Reducerea timpului sedentar s-a dovedit eficientă în prevenirea agravării durerilor de spate

Activitatea fizică este asociată cu un risc scăzut de apariție a durerii de spate, în timp ce comportamentul sedentar este frecvent asociat cu durerea lombară sau dizabilitatea legată de durere. Totuși, dovezile obținute din studii observaționale sunt contradictorii. Deși s-a demonstrat că reducerea comportamentului sedentar poate ameliora dizabilitatea legată de durere, mecanismele prin care acest lucru se întâmplă rămân neclare. Sensibilitatea la insulină a mușchilor paraspinali și infiltrarea cu grăsime a acestor mușchi sunt factori potențiali implicați în durerile de spate.
Cercetările de la Universitatea Turku din Finlanda au vizat efectele reducerii comportamentului sedentar asupra durerii de spate, dizabilității și parametrilor metabolici ai mușchilor paraspinali pe o perioadă de 6 luni.

Studiul secundar s-a bazat pe un studiu clinic randomizat desfășurat la Centrul PET din Turku între aprilie 2017 și martie 2020. Participanții (cu vârste între 40 și 65 de ani, IMC 25–40 kg/m², inactivitate fizică și sindrom metabolic) au fost repartizați în grupuri de intervenție sau control. Grupul de intervenție a fost sfătuit să reducă comportamentul sedentar cu 1 oră pe zi și să o înlocuiască cu activități fizice ușoare sau moderate. Pentru a monitoriza activitatea fizică și sedentarismul pe toată durata studiului au fost utilizate accelerometrele.

Rezultate

Reducerea comportamentului sedentar cu 1 oră pe zi în grupul de intervenție a prevenit agravarea durerii lombare, observată în grupul de control. Dizabilitatea legată de durere a crescut în ambele grupuri, dar fără diferențe semnificative între ele. Intervenția nu a avut efecte semnificative asupra fracțiunii de grăsime sau sensibilității la insulină a mușchilor paraspinali, dar o creștere a numărului de pași zilnici a fost asociată cu o îmbunătățire a sensibilității la insulină a acestor mușchi.

Concluzii

Reducerea comportamentului sedentar poate preveni agravarea durerii lombare în rândul adulților cu sindrom metabolic și inactivitate fizică. Deși intervenția nu a influențat dizabilitatea legată de durere sau fracțiunea de grăsime musculară, creșterea activității fizice, cum ar fi mersul pe jos, a fost asociată cu îmbunătățirea sensibilității la insulină a mușchilor paraspinali. Aceste rezultate sugerează că activitatea fizică are beneficii metabolice și asupra sănătății spatelui, necesitând studii suplimentare pentru a clarifica relațiile complexe dintre sedentarism, activitate fizică și sănătatea coloanei vertebrale.

sursa: News Medical