Scala Glasgow (GCS): aplicare corectă, interpretare și documentare în nursing

©

Autor:

Scala Glasgow (GCS): aplicare corectă, interpretare și documentare în nursing

Scala Glasgow de Comă (GCS) este instrumentul standardizat cel mai utilizat la nivel mondial pentru evaluarea nivelului de conștiință. Dezvoltată în 1974 de Teasdale și Jennett la Universitatea Glasgow, scala permite o evaluare rapidă, reproductibilă și comunicabilă între toți membrii echipei medicale, ghidând decizii critice — de la transferul în ATI până la momentul intubației orotraheale și evaluarea prognosticului neurologic.

Rezumat

  • GCS evaluează 3 componente: deschiderea ochilor (E: 1–4), răspunsul verbal (V: 1–5) și răspunsul motor (M: 1–6); scor total 3–15; se consemnează întotdeauna ca subscoruri individuale (ex: E2V3M4 = GCS 9/15), nu numai ca total
  • Clasificare: ușor (GCS 13–15), moderat (9–12), sever (≤ 8 = comă, risc de aspirație, necesită protecția căii aeriene prin IOT); GCS = 3 = comă profundă, areactivitate completă
  • Cel mai predictiv component pentru prognostic este răspunsul motor (M) — o scădere cu 1–2 puncte a scorului M este mai semnificativă clinic decât modificarea scorului total
  • O scădere de 2+ puncte față de evaluarea anterioară necesită notificarea imediată a medicului, indiferent de valoarea absolută — trendul de modificare contează mai mult decât o valoare izolată
  • Factori care invalidează parțial GCS: intoxicația cu sedative/alcool (scad M și V), IOT (imposibilizează V — se notează VT), edem palpebral bilateral (imposibilizează E — se notează Ec)

Contextul clinic și importanța GCS în practica nursing

GCS este aplicată în urgențe neurologice (TCC, AVC, encefalopatie metabolică, intoxicații, status epilepticus postcritical), la reevaluarea pacienților cu tulburare cronică de conștiință (demenșe severe, pacienți oncologici cu metastaze cerebrale) și ca criteriu de decizie pentru transferul în ATI sau intubarea orotraheală. La orice pacient cu GCS ≤ 8, protecția căii aeriene devine prioritate — reflexele de protecție laringiană (tuse, deglutiție) sunt compromise și riscul de aspirație pulmonară este major[1].

GCS este reevaluată la fiecare modificare clinică și la intervale regulate stabilite prin protocol: în TCC acut — la 30 minute în primele 2 ore, la 1h în următoarele 4 ore, la 2h ulterior; în ATI — la 1–2h sau continuu cu sisteme de monitorizare specializate; în secțiile de neurologie sau chirurgie — la fiecare tură sau la 4–8h. O valoare izolată are mai puțină valoare clinică decât tendința de modificare — un GCS de 12 care scade la 10 în 2h este mai alarmant decât un GCS de 8 stabil de 12h, deoarece deteriorarea rapidă indică o leziune activă și expansivă[2].

La preluarea pacientului la schimbul de tură, asistenta primește și transmite GCS cu subscoruri individuale (nu numai scorul total), tendința față de evaluarea anterioară și orice condiție care limitează validitatea (sedare, IOT, edem palpebral, afazie documentată). Această transmitere completă previne interpretarea greșită a unui GCS scăzut ca deteriorare acută când de fapt reflectă o condiție de bază[3].

E — Deschiderea ochilor (Eye opening): 1–4 puncte

  • E4 — Spontan: ochii sunt deschiși fără niciun stimul verbal sau fizic; pacientul este treaz sau în stare de veghe — nu implică în mod necesar conștiința, cum ar fi în stările vegetative
  • E3 — La stimul verbal: ochii se deschid la voce sau la strigarea numelui pacientului, fără stimul dureros; se aplică un stimul verbal clar (voce normală, nu strigăt) și se documentează dacă răspunsul este prompt sau întârziat
  • E2 — La stimul dureros: ochii se deschid numai la aplicarea unui stimul nociceptiv — presiune periorbitar (apăsarea marginii supraorbitare cu police), presiune sternală (frecarea cu articulațiile degetelor, cu atenție la echimoze), presiune pe patul unghial
  • E1 — Absent: ochii rămân închiși indiferent de stimulul aplicat; la edem palpebral bilateral sau plăgi faciale care împiedică deschiderea: Ec (c = closed), consemnat cu mențiunea specifică

La evaluarea componentei E, asistenta verifică mai întâi că pacientul nu doarme (trezire prin stimul verbal blând). Deschiderea reflexă involuntară a ochilor (în stări vegetative, în sindromul locked-in) poate fi E4 fără să implice conștiință — GCS trebuie interpretat întotdeauna în context neurologic complet, nu ca instrument diagnostic unic[1].

