GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Nu, sta cu ai mei in Alexandria.
Pt ca aici nu ar avea cine sa o duca sau sa o aduca de la scoala si sa stea cu ea sa faca teme.
Iar ai mei nu suporta Bucurestiul..:(
Noi mergem la ea in fiecare weekend dar weekendul asta vine ea la noi ca e in vacanta si o ducem la distractie.

Hm...Alexandria.Am avut rude pe'acolo.Cand eram mic, mergeam la verii mei dar abia mai imi amintesc.Ultima data aveam 9 ani cand am fost pe'acolo, deci acum 12 ani.Nu poti insarcina pe cineva sa o duca la gradinita in locul tau?Sotul tau nu sta cu tine?E aiurea..Sa ai o singura fetita si sa nu stea langa tine.

Alexandria e un oras mic unde e aproape imposibil sa iti gasesti un job.
Stiu ca e aiurea dar e pe o perioada limita.Pina in clasa a Va.
Pe urma o aduc aici.
Sotul meu sta cu mine dar ca si in cazul meu treb sa traverseze tot Bucurestiul pana la job-ul lui.
Nu are cine sa ne ajute. Iar de bone nu poate fi vb, sunt paranoica poate dar nu am incredere in straini.

Ce tare ar fi sa ne intalnim toti cei de aici la o cafea. :)

Mda..asa e, Katy.Desi cred ca se lasa cu scandal.:)))
Ce zi urata am avut ieri.Am avut probleme la munca, conflicte in grupa la facultate si discutii despre TOC cu o colega.Pe tipa asta o suspectez ca ar avea TOC, dar ea spune ca nu e asa si s-a enervat putin ca am intrebat'o lucruri de'astea.Putin mai mult :))Ea are o manie cu curatenia, ingrjitul si in plus posteaza tot felul de citate despre depresie, anxietate sociala pe facebook iar TOC'ul vine la pachet cu astea.Ma rog, ea e draguta asa, in felul ei si asta a complicat putin lucrurile.Am fost cam precipitat ieri mai ales seara pentru ca s-au adunat multe deodata si m'au coplesit.Dar mai bine asa decat sa ma apuce letargia si sa ma trezesc cu toate pe cap brusc, ca anul trecut.Atunci totul a fost bine din toamna pana prin iarna, iar in primavara au navalit toate peste mine si a fost crunt.Am de elaborat si licenta pana prin mai.

Nu cred ca s-ar lasa cu scandal, suntem oameni civilizati, nu nebuni.
Asa e cu problemele, cand apar, vin toate odata.
Si eu am senzatia ca nu mai ies din necazuri, dar trebuie luate usurel, cate unul pe rand pana le dai de cap.
Eu am avut un weekend semifrumos, am fost haihui cu fii-mea prin mall, ieri am invatat amandoua sa patinam pe gheata, din pacate si un nor pe cer, nervii domnului, de nu-mi vine sa-i torn calmante in ceai, cum bine spunea Steve..

In mall, in AFI, nu?

Am fost si in afi sambata, duminica ne-am dus la Grand arena pt ca acolo nu e atata aglomeratie ca in afi si mai ales ca nu mai patinasem riscam sa dea careva peste noi.

Tare.Cred ca era innebunita mititica :)))

Iti dai seama.
Cand am dus-o inapoi la ai mei se cam imbufnase.Eu cred ca ea si asociaza Bucurestiul cu distractia desi noi i-am spus ca in timpul saptamanii nici vorba de asa ceva, ca muncim toata ziua abia aseara de tot venim acasa.
Asta e, in vacanta de iarna o aducem din nou cateva zile pe aici.

Mi s-a dat Seroquel in locul olanzapinei.
Iupiiiii.Motiv de bucurie?:))Macar nu mai ingrasa.:))

Ghinion! Seroquel ingrasa!

Serios?Mie mi s-a spus ca nu ingrasa..:O

Am vazut ca e foarte scump.Macar sper sa imi fie mai bine cu el.Macar atat..

El se da compensat oricum.
Ingrasa sigur, si dr mea mi-a spus atunci cand a vrut sa mi-l prescrie.
Dar l-a laudat ca este foarte bun.
Eu am incercat sa il iau dar mi-a fost rau de la el, asa ca am renuntat.

Rares, mie imi pare bine, poate ca mi-ar fi parut rau daca m-as fi simtit bine cu el dar as fi fost nevoita sa renunt pentru ca ingrasa..
Oricum din punctul meu de vedere antipsihoticele sunt mult mai nocive ca antidepresivele, deregleaza semnificativ organismul.
M-am ferit mereu sa iau.

Mie mi-a spus dra mea ca unii pacienti nu au raspuns nici la tratamentul antidepresiv+antipsihotic, altii nici cu psihoterapie.
Nu sunt medic dar cred ca toc e aproape imposibil de invins.

La Kojak a functionat ad + neuroleptic, la tine merge foarte bine ad + timostabilizator deci nu te ingrijora degeaba, la fiecare merge cate ceva !


Vad ca te-ai tinut departe de foarfeca, iti cade parul in ochi, deci e de bine ! :)

@Katy:Raspuns la psiherapie?Tu crezi ca psihoterapeutul e un fel de vindecator miraculos?Eu, dupa un an de psihoterapie am cazut in aceleasi stari cumplite, pentru ca mai apoi sa imi dau seama unde am gresit.Nici psihologul nu a fost prea breaz;atata timp cat el imi spunea mie ca scopul nostru e sa gestionam situatia, nu sa rezolvam concret ceva.Erau sedinte dupa care simteam ca plec mai confuz decat venisem.Odata, dupa ce i-am explicat ca, financiar nu am mai dispus de bani pentru ca sa vin in saptamana precedenta mi-a spus ca puteam sa platesc dupa, deci nu era o problema.Dar eu am simtit ca nu mai imi permiteam atunci sa platesc;mai bine i'as fi folosit in alt scop.Nu pot sa dau cativa zeci de lei pentru o discutie de o ora, destul de ineficienta.Si m'a nemultumit si faptul ca mi-a recomandat sa nu iau tratament, cu toate ca starea mea se agrava simtitor.Deci tine si de competentele si bunavointa psihologului.La 80 de lei pe care ii dadeam pe sedinta, era chilipir pe langa tarifele altor psihologi care cer peste 110 lei.
Dar cea mai mare vina a fost a mea, asa cum cel mai bun medicament pentru insanatosire sunt tot eu.Daca eram destul de sincer si i'as fi spus ce ma deranjeaza;faptul ca simt ca starea se inrautateste nu s-ar fi ajuns asa de rau.Ceea ce nu e 'rau'daca ma gandesc retrospectiv.E un proverb budist:'Ca sa ajungi sa suferi mai putin, trebuie sa suferi mai mult'Eu m-am alertat doar cand lucrurile o scapasera total de sub control.
Tu chiar crezi ca luand o pastila te vei insanatosi?E ca si cum ai spune ca, luand o pastila vei slabi instant.

Steve, nu m-am tinut departe de foarfeca din pacate.
De 7 ani incerc sa il am lung, asta spune ceva..

Casyo, nici psihoterapia, nici pastilele nu vindeca toc. Nimic!

Drowning is chronic if you don't learn how to swim.

Yeah, wright!

Chiar credeti ca nu se vindeca niciodata TOC-ul?Faza e ca de cate ori merg la liceu ma simt asa mai tensionat, parca nu sunt eu insumi, incordat.Mi-e frica sa nu gresesc si sa nu fac o impresie proasta..e o tensiune emotionala..
E un fel de anxietate sociala si cica tot de la TOC e..
Oricum am inceput sa nu ma mai bazez doar pe pastile cum faceam odata..incerc sa imi schimb gandirea si poate o sa merg cateva sedinte si la psiholog..

Dar pana la urma trebuie sa ajung la vorba lui Casyo, chiar eu as putea fi propriul meu psiholog..gandirea daca ne-o schimbam, TOC-ul nu mai are atata putere.Si o sa lucrez la gandire..citeam o chestie:Iti schimbi gandirea, iti schimbi viata (in bine).

Doctorul m-a intrebat ieri :Faceti ceva ca sa nu mai aveti starile astea?
Pentru ca nu trebuie sa ma bazez doar pe pastile.Si mare dreptate are.

Stiti care e visul meu?Sa ajung pe la 50 de ani si sa pot spune ca sunt vindecat complet de TOC si traiesc o viata super fericita fara urme de TOC.:)

SPer ca anii care i-am pierdut analizand aiurea si facand obsesii si compulsii sa fi fost povara crucii si acum sa scap de ei:(


Suferinta psihicului e mai grea decat suferinta fizicului, pot spune.Iar informatia ca nu se vindeca TOC-ul e sfasietoare pentru mine.

