GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Cam asa e, da.Sa stiti ca sunt si medici psihiatri care cred la fel, ca psihiatria e o pseudostiinta.De exemplu, este un medic psihiatru american, care lupta impotriva psihiatriei, nu-i mai stiu exact numele.El spunea urmatorul lucru:daca un pacient merge la medicul psihiatru, iar acesta ii prescrie de la primul consult tratament psihiatric, pacientul ar trebui sa renunte la acel medic din start, ar trebui sa-l schimbe.Dupa cum ati observat si in anumite cazuri de pe forum, unii medici psihiatri chiar renumiti, de la noi, prescriu mai degraba tratamente naturiste (cazul Gabrielei), sau psihoterapie, si nu se grabesc sa recomande droguri legale.

Cea mai mare minciuna a psihiatriei mi se pare faptul ca isi educa pacientii sa creada ca bolile(afectiunile) lor sunt cronice si ca tratamentul psihiatric trebuie urmat pe viata.

Tratamentele naturiste nu functioneaza decat pe forme usoare de depresie/anxietate.

Catalina, nu mai intru in polemici cu tine, am tot discutat pe tema asta, am tot adus argumente.Tulburarile psihice sunt atat de slab intelese si tratate, incat imi vine sa-i iau la bataie pe medicii psihiatri.Poate ma ambitionez si dau la medicina, sa-i invat eu cum se trateaza tulburarile psihice.:))

Da, e o idee buna, sunt de acord :).

Daca mai astept putin, poate o sa fiu coleg cu Andreea.:)))
Glumesc, bineinteles.:) Sunt deja batran pt medicina, am alte optiuni.

@Psihoterapeut Rares Ignat:In ultima vreme, relatiile cu domnul psiholog s-au racit.Am inceput sa fiu tot mai suspicios in legatura cu dansul pentru ca, odata cu agravarea situatiei mele mi'a fost tot mai greu sa imi exprim trairile si gandurile care ma apasa.Odata s-a enervat pentru ca i'am povestit un lucru in ultimele 5 minute si el considera ca merita dezbatut mai mult.Mi'am pus numeroase semne de intrebare deoarece dansul a sustinut mereu ca eu am o forma foarte usoara de Toc si rezist foarte bine si fara medicatie, lucru partial adevarat deoarece in momentele de criza ma simt foarte rau, chiar daca acest lucru nu e observabil si am rezultate bune la facultate.Am senzatia ca el urmareste doar mentinerea pe linia de plutire fara a evalua evolutia mea.E drept ca de multe ori nu am respectat programul si am venit la alte ore si a trecut cu vederea.Insa am impresia ca platesc prea mult pentru niste servicii indoielnice.Nu simt ca sfaturile si indemnurile lui sunt raspicate si clare ci doar de conjunctura pentru a ameliora putin dispozitia.In acelasi timp, recunosc faptul ca nu am actionat ci am ramas in expectativa.Relatia cu domnul psihoterapeut este dilematica pentru ca oscilez intre neprofesionismul lui legat de evaluarea starii mele sau indolenta mea in ceea ce priveste preluarea initiativei.Pe de alta parte, recunosc ca nu am urmat sfatul apasat al doamnei psihiatre de a nu intrerupe administrarea tratamentului si de a veni in fiecare luna la consultatie.Insa ma simteam mai rau atunci cand luam Cipralex si l-am luat in doze mai mici cand simteam eu.Ideea e ca nu mai fac fata cheltuielilor si ma gandesc serios sa recurg la un psihiatru de stat.Inceperea tratamentului ar presupune o perioada mai dificila pana cand organismul se obisnuieste cu noua substanta.Din cauza asta ma framant...

Andreea, momentul in care parintii tai s-au trezit cu tine la usa, cred ca se aseamana cu momentul in care stapanul se trezeste la usa/poarta cu catelusul pe care tocmai il alungase de acasa.:)) Imi imaginez ca momentul a fost epic.:))
Ma mir cum de nu te-a rapit vreun interlop in drumul tau spre casa, ca la voi in Craiova sunt destui...aaa, dar am uitat ca tu esti Xena, printesa razboinica, sau Brunhilda, ii nenoroceai daca se atingeau de tine.:))

:)))

@Rareş: Încă nu mă împac cu gândul ca în patul său să fie un perpetuu menage a trois: eu, ea şi boala :)

Din doua rele, preferabil e cel mai putin rau..