V — Răspunsul verbal (Verbal response): 1–5 puncte

  • V5 — Orientat: pacientul răspunde coerent la întrebări directe; este orientat în timp (data, ziua, luna, anul), spațiu (locul unde se află, instituția) și persoană (cine este el/ea, vârsta); verificat cu minimum 3 întrebări distincte
  • V4 — Confuz: răspunsuri cu propoziții coerente dar dezorientat temporo-spațial; poate cunoaște identitatea proprie dar confundă locul sau data; conversația este posibilă dar lipsită de precizie
  • V3 — Cuvinte inadecvate: cuvinte izolate fără context semantic, adesea strigăte sau înjurături — fără să formeze propoziții sau să răspundă la întrebări
  • V2 — Sunete incomprehensibile: gemete, mormăituri, sunete vocale fără sens verbal articulat
  • V1 — Absent: niciun sunet vocal. La pacientul intubat orotraheal: VT (T = tube) — scorul disponibil (E + M + VT) se consemnează cu mențiunea obligatorie „pacient intubat"[2]

Bariera lingvistică poate simula V3–V4 la un pacient pe deplin conștient care nu înțelege limba română. Asistenta utilizează un traducător sau gesturi pentru a verifica orientarea la pacienți alolingvi. Afazia post-AVC poate subevalua dramatic componenta V fără a reflecta alterarea conștiinței — pacientul afazic urmează comenzi nonverbale (ridică mâna, arată ochii, strânge mâna) cu GCS motor normal: contextul diferențiază afazia de alterarea conștiinței. Asistenta documentează „afazie preexistentă" ca factor limitant al evaluării V[3].

M — Răspunsul motor (Motor response): 1–6 puncte

  • M6 — Execută la comandă: urmează comenzi simple (strânge mâna, arată 2 degete, scoate limba); confirmat cu 2 comenzi diferite pentru a exclude reflexele spinale de prindere (grasp reflex)
  • M5 — Localizează durerea: la stimul central (supraorbitar sau sternal), mâna se ridică deasupra claviculei sau spre locul de aplicare, în tentativa de îndepărtare a stimulului
  • M4 — Retrage la durere: la stimul periferic (patul unghial), membrul se retrage prin flexie normală — diferit de M3, care este o postură patologică
  • M3 — Flexie anormală (decorticare): membrul superior flectat anormal (cot, încheietură, degete în flexie), membrul inferior în extensie; postura de decorticare indică leziune corticală/subcorticală
  • M2 — Extensie (decerebrare): membrul superior în extensie, pronație și adducție, membrul inferior în extensie și rotație internă; postura de decerebrare indică leziune de trunchi cerebral[1]
  • M1 — Absent: niciun răspuns motor la stimul nociceptiv central sau periferic bilateral

Stimulul central (supraorbitar, sternal, pensarea trapezului) evaluează răspunsul motor global; stimulul periferic (patul unghial) diferențiază retragerea normală (M4) de localizare (M5). Răspunsul cel mai bun din toate extremitățile evaluate bilateral este cel înregistrat — o extremitate paralizată nu influențează scorul dacă celelalte membre răspund corect. La pacientul cu leziune medulară, componenta M se evaluează pe extremitățile superioare (sub leziunea medulară, M este nul independent de statusul cerebral)[2].

Aplicarea stimulului dureros — tehnici corecte și greșeli de evitat

Aplicarea corectă a stimulului dureros este esențială pentru acuratețea scorului M[3]:

  • Presiunea supraorbitară: degetul mare al asistentei apasă marginea superioară a orbitei (nu globul ocular) timp de 5–15 secunde; atenție la fracturi frontale la pacientul traumatizat
  • Frecarea sternală: articulațiile degetelor frecate pe stern (zona medioclaviculară) — produce echimoze la aplicare repetată; se evită la hemofili și anticoagulați
  • Pensarea trapezului: mușchiul trapez prins între police și arătător; mai puțin dureroasă decât frecarea sternală
  • Presiunea pe patul unghial: un creion sau un obiect dur apasă pe patul unghial al fiecărui deget — se evaluează toate cele 4 membre separat; cel mai bun răspuns este notat

Greșeli frecvente: aplicarea stimulului prea scurt (sub 5 secunde), prea slab sau prea brusc; evaluarea unui singur membru (neglijarea lateralizării); confundarea reflexului de prindere (M6 fals) cu executarea reală la comandă; notarea scorului total fără subscoruri individuale; nespecificarea factorilor limitanți (IOT, sedare, edem)[1].

