efort sa-mi citesti toate postarile, am scris numai pe acest topic, incepand de la pagina 55.
Iti doresc liniste si pace sufleteasca si sa te redresezi cat mai repede pentru a te putea bucura la maximum de iubirea si sprijinul celor dragi! Daca iti doresti cu adevarat sa iesi din depresie, vei reusi, ai sa vezi!
Citeste mesajele mele!
Florine ai spus un lucru din start posibil eronat 'de fapt cred ce rezolvarea pb noastre consta in a ignora senzatiile si asta se poate face doar implicindute intrun proiect material'
Nu poti ignora senzatii-le rele intrucat tocmai ele nu iti da voie sa faci altceva, cand poti sa ignori inseamna ca nu-ti este asa rau. Si in alta ordine de idei ca sa faci un lucru ai nevoie si de emotii-le corespondente, altfel nu mai erau lasate daca mergea sa facem totul mecanic, nu suntem roboti, daca nu ai emotii nu ai motivatie, prin urmare nu ai energie sa faci acel lucru.
Tocmai asta face anxietatea si depresie, nu te lasa sa poti face ceva cum trebuie, e ca si cum te-ar durea piciorul tare si tu sa ignori, n-ai cum. Daca te implici mecanic intr-un proiect constati ca nu te intereseaza, nu te motiveaza, nu ai energia ptr aia, nu ai concentrarea necesara mintea ta fiind furata de problema ce o ai.
Eu sunt opusul tau, eram foarte vesel, glumet, nu eram asa serios, nu lucrez deci nu am stres din cauza asta, sunt jucaus de fel, iar asta se observa cand intru in hipomanie (o stare usor opusa depresiei).
Si chiar daca ai doar anxietate, tot aia e insa tu ai si depresie din moment ce nu ai chef de nimic, sa nu uiti un lucru, chiar daca anxietatea trece ramane depresia daca o ai, daca n-o ai, ai scapat.
Deci poti fi fara nici o frica si nimic, insa sa fi apatic, fara emotii, fara chef de nimic.
Daca dupa ce nu mai simti teama aia, esti ok, inseamna ca nu ai depresie.
Eu care le am pe ambele asa simt, insa nici in anxietate nici in depresie nu ai tonus si chef de ceva.
Si sa stii ca si Anxietatea de multe ori e produsa de gandirea eronata, de fapt asa lucraza si psihoterapia si anume sa constientizezi ca nimeni nu are cum sa-ti faca rau cand iesi si asa mai departe. Iar cea mai buna metoda este sa iesi si sa te convingi chiar daca la inceput iti e greu.
Ai avea sanse sa scapi in acest fel daca nu doresti sa iei medicatie sau nu-ti merge nici una.
La mine nu e asa simplu, de aia n-a mers, cazul meu este foarte complicat.
Nu stau acuma sa-i explic lui Ciorapel de ce mi-as dori eu gagica care sa ramana asa mereu, ca oricum nu ar intelege, de fapt sincer nu inteleg eu, dar ea.
E una cum sunt majoritatea cand depresia sau anxietatea vin pe fondul unei personalitati okey, si alta este cand astea vin pe fondul unei personalitati cu totul data peste cap, adica si daca-mi revin, eu tot aiurea sunt, doar ca-s vesel si cu chef de viata, insa tot femeia aia ideala as vrea-o, iar in absenta ei prefer fara, asta e doar un exemplu, insa sunt si alte multe alte ciudatenii care nu sunt date de depresie ci sunt cauza ei.
Nu poate mie CIorapel sa-mi zica sa nu mananc bun cand eu toata viata am fost un mancau si salivez numa de cum vad o placinta mare calda si buna buna rau :)))))))))))))))))))))). Asa am fost de cand sunt, noroc ca fac sport si mai am zile de post alimentar doar cu legume, altfel eram mort pana acuma.
Chiar azi m-am dus jos si mi-am luat placinta cu Mere si Dovleac, am mancat pana m-am saturat, nu m-am mai gandit la nimic rau, m-a uns pe sufletel nu alta.
Stai linistit ca tu ai devenit analitic si serios din cauza vietii, daca medicatia te face plin de viata si vesel, abia aia trebuie sa fi tu de fapt :). Cand vei vedea cum este, vei vrea asa sa fi, nu vrei ca nu cunosti senzatia aia de bine.
Nu poti ignora senzatii-le rele intrucat tocmai ele nu iti da voie sa faci altceva, cand poti sa ignori inseamna ca nu-ti este asa rau. Si in alta ordine de idei ca sa faci un lucru ai nevoie si de emotii-le corespondente, altfel nu mai erau lasate daca mergea sa facem totul mecanic, nu suntem roboti, daca nu ai emotii nu ai motivatie, prin urmare nu ai energie sa faci acel lucru.
Tocmai asta face anxietatea si depresie, nu te lasa sa poti face ceva cum trebuie, e ca si cum te-ar durea piciorul tare si tu sa ignori, n-ai cum. Daca te implici mecanic intr-un proiect constati ca nu te intereseaza, nu te motiveaza, nu ai energia ptr aia, nu ai concentrarea necesara mintea ta fiind furata de problema ce o ai.
Eu sunt opusul tau, eram foarte vesel, glumet, nu eram asa serios, nu lucrez deci nu am stres din cauza asta, sunt jucaus de fel, iar asta se observa cand intru in hipomanie (o stare usor opusa depresiei).
Si chiar daca ai doar anxietate, tot aia e insa tu ai si depresie din moment ce nu ai chef de nimic, sa nu uiti un lucru, chiar daca anxietatea trece ramane depresia daca o ai, daca n-o ai, ai scapat.
Deci poti fi fara nici o frica si nimic, insa sa fi apatic, fara emotii, fara chef de nimic.
Daca dupa ce nu mai simti teama aia, esti ok, inseamna ca nu ai depresie.
Eu care le am pe ambele asa simt, insa nici in anxietate nici in depresie nu ai tonus si chef de ceva.
Si sa stii ca si Anxietatea de multe ori e produsa de gandirea eronata, de fapt asa lucraza si psihoterapia si anume sa constientizezi ca nimeni nu are cum sa-ti faca rau cand iesi si asa mai departe. Iar cea mai buna metoda este sa iesi si sa te convingi chiar daca la inceput iti e greu.
Ai avea sanse sa scapi in acest fel daca nu doresti sa iei medicatie sau nu-ti merge nici una.
La mine nu e asa simplu, de aia n-a mers, cazul meu este foarte complicat.
Nu stau acuma sa-i explic lui Ciorapel de ce mi-as dori eu gagica care sa ramana asa mereu, ca oricum nu ar intelege, de fapt sincer nu inteleg eu, dar ea.
E una cum sunt majoritatea cand depresia sau anxietatea vin pe fondul unei personalitati okey, si alta este cand astea vin pe fondul unei personalitati cu totul data peste cap, adica si daca-mi revin, eu tot aiurea sunt, doar ca-s vesel si cu chef de viata, insa tot femeia aia ideala as vrea-o, iar in absenta ei prefer fara, asta e doar un exemplu, insa sunt si alte multe alte ciudatenii care nu sunt date de depresie ci sunt cauza ei.
Nu poate mie CIorapel sa-mi zica sa nu mananc bun cand eu toata viata am fost un mancau si salivez numa de cum vad o placinta mare calda si buna buna rau :)))))))))))))))))))))). Asa am fost de cand sunt, noroc ca fac sport si mai am zile de post alimentar doar cu legume, altfel eram mort pana acuma.
Chiar azi m-am dus jos si mi-am luat placinta cu Mere si Dovleac, am mancat pana m-am saturat, nu m-am mai gandit la nimic rau, m-a uns pe sufletel nu alta.
Stai linistit ca tu ai devenit analitic si serios din cauza vietii, daca medicatia te face plin de viata si vesel, abia aia trebuie sa fi tu de fapt :). Cand vei vedea cum este, vei vrea asa sa fi, nu vrei ca nu cunosti senzatia aia de bine.
Ciorapel, dai si tu niste exemple de te doare capul, pai cel fara maini si fara picioare are creierul okey adica acolo de unde vine totul, are vointa, motivatie, energie, alt tip de personalitate, nu are nici o legatura cu cei ce au defectiune sus, unul din acesta poate fi in caz extrem de depresie ca un munte de om si sa nu fie in stare nici sa mearga intrucat i se pare un efort extrem, si pana la urma nici nu ai sa mai vrei sa mergi intrucat nu mai vezi sensul.
Ti-am mai spus eu, vorbesti fara sa stii ce inseamna o depresie.
Ce spui tu din psihanaliza e corect, insa e greu de pus in aplicare adica sa inlaturi conditii-le de mediu negative.
Intai exista tip de personalitate mai subred si apoi apare depresia si anxietatea, de exemplu oameni ca tine si ca K.V care razbesc in tot, nu vor face niciodata depresie, de aia nu ai cum sa stii cum este intrucat nu poti nici sa-ti imaginezi ca un om nu poate razbi cumva, pe undeva e de inteles cum gandesti, insa pe altundeva nu este dat fiind ca ti s-a explicat si tu tot nu prea doresti sa intelegi. Stiu ca pare paradoxal sa fi in situatia in care sa simti ca nu mai doresti sa faci nimic, dar asta e adevarul din pacate, depresia nu apare ca sa-ti bati joc de ea, vine ca sa te rupa.
