S-a descoperit că o practică antică de suflat în scoică poate îmbunătăți somnul și vigilența la pacienții cu apnee obstructivă în somn

Apneea obstructivă în somn este o tulburare frecventă caracterizată prin colaps intermitent al căilor aeriene superioare în timpul nopții, cu pauze respiratorii, sforăit, somn fragmentat și somnolență diurnă. Standardul de tratament rămâne terapia cu presiune pozitivă continuă în căile aeriene (CPAP), eficientă, dar adesea dificil de tolerat și de utilizat consecvent. Studiul de față evaluează dacă o practică tradițională de respirație - suflatul în cochilia de scoica Turbinella pyrum - poate ameliora simptomele la persoane cu apnee obstructivă în somn moderată.
În cultura indiană, scoica numită și „shankh” este folosită de mii de ani în contexte ritualice și yoghine. Tehnica presupune o inspirație profundă urmată de o expirație forțată, susținută prin buze strâns strânse în gura scoicii, generând vibrații și rezistență la flux. Ipoteza fiziologică este că acest antrenament de rezistență respiratorie ar putea tonifia mușchii orofaringieni (inclusiv palatul moale) care tind să colabeze în apneea obstructivă în somn, reducând astfel evenimentele de apnee-hipopnee pe oră.

Despre studiu

Design și populație

• Tipul studiului: studiu randomizat, prospectiv, cu grupuri paralele, etichetă deschisă, raportat conform recomandărilor STROBE.
• Locul și coordonarea: Eternal Heart Care Centre and Research Institute, Jaipur, India; coordonator: Dr. Krishna K. Sharma.
• Perioada de includere: mai 2022 – ianuarie 2024.
• Criterii cheie: adulți 19–65 ani cu apnee obstructivă în somn moderată recent diagnosticată, simptomatici cu somnolență diurnă; evaluare prin polisomnografie la bază și la 6 luni.
• Randomizare și brațe: alocare ne-restricționată către intervenție (antrenament suflat în scoică) sau control (exercițiu de respirație profundă).
• Intervenție: instruire față în față; practică la domiciliu ≥ 15 minute, 5 zile pe săptămână, timp de 6 luni; fiecare participant a primit o scoică „shankh” tradițională.

Rezultate și măsurare

• Rezultat primar: somnolența diurnă prin Epworth Sleepiness Scale (ESS).
• Rezultat secundare: calitatea somnului prin Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI) și indicele apnee-hipopnee (AHI) la polisomnografie.
• Analiză statistică: modele mixte cu efecte liniare; estimarea diferențelor între brațe la 6 luni; valoare p semnificativă la p < 0,05.

Rezultate

Eșantion și alocare

• Total participanți: 30 persoane cu apnee obstructivă în somn moderată.
• Randomizare: 14 în intervenție (scoică) și 16 în control (respirație profundă).
• Caracterizare inițială: majoritatea din grupul prediabetic din alte analize au fost femei și 20–54 ani; în acest trial, toți au avut polisomnografie și chestionare standardizate la bază.

Efecte pe rezultate clinice după 6 luni

• Somnolență diurnă (ESS): reducere relativă de 34% în brațul cu scoica; schimbare medie în cadrul grupului −5,0 puncte (interval de încredere 95% −8,06 la −1,93). Diferența medie între grupuri la final: −4,69 puncte (interval de încredere 95% −8,39 la −1,007; p = 0,0145).
• Calitatea somnului (PSQI): îmbunătățire în brațul „shankh” cu schimbare −1,8 puncte (interval de încredere 95% −3,3 la −0,26); diferență între grupuri −3,1 puncte în favoarea intervenției.
• Severitatea apneei (AHI): reducere medie de −4,4 evenimente pe oră (interval de încredere 95% −7,6 la −1,2) în brațul „shankh”; diferență între grupuri −5,62 evenimente·h⁻¹ în favoarea intervenției.
• Parametri nocturni de oxigenare: niveluri mai ridicate în brațul „shankh” pe parcursul nopții (tendință concordantă cu reducerea AHI).

Interpretarea efectelor

• Îmbunătățirile simultane la ESS, PSQI și AHI sugerează un efect consistent, clinic relevant, compatibil cu antrenarea mușchilor căilor aeriene superioare și cu creșterea stabilității orofaringiene.
• Comparativ cu respirația profundă, suflatul în scoică adaugă rezistență la flux și vibrații, ceea ce poate accentua recrutarea și tonifierea musculaturii implicate în menținerea deschiderii căilor aeriene.

Mecanisme propuse

Tehnica „shankh” implică expirație susținută, cu buze strânse, generând presiune expiratorie pozitivă tranzitorie, vibrații acustice și rezistență. În ansamblu, acestea pot produce:

• antrenarea mușchilor faringieni și ai palatului moale prin lucru contra rezistenței;
• creșterea tonusului căilor aeriene superioare și reducerea colapsului nocturn;
• efecte neuromodulatorii locale prin vibrații și feedback proprioceptiv;
• beneficii ventilatorii similare unor tehnici de respirație cu presiune pozitivă expiratorie.

Puncte tari și limite

Puncte tari

• Randomizare către o procedură control de respirație.
• Rezultate validate clinic (ESS, PSQI) și măsurare obiectivă prin polisomnografie (AHI).
• Intervenție scalabilă, cu cost redus, ușor de predat și aplicat la domiciliu.

Limite

• Mărime redusă a eșantionului (n = 30) și centru unic, limitând generalizarea.
• Etichetă deschisă (risc de bias de performanță și așteptare); procedura „placebo” este respirație profundă, nu un dispozitiv inert.
• Adherență auto-raportată la practică; lipsesc măsuri obiective ale timpului efectiv de antrenament.
• Fără comparație directă cu CPAP sau cu dispozitive orale; nu se raportează evenimente adverse detaliate.

Implicații clinice

• Complement la terapiile standard: scoica poate fi considerat ca antrenament respirator adjuvant, în special pentru pacienți cu aderență scăzută la CPAP sau în programe multimodale de reabilitare a somnului.
• Implementare pragmatică: sesiuni scurte, 15 minute, 5 zile pe săptămână, instruire inițială supravegheată, apoi practică la domiciliu.
• Selecția pacienților: util în forme ușoare–moderate sau ca punte până la inițierea tratamentului standard; nu înlocuiește CPAP la pacienții care îl tolerează.

Direcții viitoare

• Trialuri multicentrice mai ample, cu durată mai lungă și măsurarea obiectivă a aderenței.
• Comparative directe cu CPAP, dispozitive orale și alte tehnici de antrenament orofaringian.
• Explorări mecanistice asupra tonusului muscular faringian, presiunilor tranzitorii și efectelor vibraționale.
• Analize pe subgrupuri (vârstă, sex, fenotip anatomic, severitatea inițială a AHI) pentru a identifica respondenții.

Concluzii

După 6 luni de practică, suflatul în scoica „shankh” a redus somnolența diurnă, a îmbunătățit calitatea somnului și a scăzut AHI comparativ cu un exercițiu de respirație profundă. Ca intervenție simplă și cu cost redus, scoica se conturează drept o opțiune promițătoare pentru ameliorarea simptomelor la persoane selectate cu apnee obstructivă în somn, preferabil ca parte a unei strategii integrate și fără a substitui tratamentele validate.