Soacra mea m-a distrus sufleteste.

Buna ziua.
As dori sa va spun poveste mea pe scurt.M-am casatorit acum 3 ani, am facut copil acum un an iar dupa nastere soacra mea s-a schimbat total, stau in casa ei.Dupa nastere nu m-a ajutat cu nimic, ba chiar intra cu galagie in camera unde eream cu copilul, mi-a reprosat ca am facut copilul ca sa-l leg pe sotu de mine, ca mama mea e rea, ca eu i-am indepartat copilul de ea si de socru, ca mi-am inrait sotul etc.Am intrat intr-o depresie continua, simt ca nu mai am viata pe care o aveam la parintii mei, totul e un cosmar.Sotul nu vrea sa plecam din casa socrilor.Ce sa fac? Nu intelege ca nu o mai suport pe soacra mea cand o vad.

Simt ca mi se ridica parul pe mine cand imi vad soacra.

Sotul meu e singurul copil la parinti si c-am a fost baiatul mamei, dar am vazut prea tarziu acest lucru, din pacate.

Soacra mea e genu de femeie care vrea sa controleze tot, sa-i ceri sfaturi, sa-i spui cand pleci undeva, s-o rasfeti, s-o respecti la cote maxime.Si cand ne cumparam haine se uita sa vada care si-a cumparat mai multe lucruri, daca imi luam eu mai multe se supara doamna soacra, se ducea si-i spunea socrului necazul.

Dupa botezul copilului cand a venit sa se certe cu mine de ce am facut copilul i-am spus sa dispara din camera mea si sa mai vine cand o-i chema-o eu, dar dupa 2 zile a insistat iarasi cu vizite, ca o nesimtita.Eu nu dormeam noaptea iar ziua cand mai dormea fata adormeam si eu dar ma trezea soacra cu zgomote!intra in camera cu pretextul ca vine sa vada fata!!!.o nesimtita!...ACUM M_AM SEPARAT CU BUCATARIA DE EA, inainte faceam mancare impreuna, faceam curatenie singura in toata casa si tot nu a fost multumita!
Acum am hotarat ca nu mai vreau nimic de la ea!absolut nimic!nu o mai suport!ma i-a durerea de cap cand o vad!nu mai am pofta de mancare, nu mai am chef de viata!.si sotu se mira cum de nu i-am iertat mama pana acum!.niciodata n-o s-o iert, mai ales ca nu si-a cerut iertare niciodata pentru ce mi-a zis si pentru cum s-a comportat cu mine dupa nastere.SPUNET_MI CE SA FAC?cum sa-mi revin?cum sa devin femeia care eream inainte de casatorie:vesela, optimista, cu planuri de viitor, incapatanata?

dar de ce nu discuti cu sotul tau despre aceasta problema? eu zic ca daca sotul tau nu tine cu tine si nu ia atitudine...mai bine iei tu...

Buna seara raisamea!

Eu cred ca ar tb. sa ai o discutie calma cu soacra ta...sa-i multumesti ca a dat viata baiatului ei care a devenit sotul tau...sa-i explici ca sunteti casatoriti si ca aveti nevoie de intimitate.Sa-i multumesti pt. tot ajutorul acordat dar, ca simti nevoia sa va descurcati singuri.daca veti mai avea nevoie de ajutor...il veti cere...tb s-o intelegi si tu si s-o respecti, iar sotului tau sa-i explici ce nu-ti convine, sa incercati sa plecati la fam. ta sau in alta parte.In timp aceste certuri va vor destrama familia si este pacat.
Te imbratisez cu dragoste!

multumesc pentru sfaturi.Am vorbit cu soacra de multe ori, i-am explicat ca suntem suficienti de maturi sa ne descurcam singuri dar fara nici un rezultat!Ea se crede Dumnezeu!vrea sa se bage in orice tine de fiul ei si mine.Intradevar va trebui sa iau atitudine cat se poate de repede, pentru ca simt ca nu mai suport sa merg mai departe, in casa asta.