Adevarat ca in spatele depresiei se ascunde o personalitate mai slaba, dar nu toti suntem asa tari ca tine, iar daca asta era asa de controlat doar din vointa, nu mai exista depresia si anxietatea.
In psihanaliza depresie = Inconstientul neaga dreptul la existenta si altundeva tot in cadrul psihanalizei am citit ca este introiectia urii la nesfarsit.
Ori iti dai si tu seama ce inseamna acest lucru adica Inconstientul lupta sa te distruga, e si normal ca-ti ia pana la urma si vointa ca sa nu mai incerci sa te opui nicicum. Initial doresti sa lupti si n-ai forta, energie, ulterior nu mai doresti sa o faci si acolo te-a facut.
Eu am ajuns in cazul asta culmea, cu medicatia 60 mg Cymbalta, noroc ca am mai redus ca altfel era nenorocire.
Ti-am mai spus eu, vorbesti fara sa stii ce inseamna o depresie.
Ce spui tu din psihanaliza e corect, insa e greu de pus in aplicare adica sa inlaturi conditii-le de mediu negative.
Intai exista tip de personalitate mai subred si apoi apare depresia si anxietatea, de exemplu oameni ca tine si ca K.V care razbesc in tot, nu vor face niciodata depresie, de aia nu ai cum sa stii cum este intrucat nu poti nici sa-ti imaginezi ca un om nu poate razbi cumva, pe undeva e de inteles cum gandesti, insa pe altundeva nu este dat fiind ca ti s-a explicat si tu tot nu prea doresti sa intelegi. Stiu ca pare paradoxal sa fi in situatia in care sa simti ca nu mai doresti sa faci nimic, dar asta e adevarul din pacate, depresia nu apare ca sa-ti bati joc de ea, vine ca sa te rupa.
Adevarat ca in spatele depresiei se ascunde o personalitate mai slaba, dar nu toti suntem asa tari ca tine, iar daca asta era asa de controlat doar din vointa, nu mai exista depresia si anxietatea.
In psihanaliza depresie = Inconstientul neaga dreptul la existenta si altundeva tot in cadrul psihanalizei am citit ca este introiectia urii la nesfarsit.
Ori iti dai si tu seama ce inseamna acest lucru adica Inconstientul lupta sa te distruga, e si normal ca-ti ia pana la urma si vointa ca sa nu mai incerci sa te opui nicicum. Initial doresti sa lupti si n-ai forta, energie, ulterior nu mai doresti sa o faci si acolo te-a facut.
Eu am ajuns in cazul asta culmea, cu medicatia 60 mg Cymbalta, noroc ca am mai redus ca altfel era nenorocire.
Costi am vazut ca mi-ai scris, iti raspund aici
sincer nu simt mare lucru de la mirzaten ori e prea putina, ori nu e buna ptr mine!!nici un efect secundat, nici benefic parca as lua o boaba de grau, asta e! de 3 zile iau niste remedi homeopatice, sper sa nu fie totusi apa de ploaie!!salutare
sincer nu simt mare lucru de la mirzaten ori e prea putina, ori nu e buna ptr mine!!nici un efect secundat, nici benefic parca as lua o boaba de grau, asta e! de 3 zile iau niste remedi homeopatice, sper sa nu fie totusi apa de ploaie!!salutare
Citat din Costy : "Ciorapel, dai si tu niste exemple de te doare capul, pai cel fara maini si fara picioare are creierul okey adica acolo de unde vine totul, are vointa, motivatie, energie, alt tip de personalitate, nu are nici o legatura cu cei ce au defectiune sus, unul din acesta poate fi in caz extrem de depresie ca un munte de om si sa nu fie in stare nici sa mearga intrucat i se pare un efort extrem, si pana la urma nici nu ai sa mai vrei sa mergi intrucat nu mai vezi sensul."
Cred ca e cea mai mare aberatie pe care ai scris-o!
Cel fara maini si fara picioare AR FI CEL MAI INDREPTATIT sa intre in depresie, pentru ca soarta l-a lovit atat de crunt si intr-un fel pe care nu-l mai poate rezolva ( de fapt, doar in viziunea noastra pamanteana, adica superficiala)!
Dar tocmai pentru ca cel fara maini si picioare a avut puterea sa isi depaseasca nenorocirea si mai ales sa depaseasca granitele unei societati nebune, care pune la zid un om cu dizabilitati, tocmai pentru asta e de admirat si de RESPECTAT!