GreenTiger:Ai citit si tu pe forum despre persoane care au avut anxietate, atacuri de panica pe forum si care s-au insanatosit.De asemenea, pe forumuri straine iti pot arata exemple de persoane care au scapat de TOC.Oricum, la tine conceptul de vindecare de TOC a devenit o obsesie si ar trebui sa incetezi sa mai cauti tot felul de argumente pro si contra insanatosirii TOC'ului pentru ca asta reprezinta incercarea de a controla teama si frica, deci o compulsie.Iti garantez ca, si daca vei gasi 100 de oameni care sa spuna ca au scapat de TOC, in tine va persista teama asta:'Daca e cronic?'Accepta incertitudinea si anxietatea, chiar daca e ceva foarte dificil si incepe ce e in concordanta cu valorile si principiile tale.Daca obiectivul tau va fi sa depasesti o problema, atunci mereu viata iti va aduce in fata probleme.Nu trebuie sa stii daca TOC se vindeca sau nu;oricum te vei simti mult mai bine daca vei face ce e corect.
Faptul ca ai avut atatia ani de greutati si incercari nu inseamna ca acum te vor parasi instant.Depinde de tine daca alegi sa te agati de ele sau sa treci la treaba.
Nu mai spune ca visul tau e sa depasesti TOC'ul.Visul unui obez nu va fi niciodata sa scape de obezitate, ci sa ajunga intr-o conditie fizica de invidiat.La fel si in cazul sanatatii psihice.
De ce sa iti fie frica sa nu gresesti.Da'ti voie sa gresesti, accepta frica, imbratiseaz'o dar nu actiona conform ei.Ti se va parea cel mai greu lucru din lume dar merita.Chiar crezi ca mintea e dusmanul nostru si ne ofera zilnic situatii stresante, anxietate si frica?Nu, tu alegi sa fugi de teama, te angajezi in compulsii iar mintea va fi obligata sa iti aduca mereu alte probleme, alte ingrijorari si temeri.
Sper sa iti dai seama odata ca tot ce ai trait a fost cel mai bun lucru care se putea intampla :))

PS:Ce crezi ca s-ar intampla daca ai incepe sa dormi macar 7-8 ore pe zi?Si atunci cand trebuie...Te'ar scuti de multe probleme, te asigur.

Katy:Observ ca tie ti'e teama ca nu cumva TOC'ul sa fie vindecabil..Ce ar spune despre tine faptul ca TOC se poate vindeca?

Off, ce sa zic, de cateva zile stau cu foarfeca in mana de dimineata pana seara, ciuntesc la par in speranta ca voi avea si eu o forma, dar nimic.
Ma pierd in fata oglinzii minute in sir si ma fortez sa plec de acolo.
Asa incepe ziua, asa se termina, mi-am pierdut afurisitul de control.
Nu inteleg cum de se porneste asa dintr-o data.
Oribila boala oricum..

Katy, de ce nu iti permiti tu sa arati asa cum esti?In afara de compulsii, mai sunt CREDINTELE PERSONALE(in cazul tau:"sunt neatragatoare"), apoi situatii externe sau interne pe care tu le judeci ca fiind incongrunte cu credintele tale("ea e mai urata decat mine si nu se simte jenata", "eu arat mai bine ca ea, ce norocoasa sunt").Aceste JUDECATI creeaza incertitudine, anxietate("dar daca arat mai rau?""lumea o sa creada ca sunt neatragatoare").Urmatorul componente il reprezinta DORINTELE de a controla sentimentele neplacute sau de a le alunga iar pentru asta te angajezi in COMPULSII de verificare, controlare si alungare(ciumpagit, rectificat la nesfarsit).Iar cercul e complet.Iar aceste compulsii intretin tot mai mult experientele pe care vrei sa le eviti.Si reiei procesul.Si tot asa.
Daca incerci sa tai compulsiile dar nu inlaturi dorintele, judecatile si mai ales, credintele vei fi presata constant sa dezvolti noi compulsii.
Cand esti in fata oglinzii, accepta anxietatea care te cuprinde, simte-o din adancul fiintei tale dar nu te angaja in compulsie.Vei simti o presiune de nedescris, dar in timp va scadea.Important e sa nu te angajezi in compulsie.Aranjeaza'ti parul o data si gata.Apoi, in ciuda anxietatii continua'ti treburile zilnice.Creierul o sa o ia razna, dar asa mai face el.Noi nu suntem ceea ce gandim.Ruminatul si ganditul excesiv e tot o compulsie, apropo.Pentru ca tu crezi ca daca te framanti incontinuu la problema ta, o sa gasesti o rezolvare, o sa depasesti incertitudinea aia nenorocita.De asta e bine sa fii focusata pe ceea ce faci in prezent.
Numai bine...

Bravo Casyo, ai vorbit exact ca un psiholog.
Si eu mi-am propus sa reduc numarul interventiilor la par.
Am voie numai dimineata si atat
Pe urma raresc, una da, una nu, si tot asa, trebuie sa imi recapat vointa ca am fost marioneta compulsiei lately..:(