Greutatea si depresia

@ the_eye

A fost vointa acelei fete sa faca un act necugetat, si anume sa aleaga sa faca un copil, in conditiile in care se stia ca starea mamei se agraveaza in timpul sarcinii cand sunt multe dereglari hormonale (cu atat mai mult dupa sarcina).
Ea a fost cea care i-a pisat pe doctori ca totul e ok si s-a dus sa se interneze si sa faca electrosocuri pentru ca nu mai suporta/ Nu doctorii au obligat-o.
Eu personal nu as avea curajul sa fac un copil chiar daca as putea sa nu iau tratament din simplu motiv ca eu ii transmit predispozitia la boala. Bunica a fost bolnava. Boala la mine s-a declansat la 16 ani, la fratele meu pe la 30, la tatal meu pe la 60. Nici nu concep sa fac un copil care sa se imbolnaveasca mai tarziu si sa treaca prin ce am trecut eu. In fine, fiecare face ce vrea si ce doreste cu viata lui.
Am auzit de copii care se dau la varsta de 3 ani cu capul de coltul de la masa din cauza depresiei...

Daca @ ronicolle are part time job si face toate treburile casei cu usurinta (fara tratament), inseamna ca nu se confrunta cu depresia si anxietatea cu care m-am confruntat eu si ceilalti copii de la Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare si de pe Medicamente antidepresive.

Daca un copil se da cu capul de masa la 3 ani e din cauza faptului ca NU ESTE IUBIT de parintii lui, este cumplit de neglijat, eventual abuzat emotional sau in alt fel, iar el, in durerea pe care o simte cu sufletelul lui, vrea sa atraga atentia ca exista si el pe-acolo, prin viata celor doi. Vrea sa fie iubit, mangaiat, tinut in brate, ocrotit, si cum nu i se intampla, recurge la metodele lui.

Acest tip de copil este unul caruia nu i se indeplinesc necesitatile de fiinta umana dependenta de un adult, nici vorba sa fi mostenit chipurile vreo depresie. Depresia nu se mosteneste, ci se transmite disfunctionalitatea relatiilor membrilor unei familii, care duce la depresii. De-aceea nu poate clarifica pseudostiinta numita psihiatrie cauzele exacte ale unei boli psihice, pentru ca ar insemna sa se contopeasca cu psihologia si sa-i predea locul din fata. Si-atunci, cum ar mai exista pacienti pe viata care intretin un intreg sistem?!?...

Clara, tu nu ai mostenit o boala, ci ai fost crescuta si educata in niste comportamente eronate, aberante si profund debilizante. Daca te-ai fi nascut in alta familie, acum erai zambitoare, sanatoasa, cu pofta de viata si cu planuri mari.

Daca vei avea un copil, ceea ce eu iti doresc, si daca il vei face cu barbatul iubit, intr-o casa unde linistea, afectiunea, intelegerea, iubirea neconditionata, cinstea si corectitudinea fata de sine si fata de ceilalti sunt reperele principale, acel copil va fi bine-mersi! El s-ar putea imbolnavi in situatia in care tu ai refula in capul si in sufletul lui toate problemele tale nerezolvate. Dar daca tu ai avea sansa unei relatii pe sufletul tau, cu un om care te-ar intelege si te-ar ajuta sa iesi din infern, ai putea avea o familie frumoasa si asa cum ti-o doresti.

Cine va baga voua in cap prostiile astea, ca nu mai sunteti buni de nimic, ca nu aveti drepturi si ca nimic nu se va remedia in viata voastra?

Nu abandona de la varsta asta, e crima sa te predai psihiatriei si sa nu mai faci nimic pentru viata ta!

Vise draga mea, Ciorapel, vise ! Din pacate le-am incercat si eu iar situatia s-a terminat cu agravarea sanatatii mele.

