Rolul suvorexantului în reducerea delirului la vârstnici

Delirul reprezintă o stare bruscă și temporară de conștiență sau cogniție perturbată, apărută din cauza unor probleme medicale subiacente, cum ar fi febra sau sevrajul alcoolic. Această afecțiune este frecvent întâlnită în rândul adulților vârstnici spitalizați, cu vârsta de peste 75 de ani, și este asociată cu un risc crescut de căderi, demență, scăderea speranței de viață și costuri ridicate de îngrijire medicală.

Abordările non-farmacologice pentru prevenirea sau reducerea delirului sunt adesea consumatoare de timp, greu de implementat și parțial eficiente. Din acest motiv, intervențiile farmacologice oferă o rază de speranță. Insomnia, un factor de risc semnificativ pentru delir, ar putea fi ameliorată cu medicamente care promovează somnul. Cu toate acestea, nu toate medicamentele sunt adecvate, unele putând agrava delirul. Interesant este faptul că suvorexantul, un antagonist al receptorilor orexinici, promovează somnul prin blocarea unei neuropeptide numite orexină, care reglează starea de veghe. Această mecanism ar putea preveni delirul, așa cum au sugerat mai multe studii.

În acest context, o echipă de cercetători condusă de profesorul Kotaro Hatta de la Departamentul de Psihiatrie al Spitalului Juntendo University Nerima din Tokyo, Japonia, a testat dacă suvorexantul poate reduce delirul la vârstnicii cu risc crescut de a dezvolta această afecțiune după spitalizare. Studiul, publicat în JAMA Network Open pe 16 august 2024, a implicat o echipă de cercetători din mai multe instituții medicale din Japonia și Statele Unite.

Desfășurarea studiului

Cercetătorii au realizat un studiu clinic randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, de fază 3, în 50 de spitale din Japonia, între octombrie 2020 și decembrie 2022. Studiul a inclus 203 adulți japonezi cu vârste cuprinse între 65 și 90 de ani, care prezentau un risc crescut de delir și erau spitalizați fie pentru o boală acută, fie pentru o intervenție chirurgicală programată. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: 101 au primit suvorexant (15 mg), iar 102 au primit un placebo, administrat în fiecare noapte timp de cinci până la șapte zile. Delirul a fost evaluat zilnic pe baza criteriilor din ediția a cincea a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5). Cercetătorii au înregistrat, de asemenea, subtipurile de delir manifestate de pacienți, inclusiv delirul hiperactiv (marcat de agitație, halucinații și impulsivitate), delirul hipoactiv (marcat de somnolență și apatie) și delirul mixt (caracterizat prin alternarea între delirul hiperactiv și hipoactiv).

Rezultatele studiului

Consistent cu așteptările, suvorexantul a arătat o tendință de reducere a delirului, cu doar 16,8% dintre participanți manifestând delir, comparativ cu 26,5% în grupul placebo. Cu toate acestea, diferența nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic. Ambele grupuri au prezentat evenimente adverse similare, cum ar fi constipația și vărsăturile.

Incidența delirului hipoactiv a fost similară între grupul tratat cu suvorexant (5,9%) și cel placebo (4,9%). Cu toate acestea, în cadrul unei analize post-hoc exploratorii, incidența delirului hiperactiv și mixt a fost mai mică în grupul tratat cu suvorexant (10,9%) comparativ cu grupul placebo (21,6%). Delirul cu componentă hiperactivă este considerat problematic, deoarece poate interfera cu intervențiile chirurgicale sau tratamentul, devenind o povară pentru personalul spitalului.

Rezultatele sugerează că suvorexantul ar putea să nu aibă efecte preventive asupra delirului hipoactiv, dar ar putea fi benefic în cazul delirului hiperactiv și mixt.

Concluzii și implicații clinice

Profesorul Hatta a subliniat că lipsa unei reduceri semnificative a delirului după administrarea suvorexantului a fost surprinzătoare, având în vedere că studiile anterioare au raportat rezultate pozitive. Cu toate acestea, el a explicat că aceste studii nu au diferențiat între subtipurile de delir, cu excepția unui singur studiu care a exclus delirul hipoactiv datorită irelevanței sale în gestionarea postoperatorie.

Aceste rezultate subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine impactul diferitelor subtipuri de delir asupra eficacității tratamentului cu suvorexant. Profesorul Hatta a concluzionat că abordarea acestei probleme poate crește speranța de viață a vârstnicilor și poate reduce povara asupra furnizorilor de servicii de sănătate.

Descoperirile studiului deschid calea către identificarea unor intervenții farmacologice mai eficiente pentru prevenirea delirului, o afecțiune care continuă să reprezinte o provocare majoră în îngrijirea pacienților vârstnici.

Informații suplimentare: delirul

Delirul este o tulburare acută de conștiență, caracterizată prin confuzie, dezorientare și dificultăți de atenție. Este frecvent întâlnit la pacienții vârstnici spitalizați, în special după intervenții chirurgicale sau în urma unor boli acute. Delirul poate fi clasificat în trei subtipuri: hiperactiv, caracterizat prin agitație și halucinații; hipoactiv, marcat de somnolență și apatie; și mixt, care implică alternarea între simptomele hiperactive și hipoactive. Factorii de risc includ vârsta înaintată, bolile preexistente și tratamentele medicale complexe. Gestionarea eficientă a delirului necesită o abordare multidisciplinară, care poate include atât intervenții non-farmacologice, cât și farmacologice.