Secretul longevității extreme: analiza multiomică a Mariei Branyas Morera, femeia care a trăit 117 ani

În septembrie 2025, în revista Cell Reports Medicine, un consorțiu internațional de cercetători a publicat primul profil multiomic complet al unei supercentenare, Maria Branyas Morera – cea mai vârstnică persoană verificată din lume între ianuarie 2023 și august 2024. Studiul, realizat pe multiple straturi biologice (genomic, epigenomic, proteomic, metabolomic și microbiomic), a urmărit să descifreze mecanismele care i-au permis să atingă o vârstă excepțională, în condiții de sănătate relativ stabile.

Context

Numărul centenarilor crește la nivel global, însă supercentenarii, adică persoanele care depășesc 110 ani, rămân cazuri extrem de rare. Studierea lor oferă un „model invers” al bolilor de îmbătrânire, în aceeași manieră în care sindroamele de îmbătrânire prematură (precum progeria) au arătat mecanismele accelerării senescenței. Maria Branyas Morera s-a născut în 1907 în San Francisco și a trăit în Catalonia, depășind cu peste trei decenii speranța medie de viață a femeilor din regiune. Analiza profilului ei biologic a oferit o oportunitate unică de a înțelege ce factori biologici și de mediu pot decupla procesul de îmbătrânire de apariția bolilor cronice.

Despre studiu

Cercetătorii au utilizat o abordare multiomică pentru a investiga sănătatea biologică a Mariei Branyas Morera.
Au fost colectate și analizate mostre de:

• sânge (inclusiv celule mononucleare, ser și ADN de înaltă greutate moleculară),

• urină,

• salivă,

• materii fecale, care au permis caracterizarea microbiomului.

Principalele analize au inclus:

• cariotipare și evaluarea telomerilor,

• secvențierea întregului genom și compararea variantelor cu o cohortă spaniolă de control,

• optical genome mapping pentru detectarea rearanjamentelor cromozomiale,

• analiza hematopoiezei clonale (mutanți precum SF3B1 și TET2),

• single-cell RNA-seq pentru caracterizarea imunologică,

• profil proteomic al veziculelor extracelulare,

• metabolomică serică axată pe lipide, aminoacizi și glicoproteine,

• analiza microbiomului intestinal prin secvențiere genetică,

• teste epigenetice pentru vârsta biologică și stabilitatea genomului.

Majoritatea probelor au fost recoltate la vârsta de 116 ani și 74 de zile.

Rezultate

Telomeri și genom

• Telomerii erau extrem de scurți (≈8 kb, 40% sub percentila 20), dar nu au fost asociați cu patologii. Autorii sugerează că, în cazul longevității extreme, telomerii pot funcționa mai degrabă ca indicatori cronologici, nu ca factori predictivi ai bolilor.

• Analiza genomică a evidențiat variante rare asociate cu imunitatea, protecția cardiovasculară și sănătatea neuronală. Nu s-a identificat FOXO3A, alela canonică a longevității, însă multiple alele rare au acționat probabil în sinergie.

Imunitate

• Deși s-au detectat mutații de hematopoieză clonală (SF3B1, TET2), acestea nu au fost însoțite de cancer sau boli cardiovasculare.

• Profilul imun a arătat expansiune de limfocite T citotoxice și celule B asociate vârstei, dar cu expresie moleculară asemănătoare indivizilor mai tineri.

• Genele pentru imunoglobuline G au fost upreglate, sugerând o reziliență imună activă.

Metabolism și mitocondrii

• Activitatea mitocondrială s-a păstrat robustă, cu capacitate bună de producere a energiei.

• Metabolomica a arătat:

  • niveluri reduse de trigliceride,

  • colesterol „rău” scăzut,

  • colesterol „bun” crescut,

  • markeri inflamatori reduși.
    Aceste caracteristici sunt asociate cu protecția împotriva bolilor cardiovasculare și neurodegenerative.

Proteine extracelulare

• Veziculele extracelulare au transportat proteine cu rol în apărare imună, transport lipidic și protecție contra stresului oxidativ.

• Proteina SAA1 era crescută, dar fără semne clinice de neurodegenerare.

Microbiom

• Microbiomul intestinal a fost dominat de Bifidobacterium, bacterie antiinflamatoare rar prezentă la vârstnici.

• Consumul zilnic de iaurt (≈3 porții) cu Streptococcus thermophilus și Lactobacillus delbrueckii ar fi putut favoriza acest profil.

Epigenetică

• Vârsta epigenetică a fost cu ≈23 ani mai mică decât cea cronologică, iar ritmul epigenetic de îmbătrânire era negativ (−17,34 ani).

• A păstrat hipermetilarea elementelor repetitive (LINE-1, ALU, ERV), protejând stabilitatea genomică.

Concluzii

Longevitatea extremă a Mariei Branyas Morera a fost rezultatul unei combinații de factori protectori:

• genetici (variante rare cu efect cumulativ),

• imunologici (reziliență în ciuda hematopoiezei clonale),

• metabolici și mitocondriali (profil cardiovascular sănătos, energie celulară menținută),

• microbiom favorabil (abundență de bacterii benefice),

• epigenetici (vârstă biologică redusă și stabilitate genomică).

Acest caz unic arată că îmbătrânirea și boala nu sunt indisolubil legate și că, în anumite circumstanțe, organismul poate menține sănătatea până la vârste extreme.

Totuși, fiind un studiu transversal pe un singur individ, concluziile nu pot fi generalizate. Autorii recomandă investigarea cohortelor mai largi de centenari și testarea intervențiilor țintite – de la modificări dietetice și metabolice până la modularea microbiomului și a metilării epigenetice.