Sindromul nefritic

Sindromul nefritic este un ansamblu de manifestări clinice, urinare și funcționale cauzate de lezarea glomerulilor.

De cele mai multe ori este descoperit întâmplător la un examen de urină de rutină, dar poate determina și manifestări clinice sugestive în momentul în care avem de-a face cu o formă avansată. Manifestările clinice sunt date de scăderea numărului de nefroni funcționali și de modificările adaptative suferite de cei restanți.

Cel mai adesea sindromul nefritic asimptomatic se prezintă la tineri, singurele manifestări fiind scăderea progresivă a cantității de urină eliminată în 24 h (oligurie) și prezența de sânge în urină care nu poate fi evidențiată decât cu ajutorul unui examen de urină (hematurie). La persoanele în vârstă sau care au multiple afecțiuni asociate se poate ajunge la diminuarea cantității de urină până la limita sistării totale a acesteia, manifestare însoțită cel mai adesea de edeme (în special ale pleoapelor) și hipertensiune arterială care este relativ rezistentă la tratament.

Diagnosticul de certitudine se pune pe baza biopsei renale, iar tratamentul presupune îngrijirea simptomelor pe lângă tratarea bolii în cauză: regim hiposodat, tratarea hipertensiunii și eventualele restricții la apă.

Cauze şi factori de risc

Cel mai adesea etiopatologia este imună, fapt dovedit de principalele mecanisme implicate în apariția sindromului nefritic:

• prezența anticorpilor antimembrana bazală glomerulară (pot fi vizualizați prin tehnici de imunofluorescență)
• apariția unor complexe imune circulante care se depozitează în glomeruli (alcătuite din imunoglobuline și factori ai complementului) care generează activarea imunității celulare, rezultând leziuni glomerulare permanente care determină alterarea progresivă a funcției renale (intensitatea răspunsului imun și agresivitatea acestuia sunt dependente strict de factori genetici individuali).

Deși marea majoritate a cazurilor de sindrom nefritic au etiologie autoimună (80%), există și cazuri care nu au mecanism imun (cum ar fi cele toxice, hemodinamice – ischemice sau de creștere presională, metabolice sau tromboembolice). Un semnal de alarmă trebuie tras asupra factorilor ereditari care pot influența în foarte mare măsură evoluția bolii.

Agenții etiologici principali noninfecțiosi sunt colagenozele (lupusul sistemic, purpura reumatoidă, vasculite imune) și bolile glomerulare primitive, iar agenții infecțioși constau în: virusul Ebstein-Barr, virusul hepatic B, virusul Coxsakie, pneumococul, meningococul, stafilococul și streptococul.

Semne şi simptome

Principalele semne și simptome în sindromul nefritic sunt:

• hematurie (prezența de sânge în urină), uneori poate fi singura manifestare
• edemul renal, apare inițial la nivelul fetei și membrelor superioare, fiind cauzat de incapacitatea rinichiului de a excreta sodiul
• oliguria (scăderea cantității de urină eliminată în 24 h care poate merge până la sistarea completă)
• hipertensiunea arterială, care se poate complica cu edeme pulmonare acute sau manifestarri neurologice (encefalopatie nefritică.

Diagnostic

Singura modalitatea pentru a avea un diagnostic de certitudine pentru sindromul nefritic este biopsia renală, dar de ajutor sunt și ecografiile renale pentru a măsura dimensiunile rinichilor, radiografiile, tomografiile computerizate (CT), precum și electrocardiograma pentru a exclude anumite cauze care ar avea punct de plecare cardiac.

Cu toate acestea, avem și anumite semne paraclinice care ne pot orienta spre o afectare renală de tipul sindromului nefritic:

• creșterea retenției azotate, a creatininei și a acidului uric
• se pozitivează reactanții de fază acută: VSH, fibrinogen și protenina C reactivă
• creșterea alfa 2 globulinelor
• dacă este cazul unor agenți infenctioşi o să crească și titrul ASLO
• la examenul de urină putem distinge:
• hematurie (se elimină peste 25 000 hematii/ mm3 care sunt dismorfice, mici, de dimensiuni diferite și cu formă modificată, trăsături specifice hematiilor eliminate urinar în sindromul nefritic)
• proteinurie între 1 – 2, 4 g/ 24 ore
• cilindruria (eliminare de proteine care precipită în tubii renali, ducând la formare de cilindrii formați din albumină și proteina Tamm – Horsfall, care e specifică)

Tratament si recomandari pentru pacienti

În lipsa unui tratament administrat corect și la timp, sindromul nefritic poate să avanseze spre insuficiență renală cronică terminală sau poate să dea complicaţii cum ar fi: anemia, infecții urinare, respiratorii sau cutanate, pot apărea tromboze venoase și tulburări de coagulare.

Tratamentul efectiv presupune inițial ținerea sub control a simptomatologiei prin:

• regim hiposodat pentru reducerea edemelor care poate fi asociate cu diuretice în funcție de gradul de afectare și cu beta – blocante sau inhibitori de enzimă de conversie pentru hipertensiunea arterială
• anticoagulante pentru prevenirea trombozelor
• statine pentru reducerea colesterolului și trigliceridelor
• dacă avem și un grad de obezitate asociat este imperioasă slăbirea în greutate
• renunțare la fumat care poate duce la scăderea proteinuriei
• administrare de antibiotice dacă este cazul unui agent infecțios
• repaus la pat.