Sursa de omega-3 contează: distribuția lipidică a EPA și DHA în alge, pește, krill și suplimente comerciale

Un studiu realizat la Anhalt University of Applied Sciences și instituții partenere din Germania și publicat în Marine Drugs la data de 20 decembrie 2025 a analizat în detaliu modul în care acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA) sunt distribuite între diferite clase lipidice în principalele surse marine de omega-3. Cercetarea arată că nu doar cantitatea totală de EPA și DHA este relevantă, ci și forma lipidică în care acestea sunt furnizate.

Context

EPA și DHA sunt acizi grași polinesaturați omega-3 cu roluri esențiale în sănătatea cardiovasculară, metabolică și neurocognitivă. Recomandările internaționale indică un aport zilnic de 250–500 mg EPA+DHA la adulții sănătoși. Tradițional, aceste lipide provin din pește și fructe de mare, însă presiunea asupra ecosistemelor marine a stimulat dezvoltarea surselor alternative, precum microalgele fotosintetice și protistele heterotrofe (de exemplu Schizochytrium).

Majoritatea studiilor se concentrează pe cantitatea totală de EPA și DHA, ignorând faptul că acești acizi grași sunt esterificați în diferite clase de lipide (triacilgliceroli, fosfolipide, glicolipide), care influențează digestia, biodisponibilitatea și efectele biologice.

Despre studiul actual

Studiul a analizat 28 de surse distincte de omega-3, grupate astfel:

• 12 specii de microalge fotosintetice

• 1 protist heterotrof: Schizochytrium sp.

• 4 specii de pește gras (somon, hering, sardină, anșoa)

• 9 suplimente comerciale (ulei de pește, ulei de krill și ulei algal)

Metodologie

• HPTLC–GC–MS (cromatografie pe strat subțire de înaltă performanță cuplată cu cromatografie gazoasă–spectrometrie de masă)

• Cuantificare absolută a 13 clase lipidice

• Determinare separată a EPA și DHA în fiecare clasă lipidică

• Calcularea indicilor nutriționali:

  • Raport PUFA/SFA

  • Indicele de aterogenicitate (IA)

  • Indicele de trombogenitate (IT)

  • Raport hipocolesterolemic/hipercolesterolemic (h/H)

Datele au fost exprimate ca mg/g substanță uscată, cu analize efectuate în triplicat și testare statistică riguroasă (ANOVA, p < 0,01).

Rezultate

1. Conținutul total de EPA și DHA

• Microalgele: EPA predominant, DHA redus sau absent (cu excepții precum Isochrysis galbana).

• Schizochytrium sp.: conținut foarte ridicat de DHA (~142 mg/g), EPA scăzut.

• Peștii grași: DHA > EPA în toate cazurile; sardina a avut cel mai mare conținut de DHA.

• Suplimentele:

  • Ulei de pește: EPA ridicat, DHA moderat.

  • Ulei algal: DHA dominant, eficiență maximă pentru atingerea dozei zilnice recomandate.

  • Ulei de krill: profil intermediar EPA/DHA.

2. Indicii nutriționali

• Uleiurile algale au prezentat:

  • Raport PUFA/SFA foarte ridicat (>4)

  • IA și IT foarte scăzute

  • h/H excepțional (>6), indicând un profil cardiovascular favorabil

• Microalgele: variabilitate mare; Nannochloropsis granulata s-a remarcat prin EPA ridicat și indici favorabili.

• Peștele: profil echilibrat, cu valori bune pentru anșoa și sardină.

• Uleiul de krill: heterogen; unele produse au avut IA crescut și h/H subunitar.

3. Clasele lipidice – unde se află EPA și DHA?

• Microalge fotosintetice:

  • 60–80% din EPA localizat în glicolipide (MGDG, DGDG, SQDG) și fosfatidilglicerol

  • Rol structural în membrane fotosintetice

• Schizochytrium și pești:

  • >90% din DHA în triacilgliceroli (lipide de stocare)

• Ulei de krill:

  • ~70% din DHA legat de fosfatidilcolină, o formă asociată cu biodisponibilitate crescută

• Uleiuri comerciale de pește și algale:

  • EPA și DHA aproape exclusiv în triacilgliceroli, fără fosfolipide

4. Implicații biologice

Forma lipidică influențează absorbția:

• Triacilglicerolii necesită hidroliză completă digestivă

• Fosfolipidele pot facilita încorporarea în membrane și transportul cerebral

• Glicolipidele (din microalge) reprezintă o formă emergentă, insuficient studiată, dar promițătoare

Concluzii

Studiul demonstrează clar că nu toate sursele de omega-3 sunt echivalente, chiar dacă furnizează cantități similare de EPA și DHA. Clasa lipidică în care sunt încorporați acești acizi grași este un determinant major al valorii nutriționale și funcționale.

• Uleiurile algale se disting prin eficiență nutrițională și profil cardiovascular favorabil.

• Microalgele oferă EPA predominant în forme structurale, cu potențial funcțional diferit.

• Uleiul de krill furnizează DHA legat de fosfolipide, cu posibil avantaj de biodisponibilitate.

• Evaluarea surselor de omega-3 ar trebui să includă distribuția lipidică, nu doar conținutul total.