Sportivii de zi cu zi - comportamente și atitudini

Un studiu realizat de cercetători de la universități australiene, publicat în septembrie 2025 în Health Education, investighează atitudinile și comportamentele legate de alimentație și exercițiul fizic în rândul persoanelor care practică sport atât în contexte formale (cluburi sportive), cât și informale. Autorii au urmărit să înțeleagă mai bine riscurile dezvoltării tulburărilor de alimentație și de exercițiu la „sportivii de zi cu zi”, în afara sistemelor de antrenament și suport caracteristice sportului de performanță.

Context

Numeroase studii au arătat că sportivii profesioniști prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de alimentație și comportamente de exercițiu excesiv, mai ales în disciplinele ce pun accent pe siluetă și greutate redusă, cum ar fi alergarea de anduranță, patinajul artistic sau triatlonul. În ultimii ani, atenția cercetării s-a îndreptat și către forme emergente de participare sportivă informală, realizată în afara structurilor de cluburi și federații.

Această tranziție a făcut necesară reevaluarea educației pentru sănătate, întrucât mulți indivizi practică exerciții regulate și adoptă regimuri alimentare stricte fără supravegherea antrenorilor sau a specialiștilor. În acest context apar fenomene precum ortorexia nervoasă (fixația pentru o alimentație „pură” și „sănătoasă”) și ortorexia atletica, unde obsesia pentru alimentație se combină cu exercițiul compulsiv.

Deși ortorexia nu este încă recunoscută oficial ca diagnostic medical, prevalența simptomelor sale crește, iar granița dintre disciplină sănătoasă și obsesie patologică devine tot mai neclară, în special pentru sportivii amatori.

Despre studiul actual

Cercetarea s-a desfășurat în două etape:

• o anchetă online completată de 110 participanți,

• urmată de interviuri calitative cu 9 dintre aceștia.

Chestionarul a abordat aspecte privind:

• participarea la activități sportive,

• alegerile alimentare,

• percepțiile despre corp,

• atitudinile față de sănătate și performanță,

• nivelul de satisfacție personală și imagine corporală.

Participanții proveneau în principal din Australia Occidentală, majoritatea fiind femei (71%), de etnie caucaziană (84%), iar profesia cea mai frecventă era educația (32%).

Cei mai mulți participanți (68%) practicau sporturi informale, precum exercițiile la sală (25% ca activitate principală) sau alergarea pe distanțe lungi (11%). Durata medie de implicare în activitatea sportivă principală era de peste 7 ani pentru 57% dintre respondenți, iar frecvența de practicare era de 2–4 ori pe săptămână în jumătate dintre cazuri.

Rezultate

Percepția asupra sănătății și a formei fizice

• 69% dintre participanți se consideră sănătoși sau foarte sănătoși.

• 62% se consideră în formă sau foarte în formă.

• Totuși, doar 26% s-au declarat complet mulțumiți de greutatea și forma corpului lor.

• 65% au declarat că este important pentru ei ca trupul lor să arate „în formă excelentă” în comparație cu al altora.

Diferențele între sexe sau între sportivii din mediul formal și informal nu au fost statistic semnificative în privința percepției sănătății. Cu toate acestea, bărbații și sportivii din cluburi formale s-au perceput mai frecvent ca fiind „foarte în formă” (p = 0.03 și p = 0.018).

Un aspect interesant al interviurilor a fost distanțarea identitară față de statutul de „atlet”, deși participanții se antrenau regulat și erau dedicați exercițiilor. Mulți se percepeau mai degrabă ca „persoane active” decât ca sportivi.

Standardele personale și nevoia de control

• 72% dintre respondenți au raportat standarde înalte în muncă,

• 68% în viața personală,

• 52% în activitatea sportivă.

• Participanții din mediul formal aveau standarde mai ridicate în sport (p = 0.015).

Cei mai mulți au exprimat și o nevoie de control asupra vieții – de exemplu asupra nutriției (46% dintre femei și 38% dintre bărbați) sau asupra activităților sportive proprii (40–58%).

Atitudinile față de alimentație

• 51% se gândesc la alimentația sănătoasă cel puțin o dată pe zi, iar 17% de mai multe ori pe zi.

• 49% se concentrează zilnic asupra calității alimentelor, iar 37% la fiecare masă.

• 45% petrec între 1 și 2 ore zilnic pentru prepararea meselor.

În privința conceptului de „aliment sănătos”, răspunsurile au variat:

• 34% au menționat ingrediente naturale,

• 18% alimente organice,

• 14% alimente hipocalorice sau vegetariene,

• 6% vegane,

• doar 3% fără gluten și 2% fără lactoză.

Totuși, 67% au raportat anxietate atunci când nu aveau acces la alimente considerate sănătoase, iar 88% au declarat că au simțit vinovăție după consumul alimentelor percepute ca nesănătoase.

Femeile erau mai predispuse la disconfort psihologic legat de alimentație – 37% au declarat că se simt „uneori” anxioase în lipsa alimentelor sănătoase, față de 19% dintre bărbați.

În plus, deși respondenții puneau accent pe propria disciplină, 78% nu se simțeau deranjați când alții mâncau alimente „nesănătoase” în prezența lor, sugerând un focus individualist, nu social, asupra comportamentelor alimentare.

Discuții

Autorii descriu participanții ca fiind „sportivi de zi cu zi”, persoane active și preocupate de sănătate, dar expuse la presiuni subtile privind imaginea corporală și controlul comportamental.

Deși majoritatea se declară sănătoși și în formă, nivelul scăzut de satisfacție corporală și sentimentele de vinovăție legate de alimentație pot indica riscul apariției tulburărilor de tip ortorexic sau al dependenței de exercițiu.

Rezultatele evidențiază faptul că sportivii neprofesioniști nu sunt imuni la riscurile psiho-comportamentale asociate cu performanța, chiar dacă nu concurează în medii de elită.

Cercetătorii subliniază și rolul rețelelor sociale și al industriei fitness în modelarea percepțiilor despre corpul „ideal” și despre „alimentul perfect”. Mesajele vizuale și comerciale pot induce standarde nerealiste și pot alimenta comportamente obsesive în rândul persoanelor care practică sport în mod recreațional.

Limitări

Autorii menționează că eșantionul nu este reprezentativ pentru întreaga populație australiană — majoritatea respondenților fiind femei, albi și din medii educaționale similare. Recrutarea s-a bazat pe sampling convențional, ceea ce poate introduce biasuri culturale și socioeconomice.

Totuși, studiul oferă o bază empirică utilă pentru dezvoltarea unor intervenții educaționale adaptate participanților din sportul informal.

Direcții viitoare și concluzii

Rezultatele indică necesitatea dezvoltării unor programe educaționale de sănătate care să vizeze:

• diferențierea clară între performanța sportivă și sănătatea cotidiană,

• înțelegerea flexibilă a conceptului de alimentație sănătoasă,

• promovarea echilibrului între exercițiu, alimentație și bunăstare psihologică,

• și dezvoltarea gândirii critice față de mesajele mediatice despre fitness și nutriție.

Autorii pledează pentru o abordare salutogenă – în care sănătatea este privită ca un continuum, nu ca o stare absolută – și pentru educația continuă a antrenorilor, profesorilor și practicanților, astfel încât sportul să rămână un instrument al sănătății și nu al presiunii corporale.

În esență, studiul evidențiază o realitate contemporană: mulți oameni activi trăiesc la granița dintre grijă și obsesie față de sănătate, iar educația critică privind echilibrul dintre exercițiu și alimentație devine esențială pentru protejarea sănătății fizice și mentale.