GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Hei. Eu inca ma simt destul de rau mai ales in zilele in care nu reusesc sa dorm bine. Imi este greu sa ma concentrez la activitatile zilnice pentru ca am starea aceea de oboseala. In plus, ruminatul este prezent mult mai puternic si imi este greu sa il tin in frau. Fiind oarecum tot o compulsie, aduce cu sine anxietate si greutate in a ramane prezent. De doua luni, ma aflu intr-o alergatura continua, asa ma simt. Am si multe de facut la facultate, camin, munca.Sunt optimist, dar imi este tot mai greu. Fricile ma ataca din toate directiile si in forme diferite la care se adauga si o stare de depresie incipienta. E efectul saltelei; in OCD, cand incerci sa rezisti unei compulsii specifice unei teme anume, frica apare in alta tema si alte compulsii. E ca o caracatita. Eu nu fuzionez cu ele, nici cu starea de depresie dar starea de oboseala imi toceste fortele.
Am crescut doza de Prozac; am simtit o imbunatatire dar sunt efecte adverse importante. Ma trezesc dimineata devreme si nu mai pot adormi. Si asta duce la ce am povestit mai sus. Oboseala-ruminat-anxietate. Ruminatul e ceea ce vreau sa reduc pentru ca el e comportamentul care mentine ciclul asta vicios. Sunt efecte adverse datorita cresterii dozei? Am si deranj la stomac, ceea ce cred ca are legatura tot cu Prozac.
Azi merg la psihiatru. Ma gandesc si la un psiholog dar inca sunt descumpanit.

Casyo si eu la fel ca tine sunt.
Doar ca in sens invers am inceput sa reduc din doze pt ca nu ma concentrez la servici si asta mi a atras multe necazuri mi s a cerut demisia..
Imi caut alt job acum si treb sa ma misc repede.Ca si in cazul tau treaba asta mi a provocat depresie.
Si eu am astazi programare la psihiatra.Sa imi spui ca ai facut.Si eu la fel.
Pana una alta anxietatea e in floare mai am putin si ajung la scarbici.
Grea viata...

Am fost ieri la.dr.Mi a confirmat ca nu de la tratament este lipsa mea de concentrare.Drept dovada dupa ce am reinceput tratam hormonal mi am revenit.
Din pacate insa soarta mi e batuta in cuie la munk.
Si ar mai fi o problema.Pentru cei care munciti ati auzit ca s a infiintat dosarul electronic medical.Acolo toti medicii au acces inclusiv cei de la medicina muncii...

Buna tuturor. Va urmaresc de ceva timp in incercarea mea de a scapa de obsesiile pe care le am. Situatia mea este putin disperata in acest moment simt ca lumea se prabuseste, caut raspuns sau o rezolvare dar nu stiu de unde sa le iau asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis sa vb cu voi ca doar numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga.
Problema mea a inceput cu vreo 2 luni in urma in momentul cand la tv se dadea o stire ca cineva si_a omorat copilul, asa dintr-o data ma fulgerat un gand ca si eu as putea sa fac o crima.
Asta a fost pentru cateva secunde dar apoi a tot revenit si usor usor am inceput sa ascund cutitele de prin casa, eu locuiesc cu sotia mea care este si insarcinata, ea este tot ce am pe lume nu am parinti nu am pe nimeni doar pe ea mi si imi este groaznic de frica sa nu innebunesc si sa ii fac rau.
Am gestionat destul de bine gandurile dar la un moment dat nu am mai facut fata si am cazut in depresii profunde iar cand era sotia mea langa mine parca simteam un impuls in mine sa ii fac rau efectiv parca cineva te indeamna sa ii faci rau.
Am fost foarte speriat am mai citit pe ici pe colo si am inteles ca as avea TOC.
De cutite am scapat destul de repede adica am o minte brici, care mi_a zis pai nu ai nevoie de cutite poti sa ii faci rau sotiei strangand_o de gat, ei de atunci cum ma uitam la sotia mea ma vedeam cu mainile in jurul gatului ei, e groaznic si de atunci nopti nedormite si tot tacamul nu il mai descriu. Sotia meA rade de mine dar vazand ca nu dorm si ajungand sa ma dau cu capul de pereti ca nu mai suportam a zis hai pa Psihiatru.
Am ajuns si la psihiatru acum vreo 3 zile cu mare frica am zis ca nu voi pleca de acolo numai legat.
Am inceput sa apun tot ce imi trece prin cap iar medicul calm a pus diagnosticul de Tulburari obsesive si depresie majora ma linistit pe moment ca nu se va intampla nimic din ce imi trece prin mansarda si mi_a prescris tratament.
Inca nu am reusit sa imi scot medicamentele (azi intentionez) imi este un pic frica de ele dar asa nu mai pot.
Intrebarea mea este si la voi cei care aveti harm toc tot asa se manifesta mie imi e frica de nu mai pot incontinu in minte imi vine numai ca imi voi omora sotia sub diferite forme iar cand e cu mine incep sa tremur, e groaznic.
Cateodata ma gandesc ca nu o mai iubesc ca nu ma mai pot atinge de ia si de ce naiba mi_a picat damblaua tocmai pe sotie si ma gandesc cu groaza ca o sa imi vina si bebelu si daca o sa imi pice pata si pe el.
Mi frica ca o sa innebunesc sper ca nu v_am creat si voua mai multe frici si poate cineva care a trecut prin ce trec eu imi va da un gand bun.
Va multumesc din suflet ptr. Rabdare

