Grup de suport pentru TOC-CAP 15

:)))))))))))). hai ca m-ai facut sa rad

Hihihihi tareee Prozac, deci dusmanul nu se lasa, vrea cu orice pret sa te extermine (glumesc :))))), eu una as taxa-o ironic, asa incat sa o fac sa se simte superprost pentru apucaturile de taranca.
Eu iti urez, oricum, succes la cautari si sa te admir oricum pentru curaj. Sunt convinsa ca ai multa experienta in domeniu si vei reusi.
Pup!

Lume, pai ce facem nu mai zice nimeni nimic?

Pai cum?

Eu azi, i-am spus fatucei cu pricina, intre patru ochi, ca nu este ok, e un gest dezgustator. Evident i-am zis cand era cu mana in nas, a recunoscut jenata ca e...tic nervos.

Azi s-a tinut tare, desi se vede ca se abtine.

Cumva imi e mila de ea, poate e chiar tic si ii e greu sa se abtina:(

In fine, voi ce faceti?

Revin cu o precizare...
Nu trebuie sa imi dati raportul, vreau doar sa stiu ca sunteti ok... Va intreb de sanatate si cam atat!

Buna,
Bravo tie, Prozac, bine i-ai facut ca i-ai spus verde-n fata, asa mi se pare si mie normal, dat fiind ca serviciul este ca a doua casa.
Dar e nasol daca e tic nervos, astea cu greu se rezolva, fii-mea de exemplu isi roade unghiile si desi am certat-o si am amenintat-o in fel si chip, nu se opreste. Ma gandesc, poate cu timpul se va desprinde de obiceiul asta prost!
Eu am racit, incredibil dar adevarat, dupa 4 ani in care nici picior de raceala nu am avut, iau paracetamoale si servesc ceaiuri de musetel, si constat ca anxietatii nu ii prea place organismul racit si a km luat-o la fuga. :).

tic nervos am si eu cu rosul unghiilor. din pacate nu pot scapade el.stiu ca nu e bine... in rest anxietatea e sus de tot.persista gandurile de suicid

Pai i-am zis, ca aseara ama juns acasa cu o anxietate cumplita provocata de gestul ei, asa ca o obsesie de contaminare. Ceva de genul si amestecat cu un soi de sila. Suna urat, dar cu voi sunt foarte sincera! Aseara abia am putut manca, ma apuca un soi de repulsie.

Am unele obsesii de contaminare, le-am mai pomenit eu, am cumplita teama de toalete publice, de restaurante jegoase, de aeroporturi, acolo unde circula lume multa. Ele se manifesta cum si cum, pe grade de severitate. Nu vreau ca aceasta nefericita sa imi provoace atata sila incat sa activeze niste obsesii tacute.

Eu zic ca n-am facut rau. Si mai cred ca gestul este unul nefiresc, nu se compara cu rosul unghiilor:)