Am vorbit si cu sotul de multe ori!!!degeaba!zice ca tine la noi:eu si fata dar nu pleaca din casa parintilor!!asta mi-a zis.

Sotul meu c-am vrea sa-mi suport soacra doar de dragul lui!vrea s-o accept asa cum e ea!...Dar eu simt ca nu mai pot!!nu mai rezist!...Ba as pleca, ba n-as pleca!...nu stiu ce sa fac.

dar el vrea sa isi imparta viata cu tine sau cu mama lui? chiar nu intelege ca nu mai e un copil? este chiar absurd... eu zic sa nu o mai bagi in seama pe soacra un timp, iar daca tot nu se potoleste discuti cu sotul tau si il pui sa aleaga ori cu tine si copilul - ori cu mama lui...

sau discuta si cu parintii tai despre aceasta problema si vezi ce te sfatuie.

Buna seara!
Imi pare rau sa aud ca mamele de baieti se poarta atit de rau cu nurorile lor. Si eu sint mama de baieti dar o iubesc si o respect pe nora mea pentru simplu fapt ca imi iubeste baiatul, il ingrijeste, il spala... I-a devenit iubita, sotie, prietena, infirmiera cind e bolnav, ea este cea care suplineste rolul de mama. Baiatul meu a fost si este foarte mamos dar el a inteles ca inainte de toate este sotia lui si ca este loc in inima lui pentru amindoua. Nu trebuie ca o mama sa fie geloasa pe nora sa deoarece dragostea pentru sotie este cu totul diferita fata de cea de mama. Eu cred ca daca iti iubesti baiatul implicit iti iubesti si nora daca acesta o iubeste la rindul lui. Pacat ca soacrele nu stiu sa-si atraga nurorile! Ar trebuii sa aiba mai multa intelepciune incit sa nu si le indeparteze sufleteste, sa fie mai conciliante, mai rabdatoare pentru ca o data si ele au fost nurori. Si noi am stat vreo patru ani impreuna fara sa avem niciodata discutii dar eu am cautat sa le fiu prietena, i-am spus norei mele ca mama e numai una si ca eu nu am pretentia sa-mi spuna mama ci sa-mi zica pe numele mic deoarece respectul nu sta intr-un titlu.
Cu toate ca ne-am inteles si ne intelegem foarte bine, atit eu cit si ei, eram constienti ca au nevoie de intimitate, o "casa" a lor, un camin, un cuibusor si atunci cind s-au putut descurca singuri financiar s-au mutat in chirie. Sint fericiti, ne sunam, ne vizitam...
Sfatul meu este ca atunci cind va puteti descurca financiar sa incercati sa va mutati undeva singuri. Aveti nevoie de intimitate pentru a va modela unul dupa celalalt incit sa formati cu adevarat un cuplu, o familie. Nu trebuie sa va modeleze soacra. Atita timp cit ea intervine intre voi s-a putea sa va faca mult rau, sa ajungeti la certuri care duc la ura si la despartire. Esti tinara, fara experienta dar poti sa-i spui soacrei ca-i iubesti baiatul si este normal si firesc sa aveti un copilas, sa nu va tulbure relatia iar daca nu vrea sa va ajute sa va lase putina intimitate. Daca vedeti ca nu o scoateti la capat incearca sa-l determini pe sotul tau sa se mute impreuna cu familia lui, adica TU SI FETITA in chirie. O sa va fie mult mai bine singuri.
Iti doresc putere, intelepciune si rabdare pina lucrurile se vor aseza in matca lor asa cum ar trebui!
Cu drag aym

Elina suntem casatoriti si la biserica si la primarie, ne-am luat fara ca parintii sa fie impotriva, dar in timp soacra mea s-a schimbat, mai ales dupa ce am nascut.Inainte sa nasc o ajutam si la bucatarie si la curatenie, dar in timp a vazut ca eu ma inteleg din ce in ce mai bine cu sotul, a vazut ca nu ii mai cerem sfaturi, etc si s-a inrait!!