Oare cine ar fi de inteles sa aiba o depresie, un individ care nu vrea responsabilitati si care vrea ca iubita lui sa nu imbatraneasca niciodata, sau un individ care a rupt toate barierele, si-a infranat depresia care l-a macinat toata copilaria si adolescenta si din cauza careia a vrut sa se sinucida?
Baiatul acesta ne da clasa tuturor! Si ne invata ca viata inseamna mai mult decat niste reguli, obtuzitati, prejudecati, lucruri materiale sau frivole...
Nu fac depresie pentru ca NU o las eu sa se instaleze in sufletul meu!
Dar si eu, ca si voi, as avea suficiente motive sau greutati care sa ma faca sa clachez.
De exemplu, acum trec printr-o perioada cumplita, insa aplic in fiecare zi tot ce am scris eu in mesaje si nu dau voie depresiei sa puna stapanire pe mine!
E-adevarat ca ce ma salveaza este si educatia plina de optimism pe care am primit-o de la parinti, plus niste informatii esentiale ( de pilda, sa nu las niciodata ca problemele sa patrunda in suflet, ci sa treaca pe langa).
Pe langa asta, am un atu: pot sa vad partea plina a paharului! Imi impun sa vad partea plina a paharului!
Si mai am un avantaj: AM INVATAT sa apreciez si sa ma bucur de ceea ce am si am invatat sa savurez micile momente placute ale vietii.
Si nu in ultimul rand, imi place sa fiu un om puternic si sa-mi conduc eu viata, nu invers!
Cred ca e cea mai mare aberatie pe care ai scris-o!
Cel fara maini si fara picioare AR FI CEL MAI INDREPTATIT sa intre in depresie, pentru ca soarta l-a lovit atat de crunt si intr-un fel pe care nu-l mai poate rezolva ( de fapt, doar in viziunea noastra pamanteana, adica superficiala)!
Dar tocmai pentru ca cel fara maini si picioare a avut puterea sa isi depaseasca nenorocirea si mai ales sa depaseasca granitele unei societati nebune, care pune la zid un om cu dizabilitati, tocmai pentru asta e de admirat si de RESPECTAT!
Oare cine ar fi de inteles sa aiba o depresie, un individ care nu vrea responsabilitati si care vrea ca iubita lui sa nu imbatraneasca niciodata, sau un individ care a rupt toate barierele, si-a infranat depresia care l-a macinat toata copilaria si adolescenta si din cauza careia a vrut sa se sinucida?
Baiatul acesta ne da clasa tuturor! Si ne invata ca viata inseamna mai mult decat niste reguli, obtuzitati, prejudecati, lucruri materiale sau frivole...
Nu fac depresie pentru ca NU o las eu sa se instaleze in sufletul meu!
Dar si eu, ca si voi, as avea suficiente motive sau greutati care sa ma faca sa clachez.
De exemplu, acum trec printr-o perioada cumplita, insa aplic in fiecare zi tot ce am scris eu in mesaje si nu dau voie depresiei sa puna stapanire pe mine!
E-adevarat ca ce ma salveaza este si educatia plina de optimism pe care am primit-o de la parinti, plus niste informatii esentiale ( de pilda, sa nu las niciodata ca problemele sa patrunda in suflet, ci sa treaca pe langa).
Pe langa asta, am un atu: pot sa vad partea plina a paharului! Imi impun sa vad partea plina a paharului!
Si mai am un avantaj: AM INVATAT sa apreciez si sa ma bucur de ceea ce am si am invatat sa savurez micile momente placute ale vietii.
Si nu in ultimul rand, imi place sa fiu un om puternic si sa-mi conduc eu viata, nu invers!
Acest topic a fost închis. Nu mai pot fi adăugate noi comentarii.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2Depresie anxioasa
- 3depresie, din nou?
- 3Depresie sau altceva?
- 23Scandal pe piata antidepresivelor: Prozac nu are niciun efect
- 70Iau Seroxat si de 2 zile ma simt foarte rau
- 5Depresie sau...
- 23drepresia sau stresul prelungit poate duce la ameteli?
- 8Dupa multe analize am fost diagnosticata cu anxietate si depresie
- 2posibil diagnostic sfaturi
- 1Cine antidepresive
- 3Depresie si anxietate
- 13O intrebare, va rog raspundeti
- 4Inlocuirea unui antipsihotic cu un adjuvant natural
- 4Despre paroxetin
- 4Xeplion Paliperidonă împreună cu alcool și droguri???
- 4Mânie, halucinatii în urma opririi tratamentului cu antidepresive
- 42Schizofrenie paranoida
- 5Depresie si ameteala continua
- 2Efecte adverse anxiar + cipralex
- 3Avc?
Mai multe informații despre: Depresia medicamente antidepresive medicamente psihiatrice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: