Terapia cognitiv-funcțională aduce beneficii durabile în durerea lombară cronică

Un studiu clinic realizat în Australia și publicat recent în revista The Lancet Rheumatology a demonstrat că terapia cognitiv-funcțională (TCF), aplicată persoanelor cu durere lombară cronică și invalidantă, poate oferi beneficii clinice semnificative care se mențin chiar și după trei ani de la intervenție. Acesta este primul studiu de mari dimensiuni care investighează eficiența pe termen lung a TCF, cu implicații majore asupra politicilor de sănătate publică și abordărilor terapeutice non-farmacologice.
Durerea lombară este principala cauză de dizabilitate la nivel global, afectând aproximativ 1 din 6 australieni, adică peste 4 milioane de persoane. Cheltuielile pentru tratamentul acestei patologii se ridică la peste 3,4 miliarde de dolari anual în Australia, reprezentând 2,2% din bugetul total al sistemului de sănătate.

Intervențiile convenționale – precum medicația, masajul sau manipulările – oferă adesea doar control simptomatic pe termen scurt. În contrast, terapia cognitiv-funcțională se bazează pe un model biopsihosocial, vizând simultan componentele fizice, psihologice și sociale ale durerii cronice, ajutând pacienții să recâștige controlul asupra corpului și să reducă evitarea activității fizice.

Despre studiul RESTORE

Studiul RESTORE a fost un trial randomizat de fază III, derulat în 20 de clinici de fizioterapie din Sydney și Perth. Cercetarea a inclus adulți (≥18 ani) cu:

• durere lombară cronică de peste 3 luni,
• limitare moderată a activității fizice,
• scor mediu de durere ≥4 pe o scară de la 0 la 10.

Participanții au fost distribuiți aleatoriu în trei grupuri:

• Grup TCF – a primit terapie cognitiv-funcțională;
• Grup TCF + biofeedback – a beneficiat de TCF cu senzor de mișcare;
• Grup control – a urmat îngrijirea obișnuită.

Intervențiile TCF au constat în până la 7 sesiuni pe parcursul a 12 săptămâni, plus o sesiune de consolidare la 26 de săptămâni. La finalul perioadei de trei ani, au fost analizate două rezultate principale:

• limitarea activității fizice – evaluată prin chestionarul Roland Morris (scor 0–24);
• intensitatea durerii – măsurată printr-o scală numerică de autoevaluare.

Rezultate

Participare și urmărire

Dintre cei 1011 candidați evaluați între 2018 și 2020, 492 au fost incluși în studiu:

• 164 în grupul TCF,
• 163 în grupul TCF + biofeedback,
• 165 în grupul de îngrijire obișnuită.

La 3 ani de la randomizare, 312 participanți (63% femei, vârstă medie 48 ani) au completat chestionarele de urmărire, cu rate similare de răspuns în toate cele trei grupuri.

Reducerea limitării activității

Comparativ cu îngrijirea standard, ambele grupuri TCF au avut scăderi semnificative ale limitării activității fizice:

• TCF simplu: diferență medie –3,5 puncte (interval de încredere 95%: –4,9 la –2,0);
• TCF + biofeedback: diferență medie –4,1 puncte (–5,6 la –2,6);
• Diferența între cele două intervenții TCF nu a fost semnificativă statistic (–0,6 puncte).

Reducerea intensității durerii

Scorurile durerii au fost și ele semnificativ mai mici la pacienții care au beneficiat de TCF:

• TCF simplu: –1,0 punct (–1,6 la –0,5);
• TCF + biofeedback: –1,5 puncte (–2,1 la –0,9);
• Diferența dintre cele două tratamente rămâne nesemnificativă statistic (–0,5 puncte).

Interpretare și implicații

Rezultatele RESTORE sugerează că terapia cognitiv-funcțională oferă efecte clinice durabile până la 3 ani în cazul durerii lombare cronice, o patologie notoriu dificil de tratat eficient pe termen lung. Acest efect susținut este rar întâlnit în intervențiile non-invazive și oferă o alternativă viabilă la terapiile cu efecte secundare – cum ar fi opioidele sau intervențiile chirurgicale.

TCF este centrată pe pacient: îl ajută să-și înțeleagă mai bine durerea, să-și reducă frica de mișcare și să își reconstruiască încrederea în propriul corp. Prin această abordare, TCF combate mecanismele de evitare și hipervigilență care perpetuează durerea și dizabilitatea.

Concluzii

Studiul RESTORE oferă dovezi solide că intervențiile psihofizice personalizate, precum terapia cognitiv-funcțională, pot avea un impact major și de durată asupra sănătății populației afectate de durerea lombară cronică.

Implementarea pe scară largă a acestei terapii necesită formarea specializată a fizioterapeuților și adaptarea modelelor de îngrijire existente, dar poate reduce considerabil povara umană și economică a acestei afecțiuni. Studiile viitoare sunt necesare pentru replicare în alte sisteme de sănătate și pentru optimizarea accesului.