Migrena: cauze, tipuri, tratamente și prevenție în 2026

Ce este migrena — boala, nu „doar o durere de cap"

Migrena este o tulburare neurologică cronică, episodică, caracterizată prin atacuri recurente de cefalee moderată sau severă, însoțite tipic de greață, vărsături și hipersensibilitate la lumină și zgomot. Atacurile durează între 4 și 72 de ore și pot fi complet invalidante pe durata lor — NHS precizează că unele persoane au atacuri de mai multe ori pe săptămână, altele mai rar de o dată pe lună.^[2]

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, tulburările de cefalee (dintre care migrena este cea mai frecventă formă cu impact major) afectează aproximativ 40% din populația globală — 3,1 miliarde de persoane în 2021. Migrena se situează pe locul 3 în ierarhia cauzelor de dizabilitate la nivel mondial (DALYs — disability-adjusted life years), depășind aproape toate celelalte tulburări neurologice.^[1]

Decalajul terapeutic este semnificativ: OMS constată că „doar o minoritate a persoanelor cu tulburări de cefalee sunt diagnosticate și tratate corespunzător", iar aproximativ jumătate încearcă să gestioneze boala prin automedicație — renunțând astfel la tratamente preventive moderne care pot schimba radical cursul bolii.^[1]

Tipurile de migrenă: nu toate crizele sunt la fel

Migrena fără aură (migrenă simplă)

Cel mai frecvent tip: durere pulsatilă, tipic unilaterală (pe o parte a capului), de intensitate moderată-severă, agravată de activitatea fizică, însoțită de greață/vărsături și/sau fotofobie (sensibilitate la lumină) și fonofobie (sensibilitate la zgomot).^[2]

Migrena cu aură

Prezintă simptome neurologice tranzitorii (aura) care preced sau însoțesc cefaleea, de obicei cu 20-60 de minute înainte. Aura vizuală (fosfene, scotom sclipitor, linie zimțată luminoasă) este cea mai frecventă — prezentă în ~90% din cazurile cu aură. Pot apărea și aure senzoriale (furnicături, amorțeală), motorii sau de limbaj. Importantă: migrena cu aură crește moderat riscul de accident vascular cerebral, mai ales la femeile care fumează și folosesc contracepție hormonală estrogen-progestativă.^[2]

Migrena cronică

Definită prin ≥15 zile de cefalee pe lună (din care ≥8 cu caractere de migrenă), timp de mai mult de 3 luni. Este o formă debilitantă, care necesită tratament preventiv sistematic. Un risc major al migrenei cronice: abuzul de analgezice, care paradoxal agravează și perpetuează cefaleea — NHS avertizează că „nu luați analgezice mai mult de 2 zile pe săptămână, deoarece aceasta poate cauza mai multe dureri de cap".^[2]

Migrena vestibulară

Formă particulară în care simptomele principale sunt episoade de amețeală și probleme de echilibru (vertij), cu sau fără cefalee tipică de migrenă. Afectează mai frecvent femeile și poate fi confundată cu boala Ménière sau vertijul pozițional paroxistic benign. Un studiu sistematic publicat în BMC Neurology în 2025 a evaluat eficiența tratamentelor preventive — propranololul a obținut cel mai înalt scor de eficacitate (P-score 0,794), reducând frecvența atacurilor cu aproximativ 7 episoade pe lună.^[3]

Mecanismul biologic al migrenei: rolul central al CGRP

Înțelegerea biologiei migrenei a revoluționat tratamentul în ultimul deceniu. Mecanismul central implică activarea sistemului trigeminovascular — rețeaua de fibre senzoriale care inervează meningele, arterele piale și alte structuri intracraniene.^[7]

Nociceptorii trigeminali eliberează CGRP (calcitonin gene-related peptide) — o neuropeptidă puternică cu efecte vasodilatatoare și pro-nociceptive. CGRP dilată vasele cerebrale, crește permeabilitatea vasculară și transmite semnale de durere prin intermediul ganglionului trigeminal spre cortexul somatosenzorial. Nivelurile de CGRP sunt semnificativ crescute în sângele jugular în timpul atacurilor de migrenă și revin la normal după administrarea triptanelor.^[7]

Alți factori care contribuie la declanșarea atacurilor: stresul oxidativ (markeri crescuți de peroxidare lipidică și leziuni ADN), inflamația neurogenă, modificările axei intestin-creier (comorbiditățile gastrointestinale sunt frecvente la migrenoși) și fluctuațiile hormonale — estrogenii modulează pragul de excitabilitate corticală, explicând de ce migrena este de 3 ori mai frecventă la femei față de bărbați.^[7]