Buna Dimineata tuturor. Tot citesc pe net tot felul de chestii despre TOC, anxietate si depresie si am ajuns intamplator pe aceasta pagina..De cand sunt mica am tot felul de probleme de genul, pe la 8 9 ani aveam un intreg ritual inainte sa ma culc, aproximativ ora verificam toate obiectele din casa, de la usa de la intrare pana la patura de pe pat, covoarele, perdelele, absolut toate lucrurile din casa trebuia sa stea intr-un anumit fel, iar patura de pe pat trebuia sa fie intinsa la linie sa nu aiba absolut nici o cuta, aragazul, robinetele, becul (stateam pur si simplu si ma uitam la el, aveam impresia ca e aprins desi stiam ca e inchis )Usile de la camere la fel, pana nu le inchideam de cel putin 5 6 ori nu puteam sa adorm (toate usile din casa ) la fel si geamurile :))) m-am chinuit foarte mult caci nu puteam sa adorm pana nu verificam toata casa ! Nu mai spun ca inchideam usa de la intrare de 10 ori..Zdranc, Zdranc, Zrdanc:))Innebunisem vecinii la modul grav..si asta la doar 8 ani :)
Cu timpul mi-au mai trecut, am crescut si am capatat alte obsesii, insa nu am scapat de gaze si usa.Am fost speriata de boli si inca mai sunt, mereu am crezut ca am o boala grava de care nimeni nu stie, nici chiar doctorii, am crezut intr-o perioada ca am sida (desi nu aveam cum sa am ), am crezut ca sunt bolnava grav cu inima..si multe alte boli.Sincer nu cred ca a fost vreun moment in viata mea in care sa nu am o problema...deci mai pe scurt mereu am fost speriata de moarte ! As fi facut orice sa traiesc cel putin 150 de ani :)) Si eram o persoana optimista si fericita in ciuda obsesiilor si fricilor.
Zic ca eram la trecut pentru ca de 3 saptamani am facut o mica depresie, sau nu stiu daca e mica..Pur si simplu simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc, toate planurile mele de viitor si toata frica aia de moarte s-au dus.Pur si simplu ma obsedeaza gandul ca am facut depresie, am impresia ca nu ma mai pot bucuca de nimic si ca viata mea nu mai e ca inainte.Nu ma mai intereseaza nimic, nu imi vine sa am duc la scoala, nu vreau sa fac nimic pentru ca mereu am gandesc la moarte, ma obsedeaza gandul ca mie nu-mi mai e frica de moarte cum imi era, ma intristez, pierd simtul realitatii si pe langa asta mai fac si atac de panica..Orice as face am impresia ca nu are rost, am intrat intr-o stare din care nu mai pot sa ies, am impresia ca viata nu se mai merita traita, nu am ganduri de sinucidere, dar nici mari planuri de viitor.Ma gandesc mereu la asta, iar atunci cand nu ma gandesc rad, imi revin pentru ca uit de gandul acesta.De exemplu daca vad ceva amuzant sau stau cu o persoana care ma face sa rad ies din starea aia, dar cand imi vine gandul ca ma s-ar putea sa ma ia dinou starea acea in care cred ca viata nu are sens, pur si simplu ma ia !!!!!N pot sa controlez acest gand, mi-a zis psihoterapeutul meu sa il inlocui cu unul frumos, dar imi este greu.Nu stiu ce sa mai fac ma obsedeaza gandul ca eu as putea face depresie grava, si ma obsedeaza gandul ca as putea sa ma sinucid.Nu mai pot sa controlez acest gand...
Vreau sa stiu daca voi v-ati simtit vreodata asa ?Ma linistesc cand vad oameni care se confrunta cu aceleasi probleme, imi place sa stiu ca nu sunt singura...Apropo eu sunt Andreea si am 16 ani.dar momentan simt ca am vreo 80 si astept sa mor pentru ca le-am facut pe toate :))

Of, Andreea, asa de tanara te-a luat tulburarea asta...imi pare rau, sincer.
Totodata sunt convinsa ca tot tineretea te va ajuta sa te refaci mai rapid decat o persoana ajunsa la maturitate.
Da-mi voie sa te intreb de cand faci psihoterapie? Te ajuti si cu ceva medicatie?
Ce face gasca? Eu am nervi ca la scoala la fii-mea au ajuns sa ceara bani de la copii ca sa asigure protocolul doamnelor invatatoare, nu face nimeni scandal, toti se conformeaza, numai eu nu pot accepta ideea...

Am facut o singura saptamana adica o singura sedinta, dar nu vad schimbari deloc...Azimineata m-am trezit speriata, tremuram, cu gandul ca am depresie si ca nu ma mai incanta nimic in viata asta...Noaptea la 1 fix se stie, ma trezesc cu frisoane si imi transpira palmele :))parca am alarma la 1 fix noaptea..
Acum iau cipralex..ieri am luat prima pastila, inainte luam xanax, dar nu mai iau pentru ca imi da doar o stare de somnolenta si parca nu sunt eu si azimineata mi-a dat tata calmepam pentru ca si el ia zilnic de 2 ani :)) Ma simt mai bine deja dupa calmepam..dar nu stiu daca merge cu cipralex, trebuie sa intreb doctorul azi