Salut Cristi,
Ptr a te linisti acesta este TOC prescurtarea bolii obsesiv compulsive am si eu la fel ca si tine de peste 28 de ani si uite ca inca nu am facut nimic din ce mi-a trecut prin cap.
Ia medicatia si sper ca in primele 8 - 12 saptamini sa simti o ameliorare vizibila
Ai avut perioade cu stres inaintea aparitiei primului simptom? Suparari, munca multa etc etc, ?????
Dc da asta a dus la scaderea serotoninii la nivelul interneuronal al tau ca sa fiu mai scurt
Nu esti singur, lupta cu tine singur Asta nr e crucea
Citi ani Ai?
Cu speranta ca te vei vindeca repede
Mircea

Salut.povestea mea e cam asa acum 8 9 luni ma uitam seara la televizor am vazut cum o femeie a omorat un barbat cu un cutit.vina bineinteles a fost a mea pentru ca in gand am incercat sa intru in detalii si deodata imi veni un impuls sa.i fac asa ceva sotului meu.mam speriat foarte tare eu nu as omora un gandac dapoi sa fac asa ceva si de a atunci ma tot chinui cu gandurile astea cateodata parca le cred deci pur si simplu cred ca innebunesc.zi de zi ma chinui toata tremur imi este foarte frica.sotului nu pot sa.i zic.va rog ajutati.ma cu un sfat

Tratament la psihiatru combinat cu psihoterapie si va reveniti.

Va multumesc mult dar nustiu cum sa.i zic sotului.suna cam aiurea stii uite ca imi vine in minte sa bag cutitul in tine:)

Salut.Stie cineva daca calmantele cu valerina sunt bune de ceva?Sau daca nu, stiti vreun calmant care sa ma ajute si sa pot sa-l iau fara prescriptie?Multumesc frumos

Ciudata mintea asta a omului. In momentul acela s a declansat un declik in mintea ta si a inceput cosmarul.
Trebuie sa invingi boala cu aceleasi arme adica tot prin gandire.
Razi de ele, de aceste ganduri cand iti vin in minte.
Le va pieri din putere.
Eu si acum dupa 8 ani de tratamente mai am mici scapari ca as putea sa imi omor fetita.
Imediat in secunda urmatoare rad de mine.
Si le scade inediat intensitatea apoi si uit ca am gandit asa ceva.
Ca sfat as putea sa iti spun sa urmezi cu rigozitate tratamentul.Sa ai rabdare cu el si sa insisti la medic daca dupa cateva luni nu te vei simti bn.
Pentru ca este posibil sa nu ti l gaseasca din prima pe cel potrivit.
Dar el exista. Si se va gasi.Si iti va fi bine.
Succes!

Saiura si daca ii vei spune tot nu te va crede.
Povestea ta e izbitor de asemanatoare cu cea de mai sus.
Asta e boala mergi la medic pt tratament pentru ca gandurile nu trec singure.
Ai nevoie de ajutor medicamentos.