Parintii mei imi spun ca daca nu mai rezist sa plec la ei.

Sora mea mi-a propus de curand sa ma lase sa stau in garsoniera ei imediat ce isi cumpara ea un apartament.Si chiar voi pleca, cu sot sau fara sot.Am ajuns intr-o situatie cand nu ma mai bucur de nimic.Simt ca viata mea nu mai are culoare.Acum sunt in concediul de crestere al copilului, apoi voi merge la serviciu, din pacate va trebui sa o las pe cea mica 5-6 ore pe zi cu soacra, de care nu as vrea sa mai aud si s-o vad.Cand o privesc imi aduc aminte fara sa vreau cuvintele:Ai facut copil sa-l legi pe fiul meu de tine!...e si atunci imi vine greata!

in locul tau nu as lasa copilul cu soacra...mai ales dupa ce mi-a zis... acum e alegerea ta, trebuie sa te gandesti bine inainte de a face un pas!!!

Ai dreptate Karla, nu ar trebui sa las copilul cu soacra, ma doare sufletul.Dar din toamna incep serviciul si plec dimineata, iarna, pe frig, mi-ar fi greu s-o trezesc mereu s-o duc la mama.Primavara viitoare as putea s-o duc la mama, mai ales ca se incalzeste afara si creste si fata mare.Apoi am s-o duc la gradinita etc.O sa ma gandesc pana in toamna ce am sa fac.

Nu-mi face deloc placere s-o las cu soacra, mai ales ca nu a vrut copilul si acum se da de parca ii este asa de drag de fata mea!

felicitari Aym!esti o mama si soacra foarte inteleapta si sufletista!Nora ta este o norocoasa care te va respecta f mult pentru ca te porti asa cu ea!Mi-as fi dorit sa fif gandit si soacra mea ca tine.dar e departe mentalitatea ei de a ta!..soacra mea traieste ca in vremurile cu soacra-sa, ca acum 30 de ani!

Salut!..daca ma credeti.de fiecare data cand imi vad soacra parca sse rastoarna pamantul cu mine, simt o neliniste, simt apasare si tristete, simt ca sufletul meu e greu si nelinistit!

mi-e frica sa plec de langa sot...
nu stiu daca va veni dupa mine si fata.dar ma simt fortata sa plec altfel ma imbolnavesc de nervi.

Buna! raisamea eu imi fac griji pentru tine. Ti-as sugera sa mergi la un psiholog. Multe femei dupa nastere sint cu starea psihica la pamint iar la tine a mai intervenit si problema cu soacra. Discuta cu familia din partea ta si nu amina. Acesta stare poate duce la depresie si e pacat. Tu acum ai nevoie de liniste ca sa-ti cresti fetita.
Multa sanatate si incearca sa fi mai nepasatoare, iar daca nu poti discuta cu soacra, direct, poate o faci sa inteleaga totusi sa va lase putina intimitate...Discutia trebuie sa fie calma altfel nu veti rezolva nimic decit veti merge din rau in mai rau.Ea ar trebui sa faca ORICE ca voi sa fiti fericiti, linistiti...Nu mai pricep ce se intimpla cu lumea asta, mai ales cu cei in virsta care nu mai dau dovada de intelepciune astfel incit sa-si apropie copiii nu sa-i indeparteze!!!

salut aym! cu soacra mea am discutat de multe ori cu cateva luni in urma, dar fara vreun rezultat, tacea din gura cand ii ziceam si apoi facea si face tot cum ii vine ei.Ea este genu de femeie care a dorit sa-si insoare fiul cu cine a vrut ea, cu o fata cuminte, care merge la biserica, care-i muncitoare, care sa o ajute tot timpul, care sa aiba serviciu etc.Ea m-a ales pe mine si fiul ei m-a acceptat, din pacate pentru mine.Mai tarziu s-a obisnuit si sotu cu mine si mai apoi am aflat ca soacra e cea care i-a propus lui sa ma ceara de sotie.(din nefericire pentru mine.)