Calmepamul da dependenta daca nu este luat dupa o schema facuta de un medic psihiatru, tatal tau nu procedeaza bine ca iti serveste asa pastile recomandate lui. Si ca fapt divers, calmepamul trateaza numai efectele anxietatii, nu si cauza, pentru asta exista antidepresivele (el te calmeaza numai pe perioada in care isi face efectul, apoi revii la starea de dinainte de a-l lua).
In ceea ce priveste psihoterapia, nu ma mira deloc ca dupa o sedinta nu simti nimic, tu stii vorba aia "cu o floare nu se face primavara"? Psihoterapia trebuie urmata cel putin 3 luni, sau poate si mai mult ca sa dea rezultate. Iar psihoterapeutul trebuie sa fie unul foarte bun.
Mergi in continuare cu cipralex o pastila, apoi daca tot nu te simti mai bine, mergi la consultatie din nou sa iti mareasca doza. Dar trebuie sa si dai timp medicamentului sa isi faca efectul, asta ar insemna ca dupa 2, 3 saptamani sa simti ameliorari.

Pff..si eu care ma bucuram ca insfarsit am gasit o pastila care sa ma scape de gandurile alea negre..Totul porneste de la un gand pe care nu il pot controla.

Asa se manifesta tulburarea obsesiv compulsiva, cu ganduri obsesive in cap, apoi cu compulsii care sa linisteasca gandurile. (adica ritualurile).

Daaaaa simt nevoie sa imi spun mereu in cap ca viata este frumoasa, ca am atatea de facut, ca sunt ca inainte (desi nu sunt )nu pot sa accept pur si simplu ca nu mai imi este frica de moarte, nu imi dau seama daca imi este sau nu...Am impresia ca nu ma mai intereseaza daca mor sau daca traiesc si ma panichez pentru ca nu vreau sa fiu asa nu pot accepta. Simt mereu nevoia sa imi impun ca am chef de viata si sa fiu mereu fericita desi nu simt asta mereu..
Nu stiu ce am, depresie sau obsesie..

Cand ti s-a prescris reteta pentru cipralex, ce diagnostic ti-a fost pus?
In mod normal dr trebuie sa te informeze despre diagnostic.

A spus ca pe langa anxietate m-am ales si cu depresie.
Cand am auzit cuvantul depresie deja m-a luat o stare de frica, pentru ca mi-e frica sa nu ma sinucid sau sa se agraveze starea asta.

Deci esti lamurita. Anxietatea cuprinde tot pachetul, adica tulburarea obsesiv compulsiva face parte din clasa anxietate.
Si depresia ii este sora buna, e foarte usoara alunecarea din depresie in anxietate, si invers.
Nu toti depresivii ajung sa se sinucida, asta sa iti fie clar, alea sunt cazuri extreme. Majoritatea, o duc pe picioare, cu tratamente si psihoterapie, ceea ce este si cazul tau. Deci nu mai pune problema in felul asta, nu o sa ajungi la asa ceva. Numai sa urmezi indicatiile medicului.

Urata boala.Intr-un timp vazusem un film cu o tipa posedata si imi era atat de frica ca sunt posedata incat imi venea constant un cuvant in cap 'SATANA' si nu puteam sa spun nimanui pentru ca imi era rusine...pur si simplu repetam cuvantul asta in cap de 20 30 de ori..mai ales cand nu aveam activitate sau seara ianinte de culcare..
Asa simt ca imi vine acum acest gand cu moartea..ca e mai bine sa fii mort.NU scaaap de gandul acesta orice as face :(

Buna dimineata!

Andreea, NU se moare din depresie si nu este cel mai rau lucru de pe pamant. Sunt altele de mii de ori mai nasoale.

Eu vad lucrurile asa: ai obosit sa lupti cu boala asta si cumva daca n-ai mai luptat, ea a capatat teren, dar asta nu inseamna ca te va dobori. Nici vorba. Niciodata!
Mergi la medic, fa terapie si gandeste-te la un lucru. Sunt milioane de oameni care au depresie si anxietate si vor sa traiasca. Unii au pentru ce, unii nu au decat camasa de pe ei si tot nu vor sa se dea batuti. Nici tu sa nu te dai. Poate ca acum esti coplesita de aceasta tulburare, dar se poate intampla oricui intelegi. Poti sa fi tu sau eu sau Rihanna sau oricine de pe pamant. Boala nu tine cont si se manifesta la fel de infect.

Si noi tot de TOC suferim, si eu daca ma uit retrospectiv, cam tot de prin copilarie am primele semne, dar nu le-am dat importanta.
La mine s-au declansat dupa ceva schimbari hormonale, dupa nastere.

La tine, fiind copila, va trece, ai toata viata in fata si poate ca aceste cuvinte suna a gol, dar crede-ma ca ai multe distractii in fata, multe rasarituri la mare si nu lasa kakatul asta de TOC sa iti fure aceste bucurii!

Capul sus, te rog sa ne tii la curent!

Prozac

Fiecare la timpul lui, o sa fii si moarta cand ti-o veni ceasul, pana atunci, poate faci ceva folositor cat esti in viata..:)

Multumesc pentru mesaje, chiar apreciez ma ajuta foarte multt
Incerc sa nu ma mai gandesc acolo, dar orice imi aduce aminte tot de aceasta stare din care nu mai scap
O sa va tin la curent, azi ma duc la scoala ca ma prea multe absente si i-am mintit pe toti ca sunt racita, oamenii nu prea inteleg acest toc :))
Voi ce faceti :*:*?

Nu incerca sa lupti cu aceste ganduri, ele vor ceda datorita tratamentului.
lasa-le si ignora-le cat poti, eventual iti propui o anumita ora la care sa te gandesti la ele.
Mergi la scoala, mai o vorba cu o prietena mai o barfa nevinovata si mai trece o zi.
Dureaza cam doua saptamani pina ce cipralexul va incepe sa functioneze.

Roag-o pe mama, seara, sa iti faca un masaj de relaxare seara. Tot seara bea un ceai de tei concentrat cu lamaie. Sau o cana de lapte cald cu miere.

Mierea si teiul calmeaza. Dormi cat poti de mult acum si nu te simti vinoavata pentru aceste ganduri. Nu te stresa acum cu invatatul, vei recupera cand te vei simti mai bine.
Acum trebuie sa te odihnesti si sa te gandesti ca vei incepe sa te simti bine! Garantat.

Eu la scarbici. Ma simt bine, TOCul e departe. Azi imi vine sotul acasa si sunt foarte bucuroasa,

Merci pentru incurajare :****Asta o sa fac azi, desi orice as face vine gandul si frica de moarte :(
Iti doresc o zi frumoasa, ma bucur ca tocu este departe de tine astazi, sper sa plece si de la mine :))

O sa plece, asculta la mine si la Kata!

Ceilalti, pe unde umblati? pai nu-i dam si noi o mana de ajuitor lui Andreeeea?

iiii ce ma bucur ca v-am gasitt hihi
Ma simt si eu un om "normal"

Te simti om normal intre oameni anormali :)), buna treaba.(glumesc)
Prozac, ma bucur ca ai toc-ul departe de tine, bv tie, si al meu la fel e, mi-a crescut si parul nu mai sunt tunsulica. In schimb ma omoara durerea in gat, imi scade din energie.

Katalyna, Slava Domnului sunt bineee!

Ce ma bucur ca esti bine si ca tocul e departeeee!

Cu raceala am patit-o eu, saptamana trecuta. Nu ma durea in gat, dar ma dureau toti muschii de ziceai ca sunt batuta, cred ca a fost un virus ceva.

Va pup

Prozac

haha am inteles ca oamenii cu toc sunt oameni inteligenti, creierul nostru trebuie sa faca ceva mereu de aici vin si gandurile acelea obsesive pentru ca noi gandim prea mult :)) stiti serialul acela Monk ?Cu politistul care avea nu stiu cate obsesii compulsive, dar era cel mai destept si rezolva toate cazurile ?

Vreau sa va intreb, stiti cumva daca pot sa iau calmepam si cipralex, daca merg combinate ?A zis mama ca o suna mai tarziu pe doctorita...dar vreau sa stiu si parerea voastra

Daaaa. Si eu mi-am gasit modele tot printre personaje cu toc si in felul asta nu m-am mai simtit "altfel".

Asa cum acei oameni au reusit, eu de ce sa nu reusesc?
Asta ma face sa nu ma mai privesc cu un ochi critic, sa ma ridic si sa merg mai departe!