Declanșatorii migrenei: date din practica reală

Un studiu publicat în Journal of Headache and Pain în 2025, care a intervievat pacienți cu migrenă despre conștientizarea declanșatorilor și modificările de stil de viată implementate, oferă date prețioase despre ce declanșează cu adevărat crizele și cât de bine gestionează pacienții acești factori.^[6]

Stresul domină — recunoscut ca declanșator de 93,4% dintre pacienți. Problemele de somn ocupă locul 2: somnul neregulat (86%) și somnul insuficient (85,6%) sunt triggeri frecvenți. Zgomotul puternic (84,5%) și efortul fizic intens (83,3%) urmează pe lista declanșatorilor comuni.^[6]

Trigerii alimentari sunt mai puțin bine cunoscuți: doar 40% din pacienți recunosc ciocolata și băuturile cu cafeină ca posibili declanșatori, iar nucile (16,5%) și citricele (6,4%) sunt și mai puțin asociate cu migrena. Deshidratarea (61,4%) și săritul peste mese (62,7%) sunt recunoscute de mai mult de jumătate din pacienți.^[6]

Deficitul de informare este semnificativ: deși 58,3% au discutat cu medicul despre declanșatori, doar 43% se simt suficient informați. Și mai îngrijorător: doar 18% din pacienți țin un jurnal al migrenei — instrumentul cel mai eficient pentru identificarea declanșatorilor personali — și 28,3% nu gestionează activ niciun factor declanșator.^[6]

Migrena la femei: legătura hormonală

Migrena afectează femeile de aproximativ 3 ori mai frecvent decât bărbații — o diferență care nu poate fi explicată doar cultural sau prin raportare mai frecventă. Fluctuațiile estrogenice joacă un rol cauzal demonstrat.^[7]

Migrena menstruală este declanșată de scăderea bruscă a estrogenilor în zilele premergătoare menstruației (ziua -2 până la ziua +3 a ciclului). Estrogenii retrag pragul de excitabilitate corticală și modulează eliberarea de CGRP — retragerea lor rapidă produce o stare de hiperexcitabilitate neurală care favorizează atacul migrenos. Se estimează că aproximativ jumătate din femeile cu migrenă au atacuri legate de ciclul menstrual.^[7]

Frovatriptanul — un triptan cu durată lungă de acțiune — s-a dovedit deosebit de eficient pentru migrena menstruală, datorită timpului de înjumătățire de 26 de ore (față de 2-3 ore la sumatriptan). Contraceptivele orale combinate continue (fără pauza de 7 zile) elimină fluctuațiile estrogenice și pot reduce semnificativ frecvența migrenelor menstruale la femeile eligible.^[7]

Tratamentul acut: ce luăm când atacul a început

Tratamentul corect al atacului acut de migrenă urmează o strategie treptată:^[2]

• Treapta 1 — Analgezice simple: aspirina (900-1000 mg), ibuprofen (400-600 mg) sau paracetamol (1000 mg) + metoclopramid (anti-emetic) pentru atacurile ușoare-moderate. Cheie: luate la debutul atacului, nu când durerea e deja intensă.
• Treapta 2 — Triptane: sumatriptan (50-100 mg oral, 6 mg subcutan), rizatriptan, zolmitriptan, eletriptan — agonisti ai receptorilor 5-HT1B/1D, cu efect de vasoconstricție și inhibare a eliberării de CGRP. Eficienți în 60-70% din atacuri; dezavantaj: contraindicați în boli cardiovasculare, hipertensiune necontrolată, antecedente de AVC.
• Treapta 3 — Gepanți: rimegepant, ubrogepant — antagoniști CGRP cu administrare orală, eficienți și la pacienții cu contraindicații la triptane. Avantaj: pot fi utilizați și în prevenție.