@Saiura: Eu am avut ganduri violente de multe ori. Debutul OCD`ului meu a inceput asa, cand imi veneau ganduri sa il arunc pe fratele meu mai mic pe geam. La vremea aceea eram foarte speriat si nu stiam ce sa fac ca sa treaca gandurile. Ma rugam, incercam sa suprim gandul, sa spun versete in gand, dar nu trecea, ba venea mai puternic. De ce? Pentru ca nu ai cum sa controlezi gandurile si sentimentele, ci doar ceea ce crezi despre ele. Cu cat incerci sa le controlezi, ele vin mai amenintatoare.
Tu nu esti mintea ta, nu esti ceea ce gandesti si ceea ce simti. In spatele mintii si a gandurilor sta cineva care le observa, adevaratul Sine. Cand vezi un film sau te plimbi, se intampla des sa nu gandesti nimic ci doar sa admiri frumusetea a ceea ce este. Deci existi, si fara sa gandesti si inca foarte bine. Nu te identifica cu mintea ta, deci. Stiu ca te simti foarte vinovata din cauza acestor ganduri pentru ca te simti o persoana rea. Faptul ca iti vin in minte ganduri neplacute nu inseamna ca tu esti responsabila de ele. Ele apar pe baza unui fond anxios. Adevaratul tu nu poate fi afectat de niste ganduri si stari care vin si pleaca.
In acelasi timp nu ai cum sa opresti aceste ganduri. De fapt, incercarea de a le opri le hraneste, le da oxigen. Ce faci atunci cand ai astfel de ganduri? Nu cumva incerci sa rationalizezi ("eu nu o sa fac asta", "el este o persoana buna"), sa te asiguri ca nu faci ceva rau, sa verifici daca nu sunt obiecte prin jur, sa eviti anumite lucruri sau alta forma de suprimare (lucruri spuse in gand, etc.) ? Acestea sunt COMPULSIILE, care intretin obsesiile. Nu ai cum sa opresti obsesiile dar poti opri compulsiile.
Ca alternativa la compulsii, ai actiuni bazate pe valorile tale. Viata ne pune o intrebare de fiecare data cand ne confruntam cu momente dureroase: "Ce ai sa faci in legatura cu ele?" Poti sa te lupti cu ele, evident in zadar si cu o suferinta crescanda sau poti sa le accepti. Cand le accepti, impreuna cu toate consecintele (pentru ca mintea o sa vina cu argumente: Daca nu te asiguri ca nu faci rau, o sa omori pe cineva) atunci, de fapt le oferi libertatea sa treaca. Cand incerci sa le opresti, tu de fapt, le inchizi intr-o cusca si le pastrezi cu tine. Cel mai bun sfat este, deci, sa accepti si sa faci ceea ce stii ca te ajuta pe tine. Va fi cel mai dificil lucru din lume sa stai impasibil, sa te lasi devorat de frica si sa alegi totusi sa faci ceva folositor pentru tine. Dar treptat, creierul va invata ca nu e nimic de care sa se teama si frica va disparea. Nu incerca sa accepti gandurile doar ca sa te simti mai bine, pentru ca nu functioneaza. Nu poti pacali asa usor mintea.
Desigur, daca te simti rau si simti ca nu mai faci fata, mergi la un psihiatru si ia tratament. (Si eu iau, deci nu e nimic rusinos in asta). Mergi la un psihoterapeut cognitiv-comportamental si explica-i problema ta. Si nu uita - tu nu esti suferinta ta, ci valorile tale. Poti sa gandesti, sa simti cele mai teribile lucruri din lume si cu toate acestea, sa alegi sa actionezi in directia valorilor tale.