1. Referitor la copilul de 3 ani... Este vorba de una dintre amicele mele care a mostenit aceasta boala de la mama ei. Mama ei ulterior a divortat de tatal ei, nu prea a fost de acord ca are o boala si a ajuns sa isi innece amarul in alcool. A ajuns alcoolica. :( Fata a avut la inceput episoade de depresie relativ usoare pe care a refuzat sa le trateze. S-a casatorit. Depresiile au continuat si s-au agravat. Desi se intelege foarte bine cu sotul care o ajuta la toate. Sotul psiholog. Depresia s-a agravat asa de tare incat fata a ajuns sa nu se mai poata misca. Se tara pe coate sa ajunga la toaleta. Pina cand nu s-a mai putut misca din pat si a inceput sa isi faca nevoile in pat. Sotul care era psiholog. si-a dat seama ca nu poate face nimic cu sedintele lui, a luat-o in brate si a dus-o la psihiatru. Sub tratament si-a revenit, a devenit un om normal cu exceptia faptului ca nu iese din casa decat insotita de sotul ei. A inregistrat si o perioada de remisie dar apoi a trebuit sa reia tratamentul.
2. Din gena bolnava a bunicii, m-am imbolnavit eu, tata si fratele. 3 din 4 suntem bolnavi.
3. Pricipalele cauze ale bolii psihice sunt factorii genetici care determina predispozitia la boala.
Asa cum pot fi mult mai afectate de cancer mamar doamnele ale caror mame si bunici au suferit de cancer mamar. Totuna.
M-am uitat acum la o emisiune la tv. Am inteles ca s-a ajuns la ideea ca doctorii sa propuna scoaterea sanilor la cele care au nu stiu ce gena afectata, numai ca sa nu faca cancer bening. Am ramas traznita. Bineinteles ca l-a noi in tara a fost un singur caz care a avut probleme cu sanul stang, a fost extirpat, apoi dupa inregistrarea unui inceput de modificari la al doilea, doamna respectiva s-a dus sa ii fie extirpat si al doilea. :(

Stii de ce mostenim noi bolile, Ciorapel ?
Pentru ca daca nu le mosteneam, ne faceam demult bine. Mediul in care traiesc eu s-a schimbat. Nu mai exista presiunile care au existat la debutul bolii. Am parte de multa liniste. Boala trebuia sa remita.

Nu, eu sunt foarte hotarata de data aceasta sa nu mai imi doresc copii. Orice emotie (grija) ma darama. Se transforma in anxietate. Dar pot sa iti spun ca am trecut prin experienta casatoriei in care cat timp am fost impreuna sotul meu s-a purtat minunat. Odata cu casatorita in care nimeni nu m-a batut la cap sau a facut presiuni asupra mea, am avut un serviciu usor, eram foarte apreciata si indragita de sefii mei, ma intelegeam foarte bine cu toti colegii, o data cu casatoria deci, s-a dezvoltat peste noapte si anxietatea. Eram in al 11- an de cand se declansase boala. Nu stiam ce e aia anxietate. A trebuit sa fac tratament un an si jumatate sa imi revin. In momentul in care sotul meu a inceput sa se comporte total opus modului in care se comporta cand il cunoscusem (prin ce momente si prin ce crize si minciuni am trecut din partea lui, numai eu stiu), atunci boala a inceput sa se agraveze. Nu s-a mai putut reface nimic.

Nu cred in barbati linistiti, afectuosi, rabdatori, iubitori pe termen lung, draga mea. Dupa un timp totul se preface in scrum cu oricare intre ei. Imi pare rau. Am incetat sa mai sper la asa ceva, am inceput sa refuz orice pentru ca vad cu ochiul liber cum este realitatea. Unele femei nu pot rabda cum a rabdat de exemplu mama o viata intreaga sau alte femei. Astept sa imi faci astfel de propuneri dupa ce tu iti vei fi gasit printul tau si dupa ce sa fi trecut vreo 5 ani de la casatorie.
Cand o femeie e fericita si multumita, se vede in ochii ei.
Nu prea imi place cand ma mai intalnesc cu prietenele bune si le intreb cum merge, ele zic bine si incearca sa schimbe subiectul. Singura fericire adevarata in viata lor este desigur copilul.

4. Sa stii ca mie nu imi zice nimeni ca nu sunt buna de nimic. Nici prin cap nu imi trece ca nu sunt buna de nimic. Si nu includ capacitatea de a munci sau de a face bani pe primul loc in viata unui om. Cei care nu pot munci, presupun ca la asta te referi, sunt asa cu ingaduinta lui Dumnezeu. Parerea celorlati despre ei este total insignifianta, deoarece ceilalti nu au nici o treaba cu ei. Familia este cea care ii sprijina.
Poate fi de exemplu un miliardar insurat care isi inseala nevasta zilnic cu cate o "proasta" (caci o femeie desteapta nu i-ar face rau sotiei) si la sfarsitul vietii directia... iad. Cum e cu omul acela ? Bine e de el ?
Mai este un motiv pentru care Dumnezeu a lasat sa se nasca persoanele cu handicap: pentru ca prin faptele bune pe care cei din jur ii vor face fata de ei, acestia sa se mantuiasca. Sau sa slaveasca puterea lui Dumnezeu pentru ca pe ei ii tine sanatosi.

Eu consider ca am aceleasi drepturi pe care le are un om sanatos, de ce nu ? Iar de remediat in viata mea sunt lucruri mai importante decat sanatatea. Si anume relatia cu Dumnezeu. Cand ea merge bine, simt ca prind aripi si ca sunt cea mai fericita din lume. Mi s-a reprosat ca i-am zis unei fete care se pregatea sa inghita anticonceptionale, ca acestea produc avorturi timpurii... Ce parere ai de aceasta doamna sanatoasa care mi-a reprosat asa ceva ? Care e mai sanatoasa sau mai "buna de nimic" dintre noi doua ?

Nu stiu de consideri ca daca ma tratez (ca sa nu virez in episod psihotic: deliruri, halucinatii), asta inseamna ca abandonez sau ca nu fac nimic pentru viata mea. Fac destul de multe. Dupa putere, desigur. :D

@clara_p

Trebuie sa fii foarte atenta de unde iti alegi sursele de informatii. In ziua de azi, sunt pe toate drumurile mai ales informatii false.

Am citit pe un alt topic al tau cum ca s-ar fi descoperit ca tulburarea bipolara isi are originile pe cromozomii 6 si 8. Ei bine, eu nu sunt biolog, dar stiu sigur ca genele noastre se modifica in timpul vietii, nu raman neschimbate de la nastere. Asa ca nu totul tine de predispozitia genetica. Putem mosteni gene bune, dar sa capatam diverse disfunctionalitati datorita evenimentelor, emotiilor, cunostiintelor, invataturilor etc. negative prin care trecem/pe care le capatam in timpul vietii.

Nu tot ce zboara se mananca.

Erau mult, dar mult mai putine cazuti de bolnavi psihici inainte de '89 in Romania, cazuri care au explodat pur si simplu in ultimii 20 si ceva de ani.

@ the eye

Unde am scris eu ca vinovat de boala este 100 % factorul genetic ?
Acela cu genele a fost un studiu pe corpurile decedate si disecate a peste 2.000 de pacienti din Germania, Italia, Ungaria, Serbia (mai multe tari din Europa).
Nu prea inteleg de ce lumea pe acest Forum imi atribuie lucruri pe care nu le-am spus si pe care nu le cred sau interpreteaza in fel si chip lucruri pe care le scriu si pe care tre sa le ia mot-a-mot. Lucru care ma deranjeaza.
Articolul respectiv si studiul a fost facut de asemenea de doctori psihiatri si studenti la Facultatile de Medicina din mai multe tari. Eu nu imi permit nici sa comentez asa ceva. Au fost facute analize si rezultatele au fost cele de acolo.

Iar rezultatele cu modificarile fiziologice scrise de cei mai mari medici de la noi din tara in Protocolul tab al Ministerului Sanatatii, aflate pe acelasi topic pe mine m-au dat gata. Sincer ? Nici nu am putut sa ma concentrez pina la capat ca m-a luat ameteala.

Nu am mai scris de ceva timp pentru ca vroiam sa treaca o perioada sa vad daca terapia Bowen si psihoterapia dau rezultate.Intradevar se vad si rezultatele..au scazut problemele cu somnul, cam la o sapt sau doua se intampla sa fiu nelinistita seara si sa nu pot dormi dar a doua zi imi revin usor, nu mai stau tot timpul sa ma gandesc ca am o problema, ca nu sunt o persoana normala ci din contra, sunt din ce in ce mai activa, imi caut toata ziua ocupatie, incerc sa nu stau cu teama ca orice as manca imi face rau la stomac(si asta este o problema la mine) si sper sa fie din ce in ce mai bine.Acum trebuie sa fac in asa fel incat sa-mi inlatur toate gandurile care imi provoaca teama, sa accept cu adevarat schimbarile din viata mea si sa incep din nou sa ma bucur de viata.In continuare ma feresc sa ajung la medicamente si mi-am dat seama ca orice medicament nu ar putea sa-mi inlature gandurile negative pentru ca sunt niste temeri pe care mi le-am implantat singura, fara sa vreau si numai eu pot sa-mi clarific mintea.Tot ce iau sunt vit B complex, magneziu+calciu+d3, suc de sfecla rosie, ceai de sunatoare(acum am mai facut o pauza ca m-am cam saturat de gustul amar) si consum aproape zilnic fulgi de ovaz care imi dau energie.Sa vedem cumo sa fie si de acum incolo.Toate cele bune tuturor