Sotul cand m-a cerut de sotie parea ca o face din tot sufletul, parea ca este fericit, deaia am si acceptat casatoria cu el.Dar mai tarziu am inteles cine este el si cum s-a casatorit cu mine.Inainte de a se casatori cu mine tocmai incheiase o relatie cu cineva de vreo 2-3 ani.Cred ca s-a casatorit cu mine pentru ca tocmai il parasise acea fata.Mai apoi am facut nunta, copil si iata-ma acum cu soacra cu probleme.In primul an de casatorie m-am inteles bine cu ea dar cu el nu, il sunau fostele iubite, prietene, vorbea pe mess cu ele.Ma certam cu el si soacra mea ii lua apararea.In al doilea an am facut copilu, ma intelegeam mai bine cu sotu dar nu ma mai intelegeam prea bine cu ea.In al treilea an ma intelegeam foarte bine cu sotu si foarte rau cu soacra.Iar acum cand am intrat in al 4 an de casatorie simt ca toate sperantele, visele mele nu le mai indeplini stand in casa soacrei.Ce sa fac mai departe?

Simt ca sotu meu tine si cu mama lui si cu mine in problema care s-a ivit acum.Simt ca ne este in totalitate al meu.Inca mai este legat de parintii lui care ii spun sotului meu ca eu vreau sa-l tin sub papucul meu, etc.

Soacra mea nu o suporta pe mama mea ca cica ma invata mama mea sa nu mai ascult de soacra mea!Soacra mea nu vrea ca sotu meu sa mearga cu mine la parintii mei, sotul meu nu prea s-a atasat de fratii mei, el fiind sing la parinti.Fratii mei se aduna la un gratar de sarbatori, merg toti pe la parintii mei, eu mai rar ca nu vrea sotu.IN concluzie:DACA EU NU PREA VORBESC CU SOACRA NICI SOTU MEU NU PREA VREA SA MEARGA PE LA PARINTII MEI, FARA CA ACESTIA SA-L FI JIGNIT PE EL VREODATA, IN SCHIMB SOCRII MEI M-AU JIGNIT DESTUL!

AM INTRAT SUFERIND IN CASA asta SI RELATIA ASTA SI CRED CA VOI IESI LA FEL SAU POATE CHIAR MAI GREU!..rau..pentru ca m-am atasat de sot, tin la el...am un copil..care va suferi si el.NU STIU CUM SA REZOLV PROBLEMA ASTA.

Draga mea sa stii ca cel mai usor lucru e sa dai sfaturi. Nu stiu ce sa-ti zic. Este pacat de familia voastra. Sinteti tineri, cu un copil si ar fi pacat sa se destrame o familie... Veti suferii cu totii dar mai ales copilasul.Eu te-as indemna sa-ti iei sotul sa puneti doua scaune fata in fata si sa discutati deschis pina nu e prea tirziu. Nu cred ca v-ar strica si putina consiliere psihologica. Imi pare rau cind aud ca se destrama o familie mai ales unde sint copii la mijloc. Probleme sint in toate familiile dar trebuie sa stii cum sa le faci fata. Daca va iubiti o sa gasiti o cale de mijloc iar daca nu... "unde dragoste nu e nimic nu e"...Pacat ca nu aveti niste parinti care sa va sfatuiasca, sa va indrume. Sa nu crezi ca daca te desparti de sot viata o sa-ti fie pe roze. E un copil la mijloc, tu esti tinara, o sa-ti gasesti alt barbat care s-ar putea sa-i faca rau fetitei tale. UN COPIL ARE NEVOIE DE AMBII PARINTI. Pacat ca va casatoriti pina nu stiti la ce va injugati. Intr-o casnicie nu sint numai clipe de fericire si extaz. Sint mai multe greutati, probleme iar acolo unde nu sint vi le fac altii. Depinde cum reusiti sa treceti peste ele.Iti doresc multa intelepciune, rabdare si dragoste!
Cu tot dragul aym