Regula critică: evitarea abuzului de analgezice (>10 zile/lună pentru triptane/combinații, >15 zile/lună pentru analgezice simple) — principala cauză de transformare a migrenei episodice în migrenă cronică.^[2]

Prevenția migrenei: de la clasic la revoluționar

Anticorpii monoclonali anti-CGRP: schimbarea de paradigmă

Cea mai importantă inovație în tratamentul migrenei din ultimele două decenii este reprezentată de anticorpii monoclonali anti-CGRP sau anti-receptor-CGRP: fremanezumab, galcanezumab, erenumab și eptinezumab. Aceste molecule vizează specific veriga centrală a patogenezei migrenei — CGRP sau receptorul său.^{[4, 5]}

Studiul FINESSE, publicat în 2025, a urmărit 24 de luni de tratament cu fremanezumab în practică reală: 52,8% din pacienți au atins criteriul de respondent (≥50% reducere a zilelor cu migrenă) în primele 6 luni; pentru migrena cronică, 47,8% responderi, cu o reducere de aproximativ 9,6 zile de migrenă pe lună față de valoarea inițială la 24 de luni. Utilizarea medicamentelor acute a scăzut cu 7 zile pe lună la pacienții cu migrenă cronică.^[4]

Galcanezumab a demonstrat în meta-analize pentru migrena vestibulară o îmbunătățire a scorului DHI (Dizziness Handicap Inventory) de −22 puncte, cu zero întreruperi ale tratamentului — cel mai bun profil de tolerabilitate dintre toate opțiunile evaluate.^[3]

Datele din lumea reală confirmă eficacitatea: 62,1% din utilizatorii curenți raportează mai puține atacuri, față de 17,5% din cei care au întrerupt tratamentul; persistența la 6 luni este de 73,7%.^[5]

Medicamentele clasice de prevenție

Tratamentele preventive tradiționale rămân opțiuni valide, mai ales când accesul la anticorpi monoclonali este limitat:^[3]

• Beta-blocante (propranolol, metoprolol): propranololul rămâne unul dintre cele mai eficiente preventive, cu reduceri de 50% a frecvenței atacurilor la o proporție semnificativă de pacienți. Avantaj: preț scăzut, profil binecunoscut; dezavantaj: contraindicat în astm, bradicardie.
• Antiepileptice (valproat, topiramat): valproatul ocupă locul 2 în eficacitate, dar cu rată de discontinuare de 25% din cauza efectelor adverse (creștere ponderală, căderea părului, teratogenitate — contraindicat la femei de vârstă reproductivă fără contracepție sigură). Topiramatul este mai bine tolerat, cu beneficiul suplimentar al scăderii ponderale.
• Antidepresive (amitriptilină, venlafaxină): eficiente în prevenție, cu beneficii adiționale la pacienții cu comorbiditate depresivă sau anxioasă.
• OnabotulinumtoxinA (Botox): aprobat pentru migrena cronică — 31 de injecții la 7 locuri fixe, la fiecare 12 săptămâni, reduce frecvența migrenei cu 6-9 zile pe lună față de placebo.^[2]

Suplimentele și dieta în prevenția migrenei

Dovezile susțin eficacitatea mai multor suplimente în prevenția migrenei:^[7]

• Vitamina B2 (riboflavina) — 400 mg/zi: reduce frecvența atacurilor cu 50% față de placebo la 3-4 luni de utilizare. Mecanism: îmbunătățirea funcției mitocondriale (celulele neuronale ale migrenosilor au deficit de producție energetică mitocondrială).
• Magneziul — 400-600 mg/zi: eficient mai ales în migrena menstruală și la pacienții cu aură. Deficitul de magneziu este frecvent la migrenoși.
• Coenzima Q10 — 300 mg/zi: reduce frecvența atacurilor cu 48% la 3 luni, față de 14% în grupul placebo.
• Dieta ketogenică și dieta vegană s-au asociat cu reducerea frecvenței migrenelor în studii preliminare — probabil prin efecte anti-inflamatorii și stabilizarea metabolismului glucozei cerebrale.^[7]

De reținut

Migrena este o boală neurologică serioasă, nu un simptom de suportat. Diagnosticul corect, identificarea tipului de migrenă și a declanșatorilor personali (cel mai bine prin jurnal de migrenă) sunt primii pași. Tratamentul acut eficient înseamnă analgezice sau triptane luate devreme în atac — nu după ce durerea devine insuportabilă. Prevenția medicamentoasă este indicată când atacurile depășesc 4-5 pe lună sau sunt invalidante: anticorpii monoclonali anti-CGRP reprezintă opțiunea cu cel mai bun raport eficacitate/tolerabilitate disponibilă în 2026. Suplimentele cu vitamina B2, magneziu și coenzima Q10 pot completa eficient tratamentul farmacologic sau pot reprezenta alternativa de primă alegere la cei care preferă abordarea non-farmacologică.