Galactozemie

Galactozemia este o afectiune cu transmitere autozomal recesiva care face parte din grupul bolilor enzimatice (erori innascute de metabolism). Este cea mai frecventa boala monogenica care intereseaza metabolismul glucidic avand o incidenta de 1: 48.000 de nou-nascuti.

Forma clasica (tipul I) - cea mai severa - de galactozemie este determinata de mutatii ale genei care codifica galactozo-1-fosfat-uridil-transferaza (GALT). Aceasta gena este compusa din 11 exoni, dar mutatia identificata la peste 2/3 din populatia caucaziana intereseaza exonul 6. Defectul genetic poate consta si in mutatii ale genelor care codifica alte doua enzime implicate in metabolismul galactozei si anume galactokinaza - enzima implicata in fosforilarea oxidativa a galactozei in galactoz-1-fosfat (galactozemia tip II) si uridin-difosfat-galactozo-4-epimeraza (galactozemia tip III). Deficienta galactokinazei poate fi limitata doar la nivelul hematiilor si leucocitelor caz in care nu determina manifestari clinice.

La indivizii homozigoti activitatea enzimatica a GALT este redusa la cca. 10% (nivel la care nu se poate realiza conversia satisfacatoare a galactozei in glucoza).

Galactoza intra alaturi de glucoza in alcatuirea moleculei de lactoza (gasita in componenta laptelui).

Galactoza se formeaza asadar in organismul uman prin scindarea moleculei de lactoza si poate juca in continuare unul dintre cele doua roluri:

• rol energetic (cea mai mare parte a galactozei) prin conversia sa la glucoza si apoi „arderea” in ciclul Krebs
• rol plastic fiind folosita la sinteza glicoproteinelor membranare.

Toate enzimele mai sus mentionate sunt implicate in diferite etape ale metabolismului galactozei (conversia ei in glucoza) iar deficitul lor are drept consecinta acumularea in tesuturi a galactozei, galactozo-1-fosfatului si/sau a galactiolului.

Galactozo-1-fosfatul este un metabolit intermediar toxic pentru rinichi, ficat si creier in timp ce galactiolul se depune in cristalin si prin modificarile osmotice pe care le genereaza contribuie la aparitia cataractei.

Simptome

Manifestarile clinice in galactozemie sunt:

• hepatomegalie cu insuficienta hepatica
• cataracta
• tulburari neurologice
• intarzierea dezvoltarii neuromotorii

Simptomele galactozemiei apar progresiv, odata cu alimentatia lactata si depind in parte si de tipul defectului genetic. In timp, galactozemia produce „falimentul cresterii”, retard mental, ciroza hepatica si insuficienta ovariana la femei.

Diagnostic

Diagnosticul de galactozemie poate fi suspicionat in cazul intarzierii de dezvoltare coroborat cu antecedente heredocolaterale. Examenele de laborator releva valori crescute ale galactozei serice, galactozurie si – cel mai important – activitatea redusa a galactozo-1-fosfat-uridil-transferazei. Masurarea acestei activitati intr-o picatura uscata de sange constituie modalitatea de screening neonatal atat de larg raspandita. Diagnosticul prenatal este posibil dar comporta anumite riscuri mult prea mari.

Identificarea cat mai precoce a bolnavilor cu galactozemie permite instituirea tratamentului si imbunatatirea calitatii vietii acestora.

Tratament

Tratamentul consta in eliminarea din dieta a produselor care contin galactoza si are drept consecinta pe termen lung reducerea morbiditatii cauzata de efectele acute ale metabolitilor toxici ai galactozei. Acest lucru (valabil de altfel pentru majoritatea bolilor enzimatice) este destul de greu de realizat dat fiind faptul ca galactoza se gaseste ca adaos in numeroase alimente procesate. Instalarea insuficientei ovariene precum si a disfunctiei cerebrale nu au putut fi impiedicate.

Prognosticul este rezervat si variabil (in functie de defectul genetic, precocitatea instituirii tratamentului dietetic, stil de viata, tare asociate, etc.)