Va multumesc din suflet pentru sfaturi.problema e ca frica nu o mai simt dar gandurile nu se mai opresc sunt absolut constienta de faptul ca sunt doar ganduri dar cred ca creerul meu sa obisnuit cu ele.eu ma trezesc dimineata cu ele si ma culc tot cu ele.sunt o fire destul de puternica am trecut si prin atacuri de panica singura fara nici un ajutor care ma tinut un an de zile...ajunsesem sa nu ma mai ridic din pat din cauza bolilor inchipuite a fost groaznic dupa ce me.am facut toate analizele care bineinteles au iesit ok a trecut si boala ca prin minune.dar cu asta imi este mult mai greu eu lucrezi intr.un mediu unde trebuie sa fiu implicata suta la suta cu mintea adica cu bani unde nu ai voie sa gresesti.deci sunt tot timpul ocupata.dar grozaviile astea mi se deruleaza continuu in minte.me.am dat seama ca nu o sa innebunesc ca nu o sa fac rau nimanui nu mai am frici dar le am ca si ganduri care ma seaca.va multumesc frumos pentru sustinere cred ca ma ajuta mult sa va povestesc lucrurile astea.

Imi cer scuze ca insist, dar chiar vreau sa aflu.M-ar ajuta cu ceva calmantele cu valeriana?Le-a incercat vreunul din voi?
Si daca functioneaza oricat de putin, trebuie sa le iau zilnic?Daca iau 2-3 pastile cand am un "episod de toc" mai grav m-ar ajuta cu ceva, sau trebuie sa le iau pe un timp mai indelungat ca sa functioneze?Multumesc

Nustiu cat de tare te.ar ajuta poate pe moment.eu nu am luat absolut nimic ma chinui singura deja de 8 9 luni.incerc sa.mi revin singura poate reusesc:)

@Saiura: Ce m-a ajutat pe mine cel mai mult a fost, atunci cand sunt asaltat de ganduri neplacute, sa nu ma lupt cu ele si sa imi vad de lucruri in momentul prezent. Si eu am trecut prin asa ceva. In anul 2010, gandurile obsesive de suicid m-au debilitat la propriu. Am avut niste zile in care am trait iadul la propriu. Din clipa in care ma trezeam si pana ma culcam eram bombardat de astfel de ganduri. Pareau atat de reale. Ma simteam pe marginea groapei deja. Aveam 16 ani pe atunci si nu stiam ce se intampla cu mine. Voiam doar sa mor odata, sa treaca acel calvar cumplit in care ma zbateam. Am avut 4 episoade de cateva zile dar acele zile au trecut precum o saptamana. Tin minte si acum ce am facut aproape in fiecare ora a zilei. Parintii imi spuneau ca trebuie sa ma rog pentru ca sunt incercat de diavol iar eu credeam in naivitatea mea asta. Dupa doua luni de cosmar, m-am resemnat. Mi-am zis: "Sunt ratat, viata mea e distrusa, nu mai am ce face acum." Ma simteam cel mai lovit om de pe pamant. Dar a inceput scoala, m-am apucat de ce aveam de facut si a trecut. In decembrie 2010, eram uluit de modul in care s-au imbunatatit lucrurile. Acum stiu de ce. Am renuntat sa mai ma lupt cu gandurile. Si ele au fost eliberate, au putut sa plece.
Imi dau seama cat de rau poate fi. Dar nu ai de ales. Accepta ca ai putea fi rea, ca ai putea face cele mai oribile lucruri de pe pamant si angajeaza-te in lucruri care chiar conteaza pentru tine. Dar nu accepta doar ca sa te simti mai bine. Nu poti pacali mintea. Anxietatea o sa creasca mai mult pe moment, dar in timp va scadea.
Daca stai sa te gandesti ca trebuie sa accepti, nu te va ajuta foarte mult. Nu e vorba de a incerca sa accepti, de a te gandi ca accepti ci de a trece la fapte. Daca ai un munte de escaladat si tu, in fata lui, te gandesti: "Pot sa il urc. Pot sa fac asta", ce va crede creierul despre asta? O sa te simti mai degraba, dupa un timp, incompetenta. Dar daca treci la fapte, te sfortezi si reusesti sa il urci, abia atunci vei stii ca esti capabil sa faci asta. Una este sa-i spui creierului tau ca poti face ceva si alta este sa-i arati.
Ce ti-as mai recomanda in afara de psihoterapie si medicatie ar fi cartea: "Noua terapie prin acceptare si angajament" de Dr. Steven Hayes. Este absolut geniala si de aceea o recomand cu mare caldura de fiecare data. Sunt absolut sigur ca te va ajuta mult.