GCS în context de decizie clinică

GCS ghidează direct mai multe decizii clinice majore[2]:

  • GCS ≤ 8: evaluarea indicației de intubare orotraheală (cu RSI — Rapid Sequence Induction) pentru protecția căii aeriene; transfer în ATI
  • GCS < 14 după TCC: indicație de CT cranian în urgență pentru excluderea hemoragiei intracraniene
  • GCS scăzut > 6 ore fără cauza metabolică identificată: indicație de EEG (status epilepticus non-convulsiv, encefalopatie)
  • GCS 3 post-resuscitare cardio-respiratorie, persistent la 72h: element prognostic nefavorabil pentru recuperarea neurologică (alături de lipsa reflexelor de trunchi și EEG supresiv)
  • Reevaluare GCS ≤ 8 la ora 72 post-TCC: predictiv pentru mortalitate și dizabilitate severă; inițierea discuției de prognostic cu familia[3]

Comparație GCS cu AVPU și scorul FOUR

Scorul AVPU (Alert/Voice/Pain/Unresponsive) este mai rapid (4 categorii) dar mai puțin precis — AVPU-P corespunde aproximativ GCS 8, AVPU-U corespunde GCS 3–5. Folosit ca screening inițial, AVPU sub A sau V impune evaluarea completă GCS[1].

Scorul FOUR (Full Outline of UnResponsiveness) evaluează 4 componente (0–4 fiecare): răspunsul ocular, motor, reflexele trunchiului cerebral și respirația. Avantaj față de GCS: aplicabil la pacientul intubat (include evaluarea respirației și a trunchiului), poate detecta sindromul locked-in și stările vegetative; dezavantaj: mai puțin familiar și mai puțin utilizat în practica curentă în afara specializărilor neurologice[2].

Documentarea și raportarea GCS

GCS se documentează cu subscorurile individuale (ex: E3V4M5 = GCS 12/15), nu numai ca total. La evaluările inițiale se consemnează condițiile de aplicare: „pacient intubat" (VT), „edem palpebral bilateral" (Ec), „pacient sedat cu propofol 3 mg/kg/h" (valoarea GCS în context sedare). Tendința de modificare — trend descendent, stabil sau ascendent — se comentează în raportul de tură și se transmite prin SBAR la predarea turei. O scădere de 2+ puncte față de anterior impune: reevaluarea parametrilor vitali, glicemia capilară, notificarea medicului și pregătirea echipamentului de urgență[3].

Concluzii

Scala Glasgow de Comă este instrumentul standard de evaluare a nivelului de conștiință, cu aplicabilitate universală — de la TCC la AVC, intoxicații, encefalopatii metabolice și post-anoxice. Aplicarea corectă cu stimuli adecvați aplicați bilateral, documentarea subscorurilor individuale (nu numai totalul), specificarea factorilor limitanți și urmărirea tendinței de modificare în timp oferă asistentei medicale un instrument precis de alertare precoce. O scădere de 2+ puncte față de evaluarea anterioară impune notificarea imediată a medicului, indiferent de valoarea absolută.

Data actualizare: 17-06-2026 | creare: 07-06-2026 | Vizite: 45
Bibliografie
[1] Teasdale G, Jennett B. Assessment of coma and impaired consciousness. A practical scale. Lancet. 1974;2(7872):81-84.
https://doi.org/10.1016/S0140-6736(74)91639-0

[2] Reith FC, Van den Brande R, Synnot A et al. The reliability of the Glasgow Coma Scale: a systematic review. Intensive Care Med. 2016;42(1):3-15.
https://doi.org/10.1007/s00134-015-4124-3

[3] Teasdale G, Maas A, Lecky F et al. The Glasgow Coma Scale at 40 years: standing the test of time. Lancet Neurol. 2014;13(8):844-854.
https://doi.org/10.1016/S1474-4422(14)70120-6
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Istoria nursingului
  • Obstetrica între tradiție și inovație: repere istorice
  • Educația bazată pe credință în formarea asistentelor medicale: rolul identității catolice în universitățile din Japonia
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum