Opt luni de antrenament pentru maraton reduc tensiunea arterială și rezistența vasculară

Un studiu publicat în mai 2025 în revista Scientific Reports de cercetători de la Universitatea din Tampere, Finlanda, a evidențiat beneficiile cardiovasculare ale unui program de opt luni de antrenament pentru maraton. Participanții au prezentat scăderi semnificative ale tensiunii arteriale, asociate cu reducerea rezistenței vasculare sistemice și a volumului de apă extracelulară – factori cheie în reglarea tensiunii arteriale.

Context

Hipertensiunea arterială este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru bolile cardiovasculare, afecțiuni care rămân principala cauză de morbiditate și mortalitate la nivel global. În acest context, activitatea fizică regulată este recunoscută ca intervenție non-farmacologică eficientă pentru reducerea tensiunii arteriale.

Deși se știe că exercițiul aerob acut reduce temporar tensiunea arterială, efectele pe termen lung ale antrenamentului sistematic asupra parametrilor hemodinamici și a relației doză-răspuns sunt încă insuficient înțelese.

Despre studiu

Cercetătorii au inclus:

• 45 de participanți la o școală profesională de maraton (grup activ)

• 43 de persoane neantrenate, potrivite ca vârstă și sex (grup control)

Parametrii evaluați:

• Tensiune arterială

• Frecvență cardiacă

• Debit cardiac

• Rezistență vasculară sistemică

• Rigiditate arterială

• Volum de apă extracelulară

Măsurătorile au fost realizate:

• În poziție culcată (supină)

• În poziție verticală pasivă (prin ridicarea pe o masă mobilă – testul de tilt), simulând schimbările hemodinamice din ortostatism.

Programul de antrenament a constat în 214 minute de exercițiu aerobic săptămânal timp de 6 luni, urmate de alergări de 26 km în ultimele 3 luni.

Rezultate

Modificări fiziologice semnificative în grupul maraton

Comparativ cu grupul control, participanții antrenați au prezentat:

• Scădere în greutate corporală

• Reducerea procentului de grăsime corporală și a IMC

• Creștere a capacității aerobe maxime (VO₂max)

• Îmbunătățirea sensibilității la insulină

Efecte asupra tensiunii arteriale și rezistenței vasculare

• Tensiunea arterială finală a fost semnificativ mai scăzută în grupul maraton, în special tensiunea diastolică măsurată la degete.

• Aceste reduceri au fost asociate cu scăderea rezistenței vasculare sistemice și a volumului de apă extracelulară.

• Tensiunea aortică nu a prezentat diferențe semnificative între grupuri, dar valorile finale au fost totuși mai mici în grupul antrenat – semnalând un posibil efect semnificativ cu un eșantion mai mare.

Parametrii fără modificări semnificative

• Frecvența cardiacă

• Debit cardiac

• Rigiditatea arterială (măsurată prin viteza undei de puls)

Aceste constatări sugerează că scăderea tensiunii arteriale a fost determinată nu de modificări ale funcției cardiace sau elasticității arteriale, ci mai ales de:

• Reducerea volumului extracelular de apă

• Scăderea rezistenței periferice vasculare

Aceste modificări ar putea reflecta o adaptare a echilibrului hidrosalin, întrucât antrenamentul de anduranță determină pierderi de sodiu prin transpirație, influențând presiunea osmotică și volumul circulant.

Concluzii

Studiul oferă dovezi solide că un program de antrenament aerobic de durată, specific maratonului, poate reduce moderat tensiunea arterială diastolică periferică, prin:

• Reducerea rezistenței vasculare sistemice

• Reducerea volumului de lichid extracelular

Aceste rezultate susțin includerea exercițiului fizic regulat în strategia terapeutică non-farmacologică a hipertensiunii arteriale și în prevenția bolilor cardiovasculare.

Puncte forte ale studiului:

• Instruire profesionistă și aderență ridicată la program

• Design comparativ cu grup control bine potrivit

Limitări:

• Participare voluntară (posibil bias de selecție)

• Lipsa evaluării pragurilor aerob/anaerob în grupul control

• Utilizarea mai frecventă a combinației estrogen-progestin în grupul control (posibil factor de confuzie)