@Noface: Eu beau ceai de valeriana in fiecare zi dar nu simt ceva special.

Casyo eu intr.un fel sau altul me.am acceptat gandurile astea dar nu pot accepta faptul ca eu as putea face rau.mai bine as avea ganduri de suicid decat sa fac rau cuiva.eu cred in mine si o sa incerc sa depasesc singura grozavia asta adica fara tratamente daca nu merge cu siguranta voi apela la un psiholog.acum hai sa ne laudam un pic:) se zice ca toc fac doar anumite persoane adica care au o inteligenta mai crescuta atata timp cat nu ii mai dai creerului ce sa absoarba el repede inregistreaza toate porcariile adica noi trebuie tot timpul sa.l hranim cu ceva nou trebuie sa.i dam de mancare sa citim multe carti filozofice sau psihologice adica ceva din care sa inveti sa umple golurile alea din creer.iti multumesc mult pentru cartea recomandata cu siguranta am so citesc dupa ce o termin pe asta care am inceput.o ieri Puterea extraordinara a subconstientului sau ceva de genu din care am inteles cam cum functioneaza cu bostanul nostru:)

Remediile naturiste sunt ft slabe.
Pentru cazuri din astea este necesar tratament psihotrop.
Eventual suplimentat cu natutiste dar nu doar naturiste.
Si o spun si din experienta proprie.

M am enervat rau cu niste tarani dr vecini de deasupra mea detinatori de puradei extrem de energici.
A fost suficient sa chem politia la usa lor ca sa se inraiasca mai mult.
Iar azi dupa o sesiune zdravana de aruncat in cap pe podea sau mama masii ce faceau m au apucat niste stari de agresivitate imi venea sa ma duc la usa lor si sa car niste pumni zdraveni in usa sa ma calmez.
Cu greu am rezistat.
Si cu niste bromazepam.
Acum desi am plecat spre cealalta casa din Buc tot nu mi am revenit de tot..

Buna

Nu v-am mai auzit de mult. Ce faceti? Eu azi sunt jos rau, am o infectie un virus ceva, ma dor toate, nu e centimetru din corpul meu care sa nu ma doara:((

Cu TOC, e cat de cat ok, necazul meu sunt inca starile de iritabilitate maxima, care ma arunca des sub val si lipsa de rabdare. Ma cert des cu fii-mio, care e adolescent ca mai face tampenii( nu mari, Slava Domnului), iar apoi ma sufoca starile de vinovatie.
Ma simt vinovata ca de ce ma cert, de ce nu am rabdare, de ce nu sunt o mama buna samd.
Imi doresc sa fiu o mama mai buna!
Ieri ne-am luat ca a aruncat un servetel demachiant in wc, in loc sa-l puna in cosul de gunoi, evident ca nu e mare branza, insa am incercat sa-l invat pe el sa tina lucrurile sub control, adica wc s-ar fi putut infunda daca arunca cateva servetele la rand. Am tipat unul la altul, apoi m-am calmat si iarasi m-am simtit vinovata:(

Imi pare tare rau, ma repet, ca nu am mai multa rabdare sa pot sa-l ascult, sa pot avea o buna relatie cu el.

Am vorbit cu dr si am convenit sa scot medicatia de tot, sa vede, ce se intampla. Acum sunt in proces de scoatere, sunt la un sfert de Cipralex si vedem cum evolueaza lucrurile. Deocamdata simt o insomnie sacaitoare...

Cata, tu ce faci? Cum mai esti?
Casyo, imi place cum expui lucrurile, am multe de invatat de la tine.

Va salut

Prozac

Buna Prozac!
Eu ma mut la 3 camere.Mi am atins un vis.
In rest ca si tine nervoasa.Acum 2 sapt de nervi mi am dat demisia dupa care mi a parut rau si sefa mea m a pasuit.
Si mananc mult mult dulce..ma uit cum imi stric voit corpul si nu ma pot opri.
Si eu am mai tipat la fata dar stiu de fiecare data ca am avut motiv si nu mai regret.Daca nu esti si un pic aspru nu te mai asculta deloc.

Buna

Felicitari Cati! Sa stii ca da, bravo!

Da, tot nervoasa si eu destul de des...urata stare.
De cand ma stiu am asociat tipatul la copilul meu cu faptul ca as fi o mama rea (de fapt ma asociez cu gandurile obsesive) si ma simt foarte, foarte vinovata. Stiu ca uneori

Asa este, uneori nu ne asculta deloc, sa vezi ce aiurea e cand sunt adolescenti si iti intorc cuvintele sau au senzatia ca ei stiu tot si te trateaza ca pe ultimul rahat. Ma bucur ca sotul e mai echilibrat si incearca sa tina un echilibru.

Nu tip si n-am tipat niciodata fara motiv, iar motivele sunt ca la oricare familie: sa manance, sa se imbrace bine, sa isi faca temele sau ordine in camera, sa mai lase telefonul si altele. Orice lucru ii ceri se intoarce cu o strambatura sau o vorba rastalmacita, parca suntem cei mai mari dusmani.

Mi-e dor de fii-mio cand era mai mic si ne intelegeam asa de bine!

E tare dificila perioada asta, mai bine era cand era bebelus, uite c-am ajuns s-o spun si p-asta, desi n-as fi crezut vreodata ca tare grea mi s-a parut acea perioada.

Azi sunt low de tot, am si plans de dimineata. E drept ca trec printr-o perioada extrem, extrem de grea din viata mea, in care toate visele si toate proiectiile de viitor sunt intr-o ceata totala. Sper sa reusesc s-o depasesc, desi mi-e foarte dificil.
Of!

prozac, numai mama rea nu esti.Daca fiul tau te trateaza ca pe ultimul rahat, cum ai zis tu, merita orice morala pe care i-o faci sau cearta.Eu ti-o zic fiind si eu adolescent la randul meu.Ii iubesc din tot sufletul pe parintii mei si fac orice sa ii ajut, ma deranjeaza insa enorm faptul ca de multe ori si eu am certuri cu ei.Ma rog, impropriu spus cearta, imi reproseaza doar cand nu fac ce mi au zis, insa nu fac ce mi au zis doar din cauza toc ului.Suna a scuza perfecta presupun, dar altfel mi-e o sarcina cum ar fi sa spal vasele cand imi ia cateodata 5 minute numai sa ma ridic de pe scaun, sau jumatate de ora sa ies din camera.Ma deranjeaza doar ca ei nu stiu treburile astea, ei nu stiu ca doar sa ma duc sa-mi iau un pahar cu apa, sau chiar si sa stau in pat cu ochii inchisi este un chin.Va dati seama, in ochii lor par cel mai lenes si nesimtit om cand nu fac un lucru simplu pe care mi l-au zis de 10 ori sa-l fac.Dar tac si accept orice morala primesc, stiu ca nu e nici vina mea, nici vina lor, fiindca ei nu stiu treburile astea si eu am abitionez de atatia ani sa nu afle nici macar ei.Sunt obosit...foarte obosit, secat de toate puterile.Imi cer scuze ca am deviat de la subiect si am inceput sa vorbesc despre mine mai mult, dar asta e prima data cand zic asa ceva altcuiva, chiar daca simt ca n-am zis mai nimic din ce traiesc cu adevarat(suna penibil si demn de o adolescenta de 15 ani care zice ca o sa se sinucida ca a parasit-o iubitul, deci imi cer scuze si pentru asta:)) ).Ce vreau sa zic in final e ca fiul tau habar n-are cat de norocos este si tu nu esti sub nicio forma o mama rea.Poate gandul asta de la un anonim o sa te ajute, sper:)).El singur trebuie sa realizeze ca ii vrei numai binele

Noface10, dar de ce iti ia 10 minute sa faci ce te roaga? Ce anume probleme ai?
Scuza-ma, sunt la munca si nu am timp sa rasfoiesc pe aici.

Ca sa-ti raspund la intrebarea ta daca Valeriana ajuta sa scada anxietatea, dar doar putin sau deloc.
Uneori in combinatie cu hamei sau paducel (extract) poate aduce o liniste profunda.
Cred ca pentru anxietate(frica, teama) mai buna este passiflora sau combinatia numita Persedon de zi sau de noapte.