Hello again...Revin dupa o perioada de practica(4-10 mai)in care m-am simtit groaznic.Am plecat din Bucuresti cu oarece temeri dar si cu sperante ca ma voi simti bine si ca atmosfera dintre colegi ma va face sa uit de ingrijorarile mele.Dar contrar asteptarilor mele, situatia s-a acutizat tot mai mult.Voia buna si veselia din autocar au fost stimuli pentru obsesia mea care s-a accentuat tot mai mult.Am fost excesiv de tacut, timp in care m'am framantat cum sa trec peste obsesia care ma macina tot mai mult.Am incercat sa comunic cu colegii, sa fac glume, ma chinuiam sa rad in spiranta ca TOC-ul va iesi din centrul atentiei mele.A fost in zadar.In a treia zi, am inceput chiar sa am stari de anxietate si m-am gandit sa iau jumatate de pastila de Cipralex.M-am simtit mai lucid putin, pentru scurt timp.In aceeasi seara, m-am imbatat cu colegii de clasa si am inceput sa rad ca un descreierat.A fost o noapte foarte agitata;colegul meu de camera a vomitat si a avut stari de greata.Eu radeam ca un nebun.Am baut in exces in mod voluntar pentru ca sa scap de nenorocita de tulburare care ma chinuia teribil.A doua zi, aveam capul ingreunat..m'am contrat putin cu acel coleg pentru ca mi'a spus ca am ras de el cand el vomita si m'am simtit foarte prost din cauza asta.Starea s-a inrautatit sever pentru ca, pe langa faptul ca mintea imi era incetosata, bulversata si ma chinuiam sa ma gandesc la o solutie, ceilalti colegi au remarcat pasivitatea mea si ma tot imbiau la distractie, la socializare iar eu cautam motive sa nu fac asta.Am fost foarte tacut, pentru ca obsesia mea este legata de modul in care vorbesc si ma exprimam destul de greoi, ceea ce ma facea sa ma simt si mai demoralizat.Am continuat sa iau Cipralex si a treia zi dar nu simteam ca ma ajuta prea mult, dimpotriva mintea imi era tensionata, aveam o stare febrila, lanceda si eram panicat.M'am gandit tot mai serios la sinucidere, pentru ca Toc'ul imi schimbase perceptia foarte mult si credeam tot mai mult mesajele lui false.Eram hipnotizat de puterea extraordinara a TOC'ului, iar asta ma slabea groaznic.In a 5-a zi, am incetat sa mai iau Cipralex pentru ca era clar ca nu schimba nimic si mi'am luat niste pastile naturiste de relaxare, fara efect insa.Am apelat la Kolya care m'a incurajat foarte mult si asta mi'a mai dat putina speranta.Ultima zi, aceasta a fost cea mai buna.Chiar daca m'am trezit cu o anxietate puternica, pe parcurs m-am simtit mai relexat, iar obsesia a scazut simtitor.Starea de moleseala, de slabiciune a persistat pana am ajuns in Bucuresti.Acum sunt mult mai usurat, parca creierul respira.Am senzatia ca am trecut peste ceva dramatic, ca am fost eliberat dintr-o stransoare puternica.A fost o experienta groaznica si nu vreau sa mai trec prin asa ceva.Am inteles ca trebuie sa iau neaparat tratament medicamentos pentru ca doar asa pot evita aparitia altor episoade.Retrospectiv privind, acum realizez ca obsesia a avut o evolutie graduala pe care eu am interpretat'o ca pe o anxietate sociala, incredere scazuta dar de fapt erau etape ale TOC-ului.Maine voi merge la un medic psihiatru caruia o sa ii expun situatia mea si care, sper, sa imi dea o reteta eficienta care sa ma ajute sa depasesc starea aceasta.Stiu ca e foarte posibil ca Toc'ul sa recidiveze in perioada examenelor si de asta ma tem foarte mult.Nu va ascund ca am fost asa de torturat de aceasta tulburare incat am luat in calcul serios varianta sinuciderii.Pur si simplu nu mai gaseam nicio scapare;orice faceam se intorcea impotriva mea.Sper sa imi revin cat mai repede, chiar daca sunt constient ca e foarte greu...

Si apropo:stiti un psihiatru bun in Bucuresti?La stat...

Casyo, imi pare rau ca treci prin stari din astea, totusi ai putea sa te gandesti ca nu esti singurul, si eu am aceiasi demoni, si cam toti care scriu pe topicul asta.
Sa nu te consideri "diferit" cumva, pentru ca nu esti.
Si eu am constatat acelasi lucru, fara medicatie imi este mai rau decat cu.
Ti-a dat un sfat bun kolya, mergi la medic si urmeaza un tratament, chiar daca ai sau nu examene.
Tocul nu va trece niciodata, cu atat mai putin de la sine.

Gasesti psihiatrii buni la privat dar treb sa iti iei trimitere de la dr de fam.
Apoi consultul este gratuit si reteta compensata.

@katy:am trimitere dar nu stiam ca functioneaza in cazul psihiatrilor de la privat...

Daca au contract cu casa de sanatate, functioneaza.
Iti pot recomanda dr mea daca te hotarasti.

poi trebuie sa aleg un doctor psihiatru dar sa nu platesc sedintele si sa am medicamente compensate..Ma gandeam sa o intreb pe doamna psihiatru la care am fost daca are contract cu CAS, dar imi mentiona ea asta, in caz ca avea.

Cea la care merg eu, are.
Si sunt multumita de ea.
Nu platesc sedintele si imi prescrie si reteta compensata.

@Katy:ti-am trimis pm...

Am rasp.

Mersi

N-ai dc.

In toc, noi suntem singurii nostri dusmani, mai precis creierul nostru "defect".