Sanatate multa!

prozac, din cauza ritualulilor si fricilor care ma ataca din toate partile.Imi vine un gand rau in minte, trebuie sa fac un ritual si nu rar mi se intampla sa ma invart in cercul asta cate o jumatate de ora.E ca nisipul miscator.Cu cat incerc sa nu ma mai gandesc la amintirile sau la scenariile de care mi-e frica, cu atat imi vin mai multe si mi se contureaza si mai bine in minte.Ma lupt in fiecare secunda cu propria minte si nimic din ce fac nu e aleatoriu, absolut nimic.Nici cand inghit, nici cand respir sau unde ma uit cand respir.
Spune-mi si mie, te rog, intre passiflora si persedon care m-ar ajuta mai mult?Persedonul este cam scump pentru mine.

Noface10, dar de ce nu mergi la medic? E pacat sa stai sa te chinui asa. Nu, nu mai sta, te rog eu mult.

E mare pacat sa stai sa te chinui asa cand exista tratament si cand boala se poate ameliora peste 90 %. Crede-ma, se poate trai si fara frici si fara ganduri. Se poate!

Din pacate, daca TOC e sever nici persedon si nici pasiflora nu ajuta prea mult.
Din ce parte a tarii esti? Musai sa gasesti un medic bun si fiind la scoala beneficiezi de gratuitate.
Inca o data iti spun, e mare pacat sa stai si sa te chinuiesti asa!

@ noface 10

Lenea nu e lene, e un simptom de depresie. Depresia e o boala. Mergi la medic sa iti dea un antidepresiv pentru ce ai tu si sa vezi cum intr-o luna te pui pe picioare. Nu are rost sa iti traiesti adolescenta asa. Cu medicatie adecvata vei merge foarte foarte bine. Plus ca antidepresivele nu dau dependenta. Poti sa scazi treptat cu acordul medicului cand iti zice el.

Buna tuturor !
Multumesc lui D-zeu ca am descoperit acest forum si va multumesc voua ptr. ca ajutati foarte mult cu sfaturi si mai ales cu povestea fiecaruia de viata.
La mine situatia e inca critica adica daca ar fi sa parafrazez pe Prozac "sunt subval". Am o groaza de dimineata pana seara ca o sa ii fac ceva rau sotiei e nasol de tot parca sunt intr-o lume paralela iar in lumea mea eu trebuie sa ii fac rau sotiei mele. Mi frica sa nu se agraveze TOC-ul si sa innebunesc. Parca in mintea mea nu mai e frica aia ca daca i fac rau sotiei mele ci trebuie sa i fac rau sau sigur i fac rau, e crint sa stai de dim pana seara asa.
Ma luat gfoaza un pic mai mult ca nu mai am compulsi gen ascund cutite ptr. Ca mi-am dat seama ca nici nu am nevoie de cutite si atunci adio compulsi ce sa fac ca doar nu pot umbla cu catusi la maini. La sotia mea ii spun de obicei orce dar incerc sa o mai protejez e in ultimul trim. de sarcina incerc sa nu o mai tocai toata ziua.
Sper sa nu o iau razna, si voua va doresc un sfarsit de an cu un TOC la nivel minim.

Cristy2000 este foarte greu asa. Nu stati fara tratament, mergeti la un medic bun si o sa va prescrie antidepresive. Sa stiti ca ajuta foarte mult.
Eu tot tipul acesta de obsesii l-am avut si acum sunt peste 90% ameliorata.

E pacat sa stati sa va chinuiti cu gandurile acestea. Sunt neproductive si generatoare de frica.

Nu stati, mergeti la medic. Cu siguranta va veti simti mult mai bine!

Multumesc Prozac.
Dar despre ce parte a vietii vorbesti?
Ceva special?

Subscriu si eu la ceea ce a spus Prozac.Mergeti la dr cu incredere nu va chinuiti degeaba cu produse naturiste sunt un fel de frectie la piciornde lemn.

Prozac la fel am fost si eu cu perioada cand era fata bebe ma gandesc cu teroare la acea perioada.Partea proasta e ca in mintea mea amintirile sunt vii parca au fost ieri nu acum 9 ani..Nu reusesc sa le sterg deloc.